CtEDO 10.11.2005 Auto

KAMPOURIDIS v. GREECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
10.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KAMPOURIDIS v. GREECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 22515/03 de Ilias KAMPOURIDIS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a stat la 10 noiembrie 2005 în calitate de Cameră compusă de Președintele Lorenzen C.L. Rozakis Doamna Vajić Botoucharova Kovler Doamna Steiner S.E. Jebens, judecători și dl. S. Nielsen Grefier având în vedere cererea depusă la 4 iulie 2003, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și dorința reclamantului de a retrage cererea sa, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ilias Kampouridis, este un național grec, care s-a născut în 1965 și trăiește în Kavala. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Tsakyrakis, avocat practicant la Atena. Guvernul contestat a fost reprezentat de delegații agentului lor, dl Spyropoulos, Consilier Senior la Consiliul Legal de Stat, și dl Bakopoulos, Asistent Legal la Consiliul Legal de Stat. Faptele cazului, prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 și 12 noiembrie 2000, reclamantul a semnat examenul de admitere la școala națională de judecători. A avut succes și a fost înregistrat la 3 mai 2001. Între timp, la 30 iunie 2000, reclamantul a solicitat Tribunalului de Primă Instanță de Kavala un certificat de caracter astfel cum este prescris de legislația internă privind criteriile necesare pentru numirea unei persoane la un post judiciar. La 25 iunie 2001, directorul școlii a revocat înregistrarea reclamantului. Reclamantul a fost informat că Tribunalul de Primă Instanță din Kavala ședința în consiliu a exprimat rezervări cu privire la caracterul reclamantului (revocarea nr. 20/2000). La 28 ianuarie 2002, Curtea de Apel a respins recursul ca fiind inadmisibil din cauza faptului că legea nu a prevăzut un recurs în astfel de cazuri (decizie nr. 1/2002). La 20 martie 2002, reclamantul a apelat la Curtea de Casație. La 24 aprilie 2002, Curtea de Casație a respins recursul său deoarece nu a constituit un recurs oficial împotriva unei hotărâri (decizie nr. 123/2002). Între timp, la 18 iunie 2001, reclamantul a depus deja la Curtea Supremă Administrativă o cerere de revizuire judiciară a faptului directorului școlii naționale de judecători revocând înregistrarea și expulzând-l din școală. La 13 ianuarie 2003, Curtea Supremă Administrativă a respins cererea (decizie nr. 212/2003). Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3, 6, 8 și 13 din Convenție cu privire la revocarea admiterii sale la școala națională de judecători. La 21 aprilie 2005, reclamantul a informat Registrul că dorește să retragă cererea. El a declarat că, prin hotărârea nr. 9/6.2.2004, directorul școlii naționale de judecători i-a acordat dreptul de a se înscrie în ea. Astfel, reclamantul a afirmat că nu găsește niciun motiv pentru a-și continua cererea. Guvernul nu a prezentat nicio observație în acest sens. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, și nu constată niciun motiv de interes general în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, în sensul propoziției finale a articolului 37 § 1, care ar necesita examinarea continuă a cauzei. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă