CtEDO 10.11.2005 Auto

ANDREADIS v. GREECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
10.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ANDREADIS v. GREECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Primă secțiune DECIZIE FINALĂ nr. 402/03, de către Georgios ANDREADIS și alții împotriva Greciei Curții Europene a Drepturilor Omului, care așezează la 10 noiembrie 2005 în calitate de Cameră compusă de dna Tulkens Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Doamna Vajić, dna Steiner Spielmann S.E. Jebens, judecători și dl. S. Nielsen Grefier având în vedere cererea depusă la 19 decembrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere decizia parțială din 30 septembrie 2004, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și dorința reclamanților de a retrage cererea, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Georgios Andreadis, Alexandros Andreadis și Petros Andreadis, sunt cetățeni greci, născuți în 1941, 1944 și 1949 și locuiesc respectiv în Atena. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către Norton Rose, avocați practicați la Londra. Guvernul respondent au fost reprezentați de delegatul agentului lor, dna Skiani, Consilier Senior la Consiliul Legal de Stat. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În iunie 1997, statul grec a depus acuzații penale împotriva reclamanților care au afirmat fraudă. La 23 noiembrie 2000, Divizia de inculpare a Curții de Apel din Atena a ordonat ca judecătorul de investigare să efectueze o anchetă suplimentară și, în plus, că reclamanții ar trebui solicitați să își prezinte apărarea. În noiembrie 2002, toate cele trei reclamanți au apărut în fața judecătorului de investigare și au fost acuzați oficial. 1. Reclamanții s-au plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție în legătură cu durata excesivă a procedurii de anchetă împotriva acestora. (2) De asemenea, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 2 din Convenție, ei se plângeau că dreptul lor la o audiere echitabilă a fost încălcat și, în cele din urmă, că au suferit discriminări în ceea ce privește exercitarea drepturilor acestora în temeiul art. 6 din Convenție, contrar art. 14 din Convenție. „Scriem mai departe la scrisoarea din 9 martie 2005, în care am explicat că clienții noștri, frații Andreadis, așteptau o nouă decizie a Curții Supreme în Grecia. După cum este conștientă Curtea, procedurile penale au fost inițiate împotriva clienților noștri în iunie 1997, susținând fraudă, iar clienții noștri au confruntat o cerere din partea statului grec ca parte civile pentru aproximativ 90 de milioane de dolari și o condamnare maximă la închisoarea pe viață. De la scrisoarea din 9 martie, Curtea Supremă și-a emis hotărârea în favoarea clienților noștri, respingând în unanimitate ultimul apel al statului grec. Efectul acestei hotărâri este în cele din urmă să pună capăt procedurii penale la care clienții noștri sunt supuși de aproape 8 ani, confirmând nevinovăția clienților noștri de toate acuzațiile. Desigur, clienții noștri sunt extrem de agreați că din 1997 au trebuit să trăiască în mod constant cu amenințarea sancțiunilor extrem de grele menționate mai sus. Cu toate acestea, deoarece procedurile penale din Grecia au fost puse în sfârșit în cele din urmă la sfârșit au decis că nu doresc să continue cu cererea lor la Curte, deoarece preferă să nu fie implicate în alte proceduri legale. În circumstanțele pe care v-ar cere acum să loviți cererea clienților noștri din lista de cazuri.” La 31 mai 2005, Curtea a primit următoarea scrisoare de la agentul guvernamental: „Am onoarea de a informa Curtea că, în conformitate cu art. 37 din Convenție, Guvernul grec se bazează pe decizia Curții în ceea ce privește dorința reclamanților de a retrage cererea de mai sus din lista cazurilor pe care le aștepta Curtea.” Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanții nu intenționează să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, și nu constată niciun motiv de interes general în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, în sensul propoziției finale a articolului 37 § 1, care ar necesita examinarea continuă a cauzei. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să atace restul cererii din lista sa de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă