CtEDO 17.11.2005 Auto

CASE OF ANDRIĆ v. CROATIA

RESPONDENT
HRV
HOTĂRÂRE
17.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ANDRIĆ v. CROATIA (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE ANDRI î. c. CROATIA (Doc. nr. 9707/02) JUGEMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 17 noiembrie 2005 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Andrić c. Croația, Curtea Europeană a Dnei Steiner Hajiyev, în calitate de Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele Lorenzen doamna Vajić Doamna Botoucharova Kovler, judecătorii și dl Quesada, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 25 octombrie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 9707/02) împotriva Republicii Croația depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național croat, dl Dragoslav Andrić („reclamantul”), la 7 februarie 2002. Reclamantul a fost reprezentat de dl M. Mihočević, avocat practicant la Zagreb. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agenți succesivi: dna L. Lukina-Karajković, agent, dl D. Maričić, Co-Agent, și, ulterior, dna Š. Stažnik, agent. Reclamantul s-a plâns că dreptul său de acces la instanță garantat de art. 6 § 1 din Convenție și dreptul său la un remediu eficace garantat de art. 13 din Convenție au fost încălcate ca urmare a legii privind obligațiile civile (modificațiile) din 1996. Prin decizia din 19 mai 2005, Curtea a declarat că plângerile reclamantului sunt admisibile. La 13 iulie 2005 și la 24 august 2005, reclamantul și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1934 și trăiește în Križevci, Croația. La 4 februarie 1992, casa reclamantului din Bjelovar a fost explodat de infractori necunoscuti. La 29 ianuarie 1997, el a inițiat o procedură civilă în fața Curții Municipale de Zagreb ( Općinski sud u Zagrebu ) cerând daune de la stat pentru proprietatea sa deteriorată. În conformitate cu Legea privind obligațiile civile (Amendamentele) din 1996 ( Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima ), Curtea Municipală de Zagreb a rămas la procedura la 16 septembrie 1999. 10. La 26 noiembrie 2002, reclamantul a depus o plângere constituțională în temeiul articolului 63 din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske ) plângând de șederea la procedura sa. Se pare că procedura în fața Curții Constituționale este încă în așteptare. 11. Noiembrie 2003 în conformitate cu „Damage from Terorist Acts and Public Demonstration Act 2003” ( Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija 12. La 8 decembrie 2003, Tribunalul Municipal de Zagreb a hotărât că nu a avut competența de a auzi cazul și a respins reclamația în consecință. La 13 iulie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Croației sunt pregătite să plătească ex-grația. suma de 6.000 de euro acordată dlui Dragoslav Andrić în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. La 24 august 2005, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Croației propune să plătească ex-grația.” 6.000 de euro către dl Dragoslav Andrić, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, iar aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă 16. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista cazurilor. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din lista cazurilor sale; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 17 noiembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă