CASE OF MISCEVIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF MISCEVIC v. CROATIA (CtEDO, 2004)
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE MIŠČEVI Ñ c. CROATIA (Derogare nr. 15312/02) JUGUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 16 decembrie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Miščević c. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele Loucaides Doamna Tulkens Lorenzen Vajić doamna Botoucharova Hajiyev, judecători și grefierul secțiunii Nielsen, deliberat în privat la 25 noiembrie 2004, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 15312/02) împotriva Republicii Croația depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național croat, dna Marica Miščević („reclamantul”), la 19 februarie 2002. Reclamantul a fost reprezentat de dl A. Nobilo, avocat practicant la Zagreb. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna L. Lukina-Karajković. Reclamantul s-a plâns că promulgarea Legii privind obligațiile civile (modificațiile) din 1996 a încălcat dreptul de acces la instanță garantat de art. 6 § 1 din Convenție și dreptul ei la un remediu eficace garantat de art. 13 din Convenție. Prin decizia din 16 decembrie 2003, Curtea a declarat că plângerile reclamantului sunt admisibile. La 11 martie și la 21 iunie 2004, Guvernul și, respectiv, reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1927 și locuiește la Zagreb. La 13 sau 14 aprilie 1993, casa reclamantului în apropierea Gospić, Croația, a fost explodat de infractori necunoscuti. La 23 decembrie 1994, reclamantul a instituit o procedură civilă în fața Curții Municipale de Zagreb ( Općinski sud u Zagrebu ) cerând daune din partea Republicii Croației pentru proprietatea ei deteriorată. În temeiul Legii privind obligațiile civile (Amendamente) 1996 ( Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima În 7 noiembrie 2002, Curtea Municipală de Zagreb a rămas la 2 mai 1996. 10. La 7 noiembrie 2002, reclamantul s-a plâns de răzbunarea în fața Curții Municipale de Zagreb la Curtea Constituțională. Se pare că procedura în fața Curții Constituționale este încă în așteptare. 11. Procedura în fața Curții Municipale de Zagreb a reluat la 9 decembrie 2003 în conformitate cu „Damajul din Actele Teroristice și Demonstrații Publice din 2003” ( Zakon odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija , Gazette Oficial nr. 117/2003 din 23 iulie 2003). DREPTUL 12. La 11 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cauzei menționate mai sus, guvernul Croației oferă să plătească 6.000 EUR ex gratie doamnei Marica Miščević. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, convertite în moneda națională la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care nu a plătit această sumă în perioada de trei luni menționată, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. În plus, Guvernul se angajează să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 13. La 21 iunie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Croației este pregătit să plătească ex-grația suma de EUR. 6.000 acoperă prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, transformate în monedă națională la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile, dnei Marica Miščević, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Reclamantul acceptă propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Reclamantul declară că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Reclamantul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 14. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 15. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din lista de cazuri. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să elimine cazul din lista de cazuri; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 16 decembrie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului