CtEDO 17.11.2005 Auto

LOMAKIN v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
17.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LOMAKIN v. RUSSIA (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Andrey Gennadyevich Lomakin, este un național rus, care s-a născut în 1972 și locuiește în Volgograd. Reclamantul este avocat. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2001 reclamantul a publicat două articole în ziarul regional „Ziul în Ziua. Tsartisyn – Stalingrad - Volgograd” (“ Primul articol, în titlul „Judecătorul Legitimizat” („Bulevard”) a apărut în ediția din 20-26 aprilie 2001. Al doilea articol, intitulat „Retragerea Voluntară a judecătorului” („Bulevard de stat”) a fost tipărit în ediția din 4-10 mai 2001. Publicațiile au susținut că judecătorul S. a profitat de poziția ei pentru a obține un apartament de patru camere pentru familia sa de trei ani și că ea a dat vechiul apartament fiicei sale adulte în loc de a-l preda înapoi la consiliu, așa cum le-a cerut legea. Al doilea articol a sugerat că judecătorul S. a solicitat demisionarea ei temându-se de o anchetă asupra faptelor sale. Judecătorul S. a înjurat reclamantul pentru difamare. Ea a susținut că afirmațiile reclamantului cu privire la faptul că a obținut ilegal o locuință mai bună au fost de natură libeloase. Ea a considerat difamatarea următorul extras din primul articol: „Legea privind statutul judecătorilor din Federația Rusă se aplică selectiv în regiunea Volgograd și aplicarea sa este legată nu numai de statutul înalt al judecătorilor, ci și de biroul lor... Astfel se poate înțelege că egalitatea tuturor [citizenți] înaintea legii și a instanțelor se încheie în cazul în care vorbim despre judecători înșiși. Prin urmare, regula este „Legea este ca un rudder, acesta merge în cazul în care o îndoiți”. Judecătorul S. a considerat, de asemenea, următoarele pasaje din al doilea articol ca difamat: „... la primirea unui nou apartament, [Judge S.] ar fi trebuit să predea cel pe care l-a ocupat în trecut. Cu toate acestea, „întoarcerea” s-a întâmplat doar prin privatizare [de vechiul apartament] și vânzarea sa ulterioară. În acest fel judecătorul S. al Curții Regionale Volgograd „a îmbunătățit dramatic condițiile de viață” – acum are un nou apartament cu o suprafață mai mare și bani pentru cel vechi.” „Judge S. a fost forțat să se retragă din cauza altor circumstanțe... O vizită a unui oficial de rang înalt al Grupului de calificare al judecătorilor supremi din Rusia, care a venit să investigheze plângerile judecătorului Ch. La 4 martie 2002, Consiliul judecătorilor din regiunea Volgograd a ajutat S., președintele comitetului de calificare a judecătorilor pentru regiunea Volgograd, să ia o decizie privind pensionarea sa.” La 4 martie 2002, Consiliul judecătorilor din regiunea Volgograd (Čовет судей Scrisoarea se referă la reclamant ca un avocat neetic care a publicat articole de „natură clară libeloase” și care au încercat să exercite influență „illicită și imorală” asupra judecătorului S. pentru a-i retrage acțiunea. Scrisoarea conține următorul pasaj: „Realizarea caracterului fondat al acțiunii depuse și încercarea de a evita o declarație publică cu privire la ilegalitatea actelor sale prin o decizie a instanței, [reclamantul] recurge la mijloace impermizibile, care încălcă standardele morale recunoscute în general, încercând să-și retragă cererea în instanță.” La 29 martie 2002, Comitetul de Presidentă al Barei Volgograd a adoptat o decizie de anulare a aderării reclamantului din cauza „execuției unice a sarcinilor sale”. Hotărârea se referă la sancțiuni disciplinare care au fost impuse reclamantului în trecut. La 15 noiembrie 2002, Curtea de district Voroshilovskiy din Volgograd a susținut decizia Comitetului de președinte. Reclamantul nu a apelat împotriva hotărârii. La 18 aprilie 2002, Curtea de district Dzerzhinskiy din Volgograd a acordat acțiune de difamare. Curtea a constatat că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă care să susțină afirmațiile sale că judecătorul S. a refuzat ilegal să-și predea vechea apartamentă sau că pensionarea ei a fost legată de anchetă de către un oficial de rang înalt. Curtea a susținut, de asemenea, că titlul primului articol „Judecătorul Legitimizat” a afectat reputația judecătorului S.: „Curtea consideră că un cititor de masă știe de la presă, televiziune, literatură și eseuri, precum și de experiența personală, că termenul „hoț legitimizat” [вор в δаконе] se referă la o persoană cu un caz penal lung care se bucură de respect și autoritatea în mijlocul penal. Titlul „Judecătorul Legitimizat” se referă în mod clar la termenul „hoț legitimizat” și în mod semantic este implicat aici că „judecătorul” este un criminal. Pe acest motiv, instanța susține că titlul articolului datorează onoarea, demnitatea și reputația profesională a judecătorului S. Pentru că [aplicantul] nu a prezentat nicio dovadă de încălcare a legii reclamantului.” Curtea a reținut reclamantul responsabil pentru 12.000 de ruble ruse („RUR”, aproximativ 400 EUR). Reclamantul a depus o declarație de recurs în care a contestat motivele hotărârii din 18 aprilie 2002. Nu a fost pusă la dispoziția Curții o copie a declarației. La 2 octombrie 2002, Curtea Regională Volgograd, care a stat într-o formă de trei judecători, a susținut hotărârea din 18 aprilie 2002. art. 29 garantează libertatea de gândire și de exprimare, împreună cu libertatea mass-media. art. 152 prevede că o persoană poate aplica unei instanțe cu o cerere de rectificare a „declarațiilor” („сведениש”) care nu afectează onoarea, demnitatea sau reputația profesională a acesteia, dacă persoana care a difuzat astfel de declarații nu dovedește veracitatea lor. Persoana suferită poate solicita, de asemenea, compensații pentru pierderile și pagubele morale suportate ca urmare a difuzării acestor declarații.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă