VISOCKAS AND OTHERS v. LITHUANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
VISOCKAS AND OTHERS v. LITHUANIA (CtEDO, 2005)
Reclamanții sunt 11.528 (un număr de mii cinci sute douăzeci și opt) fermieri lituanieni, reprezentați de primul reclamant, dl Kazys Visockas, un național lituanian care trăiește în regiunea Biržai. Faptele cazului, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Acestea susțin că, în cursul anului 1999, au avut dreptul la subvenții de stat, ale căror condiții de plată au fost prevăzute de ordinele relevante ale ministrului agriculturii din 31 decembrie 1998, 13 februarie și 18 iunie 1999 (a se vedea mai jos „partea de practică și legislație internă relevantă”). Reclamanții susțin că subvențiile pentru anul 1999 ar fi trebuit să fie calculate și plătite de către Ministerul Agriculturii în fiecare lună a anului respectiv, după prezentarea unui agricultor a dovezilor sale care au vândut cereale, lapte sau carne societăților de prelucrare a produselor alimentare. Guvernul negă că autoritățile au fost obligate să examineze și să îndeplinească fiecare cerere de subvenții pentru anul 1999 pe o lună sau altă bază, ordinele impugate care nu stabilesc termene în acest sens (a se vedea mai jos). În perioada de șase luni din 1999, indiferent de dovada că reclamanții își vând producția, Ministerul Agriculturii nu și-a examinat cererile de subvenții. În decembrie 1999 și ianuarie 2000, reclamanții susțin că au aplicat în instanțe, solicitând Ministerului Agriculturii să calculeze și să plătească subvenții lunare pentru anul 1999. Reclamanții nu au prezentat nicio probă cu privire la cât de mulți dintre ei au aplicat instanțelor în acest sens. Acestea au prezentat un caz, care implică un grup de 21 de reclamanți, cu privire la cererea împotriva Ministerului Agriculturii în acest sens: La 9 martie 2000, Curtea Supremă Administrativă a respins cererea celor 21 de reclamanți, având în vedere că nu a constatat nicio vină în acțiunile Ministerului Agriculturii. Curtea a stabilit că subvențiile pentru anul 1999 nu au fost calculate și plătite de către Ministerul Agriculturii în doar câteva luni din acel an. Cu toate acestea, instanța a susținut că Ministerul Agriculturii nu a fost în neregulă în acest sens. S-a stabilit că, ca urmare a decretului guvernamental din 13 decembrie 1999, plata subvențiilor pentru anul 1999 a fost amânată până la 1 iulie 2000. La 2 mai 2000, Curtea de Apel a respins recursul prezentat de FB, o persoană aparținând grupului 21 de reclamanți. Curtea de Apel a susținut că în 1999 nu a existat nici un statut care impune Ministerului Agriculturii să calculeze și să plătească subvenții în fiecare lună, autoritățile fiind libere să întârziere în calculul și plata acestora. În iulie 2000 Ministerul Finanțelor a plătit 228 de milioane de litai lituanieni (LTL) pentru a satisface cererile de subvenții prezentate în 1999. În conformitate cu dispozițiile legale aplicabile la momentul material, subvențiile pentru cereale pentru 1999 trebuiau plătite pe baza ordinului depus de Ministrul Agriculturii din 18 iunie 1999. Subvențiile pentru carne și lapte au fost plătite pe baza ordinilor sale din 31 decembrie 1998 și 13 februarie 1999. La 13 decembrie 1999, Guvernul a adoptat un decret prin care a hotărât că toate cererile rămase de subvenții pentru anul 1999 vor fi examinate până la 1 iulie 2000.