KIBAKI KIFOUETI c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
KIBAKI KIFOUETI c. FRANCE (CtEDO, 2005)
A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 25054/02 prezentată de Judicael Romaric KIBAKI KIFOUETI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 29 noiembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii Cabral Barreto, președintele J.-P. Costa Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze mes Mularoni Fura-Sandström judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 19 iunie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamant După ce a deliberat, se face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, domnul Judicael Romaric Kibaki Kifoueti, este un resortisant congolez, născut în 1973 la Brazzaville și rezident la Les Essarts Regele (Franța). Este reprezentat în fața Curții de către domnul K. Senah, avocat la Versailles. Guvernul pârât a fost reprezentat de domnul R. Abraham, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. După o primă ședere de la 30 august la 9 octombrie 1983, reclamantul a revenit la 25 august 1984 în Franța, unde a urmat o școală regulată până în mai 1989. Mai 1989, a fost pus în arest provizoriu și acuzat de viol în ședință. Condamnat la cinci ani de închisoare, din care jumătate cu suspendare prin arestarea instanței de judecată a minorilor din Yvelines din 21 februarie 1992, a fost eliberat la 23 ianuarie 1993, după ce și-a ispășit pedeapsa. Între timp, prefectul din Yveline a inițiat o procedură de expulzare împotriva reclamantului. În ciuda unui aviz nefavorabil din partea comisiei de expulzare din 30 noiembrie 1992, prefectul a luat, la data de 8 martie 1993, un decret de expulzare împotriva reclamantului, susținând că, având în vedere comportamentul său, această măsură constituia o necesitate imperativă pentru siguranța publică și că a existat, în consecință, o urgență absolută în apropierea teritoriului francez. Se pare că această hotărâre nu a fost notificată reclamantului decât la 17 iunie 1998, în același timp cu un arestare a prefectului Yvelines din 30 iunie 1998 Aprilie 1998, de stabilire a Congoului ca țară de destinație. La 4 august 1998, reclamantul a înaintat Tribunalului Administrativ de la Versailles o acțiune în anulare a la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 18 ianuarie 2001, instanța administrativă din Paris a respins acțiunea reclamantului. Reclamantul sesizează Consiliul pe baza articolului 8 din Convenție. Consiliul a respins această acțiune prin hotărârea din 21 decembrie 2001. Recurentul explică că a întâlnit, după eliberarea sa, o resortisantă franceză cu care trăiește în concubinaj din 1995. Doi copii s-au născut din această uniune, la 14 decembrie 1999 și, respectiv, la 14 decembrie 2001. GRIEF Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că, dacă ar fi pus în aplicare, ar aduce atingere vieții sale private și de familie. Reamintind că, în 1992, instanța a emis un aviz negativ cu privire la expulzarea sa, el expune faptul că, de la punerea sa în libertate la 26 În ianuarie 1993, el nu a încălcat ordinea publică și a asigurat reintegrarea sa socială și profesională. El a creat în principal o celulă de familie cu un resortisant francez, care a trăit întotdeauna în Franța și deține toate legăturile sale familiale și sociale. Integrarea familiei sale în Congo, o țară cu care nu mai are nici o legătură socială și afectivă, ar fi condamnată la eșec din cauza numeroaselor obstacole socio-culturale și profesionale. Observațiile guvernului au fost primite la 30 octombrie 2003, iar reclamantul și-a prezentat observațiile ca răspuns la 30 decembrie 2003, cu acordul președintelui secțiunii. Prin scrisoarea din 22 martie 2004, guvernul a prezentat observații suplimentare cu privire la calitatea de victimă a reclamantului, având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 2003-1119 din 26 noiembrie 2003. privind controlul imigrației, șederea străinilor în Franța și cetățenia La art. 86 din această lege, se instituie o procedură de ridicare de drept a măsurilor anterioare de expulzare și de interdicie a teritoriului în diverse cazuri, inclusiv reședința în Franța de la 13 ani, reședința legală în Franța de 10 ani și faptul că a fost părinte al unui copil francez minor. Aceste observații au fost aduse la cunoștința reclamantului care a fost invitat să răspundă la acestea. Prin scrisoarea din 28 iulie 2004, reclamantul a indicat grefei Curții că a adresat, la 28 iulie 2004, o cerere de revocare și de eliberare a unui permis de ședere pe lângă Ministerul Internelor și prefecturii Yvelines, dintre care un exemplar. Printr-o scrisoare din 9 mai 2005, grefa Curții l-a invitat pe reclamant să-i spună, înainte de 6 iunie 2005, ce urmare fuseseră rezervate acestor cereri. Reclamantul nu a răspuns acestei scrisori și nici nu a solicitat o amânare a termenului acordat. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 6 iulie 2005, grefa a atras atenția reclamantului asupra conținutului art. 37 alin. În lumina circumstanțelor menționate anterior, Curtea este obligată să ajungă la concluzia că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle Cabral Barreto Grefier Președinte