AFFAIRE KIM c. UKRAINE

AFFAIRE KIM c. UKRAINE (CtEDO, 2005)

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA KIM c. UKRAINE (solicitarea nr. 29872/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 29 noiembrie 2005 DEFINITIVF 29/02/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Kim c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa Președintele Cabral Barreto Butkevych me Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și domnul S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 noiembrie 2005, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29872/02) îndreptat împotriva Ucrainei și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Yevgeniy Ivanovich Kim ( V. Lutkovska, de la Ministerul Justiției. La 14 septembrie 2004, a doua secțiune a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 3, aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAȚĂ CIRCONSTANCES DE LA L Prin două hotărâri din 24 iulie 2000, Tribunalul din Snijné a dispus angajatorului reclamantului, combinatul minier Zorya UAH), precum și compensații pentru un accident de muncă (1 850,02 UAH). În perioada martie-august 2002, Departamentul de Justiție din regiunea Donetsk l-a informat pe reclamant că confiscarea conturilor bancare ale combinatului minier a fost efectuată, că reclamantul era înscris pe lista de așteptare a creditorilor sub numerele 212 și 565 și că obligațiile creditorilor erau tratate în ordine de premergătoare față de furnizarea contului societății debitoare. În plus, departamentul s-a referit la legea din Ucraina nr. 2864-III privind introducerea moratoriului privind vânzarea forțată a proprietății (în vigoare de la 26 decembrie 2001) prin care se interzicea vânzarea proprietății companiilor, dintre care 25% sau mai mult din acțiuni erau deținute de stat, pentru a rambursa datoriile. În perioada 2000-2004, reclamantul a primit, pe tranșe, toate sumele datorate în temeiul hotărârilor în favoarea sa. Prin trei decizii din 29 decembrie 2003, 26 aprilie și 30 septembrie 2004, executorul a primit procedura de executare a hotărârilor. II. LEGĂTURA INTERNE PERTINENT Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Romahov c. Ucraina 67534/01 din 27 iulie 2004). 1 din PROTOCOLUL nr. 1 din cauza neexecutării prelungite a hotărârilor din 24 iulie 2000, reclamantul se consideră victima unei încălcări a drepturilor sale la un proces echitabil și la respectarea proprietăților sale. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 10. Guvernul reproșează reclamantului că nu a epuizat o cale de atac internă, și anume o procedură de contestare a actelor sau omisiunilor Serviciului de Justiție privind executarea hotărârilor pronunțate în favoarea sa. Guvernul contestă, de asemenea, calitatea de victimă În conformitate cu art. 34 din Convenție, întrucât hotărârile pronunțate în favoarea reclamantului au fost executate în întregime. 11. Reclamantul contestă teza guvernului. 12. Curtea constată că argumentele similare formulate de guvern au fost respinse în mai multe hotărâri ale Curii (a se vedea, de exemplu, Voitenko c. Ucraina, nr 1866/02, § 31 și 35, 29 iunie 2004; Romahov c. Ucraina , n 67534/01, § 27, 27 iulie 2004). Ea nu vede niciun motiv pentru a trage o concluzie diferită în speță. Prin urmare, Curtea constată că este necesar să se respingă excepțiile preliminare ale guvernului. 13. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz. Pe fond 14. În observaiile sale, guvernul a prezentat argumente similare celor din cauzele Romahov Voitenko Sokur , în scopul de a demonstra lipsa încălcării articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Hotărârea Romachov citată anterior, § 37, Voitenko citată anterior, § 37; Sokur c. Ucraina, n 29439/02, § 28, 26 aprilie 2005 Katsyuk c. Ucraina, n 58928/00, § 50 și 56, 5 aprilie 2005). 15. Reclamantul contestă teza guvernului. 16. Curtea reamintește mai întâi că un organism de daltă nu ar putea pretinde o lipsă de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre și că întârzierile considerabile în executarea acesteia aduc atingere dreptului protejat de art. 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Bourdov c. Rusia, n 59498/00, § 35 și 40 CEDH 2002 III). Prin urmare, prin abținerea timp de aproape trei ani și nouă luni și de patru ani și două luni, de a lua măsurile necesare pentru a se conforma hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în speță, autoritățile ucrainene au privat parțial dispozițiile art. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 de efectul lor util. 17. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona Curții că art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 au fost ignorate în cazul de față. II. PRIVIND LEGEREA LEGĂTURII 41 DIN CONVENȚIA 18. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Îndoiala 19. Reclamantul solicită 5 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 20. Guvernul consideră că pretențiile exprimate în legătură cu prejudiciul moral sunt exagerate. 21. Curtea consideră că suma solicitată pentru prejudiciul moral este excesivă. Statuând în echitate, după cum dorește art. 41, Curtea alocă reclamantului 2 000 EUR în acest scop. Prospături și cheltuieli de judecată 22. Reclamantul solicită, de asemenea, 132 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții (taxa de avocat pentru redactarea formularului cererii și a comentariilor ca răspuns la observațiile guvernului) și 27 EUR pentru cheltuielile poștale. La cererea sa, acesta a anexat amenzile de post cu o sumă de aproximativ 9 EUR. 23. Guvernul ia notă de faptul că reclamantul nu a prezentat nicio justificare a cheltuielilor de avocatură și că Õil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 100 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamantul. Interese moratorii 25. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 000 EUR (două mii de euro) pentru daune morale, 100 EUR (centă EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în hryvnyas ucraineană la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 29 noiembrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Naismith J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte [1] Aproximativ 3 005 EUR.

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE

KIM c. UKRAINE

(Requête n

o

29872/02)

ARRÊT

STRASBOURG

29 novembre 2005

DÉFINITIF

29/02/2006

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Kim c. Ukraine,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

I.

Cabral Barreto

,

V.

Butkevych

,

M

mes

A.

Mularoni

,

E.

Fura-Sandström

,

D.

Jočienė,

M.

D.

Popović,

juges

,

et de M. S.

Naismith,

greffier adjoint de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 8 novembre 2005,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

29872/02) dirigée contre l’Ukraine et dont un ressortissant de cet Etat, M. Yevgeniy Ivanovich Kim («

le requérant

»), a saisi la Cour le 16 juillet 2002 en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le gouvernement ukrainien («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

V. Lutkovska, du ministère de la Justice.

3.

Le 14 septembre 2004, la deuxième section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Se prévalant des dispositions de l’article

29

§

3, elle a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l’affaire.

EN FAIT

I.

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4.

Le requérant est né en 1968 et réside à Kiev.

5.

Par deux jugements du 24 juillet 2000, le tribunal de Snijné ordonna à l’employeur du requérant, le combinat minier «

Zorya

» appartenant à l’ensemble industriel « Snijné-anthracite

» et étant une entreprise d’Etat, de lui payer la somme de 18

865,40 UAH

[1]

(hryvnyas ukrainiennes) au titre des arriérés de salaires (1

510,38 UAH), d’une allocation exceptionnelle (15

505

UAH), ainsi que de la compensation pour un accident de travail (1

850,02 UAH).

6.

Entre mars et août 2002, le département de la Justice dans la région de Donetsk informa le requérant que la saisie des comptes bancaires du combinat minier avait été effectuée, que le requérant était inscrit sur la liste d’attente des créanciers sous les numéros 212 et 565 et que les prétentions des créanciers étaient traitées par ordre de précédence au fur et à mesure de l’alimentation du compte de l’entreprise débitrice. En outre, le département se référa à la loi de l’Ukraine n

o

2864-III « Sur l’introduction du moratoire sur la vente forcée de la propriété » (en vigueur depuis le 26 décembre 2001) interdisant la vente de la propriété des compagnies, dont 25% des actions ou plus appartenaient à l’Etat, pour rembourser des dettes.

7.

Entre 2000 et 2004, le requérant perçut, par tranches, la totalité des sommes dues en vertu des jugements en sa faveur. Par trois décisions des 29

décembre 2003, 26 avril et 30 septembre 2004, l’huissier d’Etat clôtura la procédure d’exécution desdits jugements.

II.

LE DROIT INTERNE PERTINENT

8.

Le droit interne pertinent est décrit dans l’arrêt

Romachov c. Ukraine

(n

o

67534/01, du 27 juillet 2004).

EN DROIT

I. SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION ET DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE No 1

9.

Du fait de la non-exécution prolongée des jugements du 24 juillet 2000, le requérant s’estime victime d’une violation de ses droits à un procès équitable et au respect de ses biens. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi que l’article 1 du Protocole n

o

1.

Article 6 § 1

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Article 1 du Protocole n

o

1

«

Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.

Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.

»

A.

Sur la recevabilité

10.

Le Gouvernement reproche au requérant de ne pas avoir épuisé une voie de recours interne, à savoir une procédure en vue de contester les actes ou omissions du Service d’Etat des huissiers de justice relatifs à l’exécution des jugements rendus en sa faveur. Le Gouvernement conteste aussi la qualité de «

victime

» du requérant, selon l’article 34 de la Convention, car les jugements rendus en faveur du requérant furent entièrement exécutés.

11.

Le requérant conteste les thèses du Gouvernement.

12.

La Cour constate que des arguments similaires émanant du Gouvernement furent rejetés dans plusieurs arrêts de la Cour (voir, par exemple,

Voïtenko c. Ukraine

, n

o

18966/02, §§ 31 et 35, 29 juin 2004;

Romachov c. Ukraine

, n

o

67534/01, § 27, 27 juillet 2004). Elle ne voit aucune raison de tirer une conclusion différente en l’espèce. La Cour constate donc qu’il y a lieu de rejeter les exceptions préliminaires du Gouvernement.

13.

La Cour constate que la requête n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs que celle-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité.

B.

Sur le fond

14.

Dans ses observations, le Gouvernement a avancé les arguments similaires à ceux dans les affaires

Romachov

,

Voïtenko

et

Sokur

, tendant à démontrer l’absence de violation de l’article 6 § 1 de la Convention (voir les arrêts

Romachov

précité, § 37,

Voïtenko

précité, § 37;

Sokur c. Ukraine

, n

o

29439/02, §

28, 26 avril 2005

;

Katsyuk c. Ukraine

, n

o

58928/00, §§ 50 et 56, 5 avril 2005).

15.

Le requérant conteste les thèses du Gouvernement.

16.

La Cour rappelle tout d’abord qu’un organisme d’Etat ne saurait prétexter un manque de ressources pour ne pas honorer une dette fondée sur une décision de justice et que les retards considérables dans l’exécution de celle-ci portent atteinte au droit protégé par l’article 1 du Protocole n

o

1 (cf.

Bourdov c. Russie

, n

o

59498/00, §§ 35 et 40, CEDH 2002

‑

III). Dès lors, en s’abstenant pendant près de trois ans et neuf mois, et de quatre ans et deux mois, de prendre les mesures nécessaires pour se conformer aux décisions judiciaires définitives rendues en l’espèce, les autorités ukrainiennes ont partiellement privé les dispositions de l’article

6

§

1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1 de leur effet utile.

17.

Ces éléments suffisent à la Cour pour conclure que l’article 6 § 1 de la Convention et l’article 1 du Protocole n

o

1 ont été méconnus en l’espèce.

II.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

18.

Aux termes de l

’

article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

19.

Le requérant réclame 5 000 euros (EUR) au titre du dommage moral qu’il aurait subi.

20.

Le Gouvernement considère que les prétentions exprimées au titre du préjudice moral sont exagérées.

21.

La Cour considère que le montant réclamé au titre du préjudice moral est excessif.

Statuant en équité comme le veut l’article 41, la Cour alloue au requérant 2 000 EUR à ce titre.

B.

Frais et dépens

22.

Le requérant demande également 132 EUR pour les frais et dépens encourus devant la Cour (les frais d’avocat pour la rédaction du formulaire de la requête et des commentaires en réponse aux observations du Gouvernement) et 27 EUR pour les frais de poste. A sa demande, il a annexé les quittances de poste d’un montant d’environ 9 EUR.

23.

Le Gouvernement note que le requérant n’a produit aucun justificatif des frais d’avocat et qu’il n’y a pas de raisons d’accorder au requérant un montant supérieur à celui prouvé par les documents.

24.

Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce et compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable la somme de 100 EUR pour la procédure devant la Cour et l’accorde au requérant.

C.

Intérêts moratoires

25.

La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ

:

1.

Déclare

la requête recevable

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n

o

1

;

4.

Dit

a)

que l

’

Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44

§

2 de la Convention, 2 000 EUR (deux milles euros) pour dommage moral, 100 EUR (cent euros) pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt,

à convertir en hryvnyas ukrainiennes au taux applicable à la date du règlement

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

5.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 29 novembre 2005 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

S.

Naismith

J.-P.

Costa

Greffier adjoint

Président

[1]

.

Environ 3

005 euros.