AFFAIRE KOTELNIKOVA c. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

10.01.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KOTELNIKOVA c. UKRAINE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOTELNIKOVA c. UKRAINE (solicitarea nr. 21726/03) HOTĂRÂREA STRASBURG ianuarie 2006 DEFINIF 10/04/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Kotelnikova c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Cabral Barreto Türmen Butkevych ms Mularoni Fura-Sandström, Popović, judecători și al dlui Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 decembrie 2005, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 21726/03), îndreptată împotriva Ucrainei și al cărei resortisant al acestui stat, M Nina Valentinovna Kotelnikova ( La 21 ianuarie 2005, a doua secțiune a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (3), aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. iulie 2004, Comisia pentru soluționarea litigiilor de muncă adresată reclamantei, fostei angajatori a recurentei, întreprinderea din statul Atlantika, să îi plătească suma de 4 628,58 UAH [1] (hyvyas ucraineans) pentru plata în avans a salariilor pentru perioada cuprinsă între ianuarie 1998 și iunie 2004. În octombrie 2002 și mai 2003, departamentul municipal al Ministerului Justiției a informat recurenta că confiscarea conturilor bancare ale debitorului a dezvăluit lipsa de fonduri a debitorului, că pretențiile creditorilor erau tratate în mod ordinar pe măsura în care înmânarea contului societății a fost înmânată și că procedura de executare a fost suspendată ca urmare a deciziei Curții Economice de Insurance prin care se solicita Serviciului de Stat al aprozilor de Justiție să efectueze activele patrimoniale ale debitorului în lumina procedurii de faliment în curs. În plus, departamentul s-a referit la legea din Ucraina nr. 2864-III (în ceea ce privește introducerea moratoriului privind vânzarea forțată a proprietății) (în vigoare de la 26 decembrie 2001), prin care se interzicea vânzarea proprietății companiilor, dintre care 25% sau mai mult din acțiuni erau deținute de stat, pentru a rambursa datoriile. La 26 noiembrie 2004, recurentei i s-a plătit întreaga sumă datorată în temeiul celor trei decizii ale Comisiei pentru soluționarea litigiilor în materie de muncă. II. DREPTUL INTERN PERTINENT Dreptul intern relevant este descris în hotărârea Romahov c. Ucraina 67534/01, §§ 16-19, 27 iulie 2004). În formula sa de cerere, recurenta a ridicat obiecțiunile întemeiate pe neexecutarea prelungită a hotărârilor Comisiei pentru soluționarea litigiilor de muncă pronunțate în favoarea acesteia. Aceste obiecțiuni au fost comunicate guvernului pârât la 21 ianuarie 2005. 10. În observațiile sale ca răspuns la observațiile guvernului, precum și în scrisoarea sa din 5 septembrie 2005, recurenta a susținut că întreprinderea angajator nu i-a plătit salariile restante pentru perioada ulterioară lunii iunie 2004. Curtea amintește că prezenta cerere a fost comunicată în conformitate cu procedura de examinare comună a admisibilității și a fondului, în conformitate cu art. 29 alineatul (3) din convenție. Prin urmare, Curtea consideră că 25, 26 aprilie 2005). II. PRIVIND RECEVABILITATEA 12. Din cauza neexecutării prelungite a hotărârilor în favoarea sa, reclamanta și-a declarat victima unei încălcări a drepturilor sale la un proces echitabil și la respectarea bunurilor sale. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 13. reclamanta se plânge, de asemenea, că dreptul ucrainean nu îi oferă o cale de atac efectivă. 13. A se vedea, de asemenea, art. 13 din Convenție. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 14. Guvernul consideră că reclamanta nu mai are calitatea de victimă, în sensul articolului 34 din Convenție, având în vedere că deciziile în favoarea sa au fost pe deplin executate. În plus, guvernul reproșează recurentei că nu a epuizat căile de atac interne, și anume o procedură de contestare a actelor sau omisiunilor Serviciului de executare a hotărârilor judecătorești referitoare la executarea hotărârilor în favoarea sa și de acordare a unei despăgubiri pentru hotărârea în acest sens, precum și recursul la plata sumei alocate prin aceste decizii, ținând seama de rata inflației. 15. Recurenta combate tezele guvernului. Cu privire la obiecțiunile reieșite din neaplicarea prelungită a deciziilor din 14 noiembrie 2003 și 9 iulie 2004 16. Curtea consideră că: indiferent de motivele invocate de părți, această parte a cererii trebuie respinsă din următoarele motive. Curtea arată că executarea hotărârilor în cauză a durat aproximativ 12 și 5 În lumina jurisprudenței sale în materie, Curtea consideră că această durată nu poate fi considerată incompatibilă cu cerința termenului rezonabil garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Denisov c. Ucraina (dec.), nr. 18512/02, 1 februarie 2005 Chernitsyn c. Rusia (dec.), nr. 5964/02, 8 iulie 2004 17. Curtea amintește în această privință că nerespectarea termenelor prevăzute de dreptul intern nu încalcă în sine art. 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, de exemplu, Hotărârea G. c. Italia din 27 februarie 1992, seria A, n 228-F, p. 68, § 17 și Wiesinger c. Austria din 30 octombrie 1991, seria A, n 213, p. 22). 60). Curtea arată, de asemenea, că reclamanta nu a invocat împrejurări speciale care justifică un tratament de urgență din partea autorităților din lanuri (a se vedea Hotărârea Chmalko c. Ucraina, nr. 60507/00, § 44, 20 iulie 2004). 18. Curtea a constatat, prin urmare, că nu există nicio formă de încălcare a art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 al acestui șef. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Pe de altă parte, Curtea constată că argumentele similare formulate de guvern au fost respinse în mai multe hotărâri și decizii ale Curții (a se vedea, de exemplu, Romahov, citată anterior, § 27 și 31 Toropov c. Ucraina, n 19844/02, § 21, 4 octombrie 2005). Ea nu vede niciun motiv pentru a trage o concluzie diferită în speță. Prin urmare, Curtea constată că este necesar să se respingă excepțiile preliminare ale guvernului. 20. Curtea constată că această parte a cererii nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ȘI DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 21. În observațiile sale, guvernul a prezentat argumentele similare celor din cauzele Romahov Katsyuk , care au urmărit să demonstreze că nu există nicio încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Hotărârea Romahov citată anterior, § 37 ; Hotărârea Katsyuk c. Ucraina, nr. 58928/00, § 50 și 56, 5 aprilie 2005). 22. Recurenta contestă teza guvernului 23. Curtea reamintește mai întâi că un organism de daltă nu ar putea pretinde o lipsă de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre și că întârzierile considerabile în executarea acesteia aduc atingere dreptului protejat de art. 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Bourdov c. Rusia, n 59498/00, § 35 și 40 CEDH 2002 III. Prin urmare, prin abținerea timp de aproape patru ani de a lua măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii judecătorești definitive pronunțate în speță, autoritățile ucrainene au privat parțial dispozițiile art. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr 1 de efectul lor util. 24. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona Curții că art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 au fost necunoscute în speță. IV. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 25. Guvernul susține că dreptul intern îi oferea recurentei acțiuni eficiente pentru a contesta neexecutarea hotărârii în favoarea sa. El face trimitere la teza sa preliminară privind neobosirea căilor de atac interne. 26. Recurenta își exprimă dezacordul. 27. Curtea face trimitere la concluziile sale (a se vedea punctul 19 de mai sus) referitoare la teza guvernului cu privire la neobosirea căilor de atac interne. Din aceleași motive, Curtea consideră că recurenta nu dispunea de acțiuni interne eficiente garantate prin art. 13 din Convenție, care să permită remedierea prejudiciului cauzat de întârzierea suferită în procedura în speță. 28. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul consideră că această pretenție este excesivă și neîntemeiată și că o constatare a unei încălcări ar oferi în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 32. Curtea consideră că suma solicitată pentru prejudiciul moral este excesivă. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41, Curtea alocă reclamantei 1 920 EUR în acest sens. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 33. În acest sens, reclamanta nu a formulat nicio cerere. Interese moratorii 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe decizia din 9 noiembrie 2000 și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 920 EUR (o mie nouă sute douăzeci de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în hryvnyas ucraineană la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. ianuarie 2006 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Naismith J.-P. Costa grefier adjunct Președinte Aproximativ 667 EUR