AFFAIRE VOÏKINA c. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

17.01.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE VOÏKINA c. UKRAINE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA VOYKINA c. UKRAINE (solicitarea nr. 17686/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 ianuarie 2006 DEFINIF 17/04/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Voykina c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa Președintele Cabral Barreto Butkevych me Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și al domnului Dolle, graffière de sectiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 decembrie 2005, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 17686/04) îndreptată împotriva raionului Ucraina și al cărei resortisant al acestui stat, M Valentina Borisovna Voykina ( La 13 octombrie 2004, a doua secțiune a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 3, aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L Acestea S-au născut în 1948 și își are reședința în Gorlivka, regiunea Donbas, Ucraina. Printr-o hotărâre din 13 iunie 2000, tribunalul din Kalininskiy din Gorlivka a ordonat combinatului minier, Imeni Kalinina, să plătească recurentei suma de 7 575,66 UAH [1] pentru plata cu întârziere a salariilor și a compensației pentru întârzierea efectuării plăților. În urma reorganizării combinatului minier, printr-o decizie din 3 iunie 2000 Septembrie 2003, instanța a decis să transfere obligațiunile sale succesorului său. Printr-o scrisoare din 30 martie 2004, Departamentul Regional al Ministerului Justiției a informat reclamanta că confiscarea conturilor bancare ale întreprinderii a fost efectuată și că procesul de execuție urma să continue. În plus, departamentul se va limita la legea din 2864-III mai precis, în ceea ce privește introducerea moratorului privind vânzarea forțată a proprietății (în vigoare de la 26 decembrie 2001), care interzicea vânzarea proprietății companiilor, dintre care 25% sau mai mult din acțiuni aparțineau statului, pentru a rambursa datoriile. În august și noiembrie 2004, recurentei i s-au plătit sumele de 486,59 UAH și, respectiv, 1452,71 UAH. Suma rămasă se ridică la 5 636,36 UAH [2] Până în prezent, hotărârea pronunțată în favoarea recurentei rămâne parțial neexecutată. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 10. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Romahov c. Ucraina 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ȘI DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N 11. Din cauza neexecutării prelungite a hotărârii în favoarea sa, reclamanta și-a considerat victima unei încălcări a drepturilor sale la un proces echitabil și la respectarea bunurilor sale. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 12. Guvernul reproșează recurentei că nu a epuizat, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, o cale de atac internă, în măsura în care aceasta din urmă nu a inițiat o procedură în vederea contestarii actelor sau omisiunilor Serviciului de Stat al aprozilor de justiție referitoare la executarea hotărârii pronunțate în favoarea sa. 13. Recurenta combate afirmațiile guvernului. 14. Curtea constată că argumentele similare emise de guvern au fost respinse în mai multe hotărâri ale Curții (a se vedea, de exemplu, Voitenko c. Ucraina, n 1866/02, § 31 și 35, 29 iunie 2004 Romachov Curtea nu vede niciun motiv pentru a trage o concluzie diferită în speță. Prin urmare, Curtea constată că este necesar să se respingă excepțiile preliminare ale guvernului. 15. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod vădit greșit întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de nelegătură. Cu privire la fondul 16. În observațiile sale, guvernul a prezentat argumentele similare celor din cauzele Romahov Voitenko Sokur , care au urmărit să demonstreze că nu există nicio încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Hotărârea Romachov citată anterior, § 37, Voitenko citată anterior, §§ 37 și 51; Sokur c. Ucraina, n 29439/02, § 28, 26 aprilie 2005 17. În primul rând, Curtea reamintește că un organism de naționalitate nu poate justifica o lipsă de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre și că întârzierile considerabile în executarea acesteia aduc atingere dreptului protejat de art. 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Bourdov c. Rusia, 59498/00, § 35 și 40, CEDO 2002 III. Prin urmare, abținând timp de aproape cinci ani și șase luni de la adoptarea măsurilor necesare pentru a se conforma hotărârii judecătorești definitive pronunțate în speță, autoritățile ucrainene au privat parțial dispozițiile articolului 1 din convenție și ale articolului 1 din Protocolul nr. 1 de la efectul lor util. 19. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona Curții că art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 au fost ignorate în cazul de față. II. PRIVIND LEGEREA LEGĂTURII 41 DIN CONVENȚIE 20. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se desprindă de la o astfel de încălcare, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În plus, guvernul consideră că reclamantul ar fi putut sesiza instanțele cu privire la o cerere de indexare a sumei alocate de instanță în favoarea sa, ținând cont de rata inflației. 23. În măsura în care hotărârea în favoarea recurentei nu a fost executată (a se vedea punctul 9 de mai sus), Curtea constată că faptul că obligația continuă să afecteze statul, nu este în discuție. Prin urmare, Curtea consideră că guvernul trebuie să plătească recurentei datoria rămasă pentru a satisface prejudiciul material suferit 24. Statuind în echitate astfel cum dorește art. 41, Curtea alocă recurentei 2 640 EUR pentru prejudicii morale. Costuri și cheltuieli de judecată 25. Recurenta solicită 107,18 UAH pentru cheltuielile poștale, 50 UAH pentru cheltuielile de dactilografiere, 15 UAH pentru cheltuielile de xerocopie, 60 UAH pentru cheltuielile de traducere și 420 UAH pentru cheltuielile de traducere, efectuate în fața Curții [3] . Deși guvernul arată că reclamanta a omis să prezinte documentele cu privire la cheltuielile de avocatură, el se referă la înțelepciunea Curții. 27. În speță și având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 111 EUR solicitată pentru procedură în fața Curții și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L , în unanimitate, că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr Spune, în unanimitate, că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, datoria rămasă în temeiul hotărârii din 13 iunie 2000, plus 2 640 EUR (două mii șase sute patruzeci de euro) pentru daune morale, precum și orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în hryvnyas ucraineană la rata aplicabilă la data regulamentului menționat, cu patru voturi la trei, că l Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 111 EUR (cent 11 euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, precum și orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care va fi convertită în hryvnyas ucraineană la rata aplicabilă la data regulamentului menționat , în unanimitate, că de la expirarea termenului menționat și până la data de plată, sumele menționate anterior vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale restantă, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 17 ianuarie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Dolle J.-P. Costa Module Președinte [1] Aproximativ 1 200 EUR. Aproximativ 956,5 EUR. [3] Aproximativ 71 EUR pentru cheltuielile de avocatură și aproximativ 40 EUR pentru alte cheltuieli.