CtEDO 29.11.2005 Auto

AFFAIRE ALAGIA ET NUSBAUM c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
29.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ALAGIA ET NUSBAUM c. FRANCE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

În cazul Alagia și în cazul Altu c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă dintr-o cameră formată dintr-o cameră formată dintr-o cameră formată dintr-o cameră formată dintr-o cameră, se poate pronunța în sensul art. 44 alin. (2) lit. Dnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Türmen Jungwiert Ugrekhelidze Jočienė, Popović, judecători și al dlui S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce ați deliberat în camera Consiliului la 8 noiembrie 2005, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 26160/02) îndreptată împotriva Republicii Franceze și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dl Luc Alagia și dna Sandrine Nusbaum ( La 15 martie 2005, președintele Camerei a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (3), el a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. CIRCUMSTANȚE DE LÂSPEȚIE Reclamanții s-au născut în 1964 și, respectiv, 1967 și locuiesc în Trinidad. În mai 1992, reclamanții și-au construit o vilă și au văzut mai târziu că conductele care culegeau în special apa satului din amonte se aruncau ilegal pe terenul lor, fără să se fi efectuat nicio cerere de creare a detenției. Ei au sesizat Tribunalul Administrativ de la Nisa la 26 octombrie 1993 două cereri prin care se urmărea organizarea unei expertize ca urmare a daunelor cauzate proprietății lor de scurgerea apelor ploioase. Un expert a fost desemnat printr-o ordonanță din 17 noiembrie 1993, pronunțată la contradicția comunei Trinității și a statului, apoi extinsă la 7 februarie 1994 la Departamentul Alpilor Maritime. Raportul de experiență a fost depus la 24 mai 1994 și comunicat reclamanților la 2 iunie 1994. Reclamanții au depus o nouă cerere la 21 noiembrie 1995, în vederea declarării comunei și a departamentului responsabil pentru daunele cauzate. La 24 octombrie 1996, municipalitatea a depus un memoriu la 24 octombrie 1996, reclamanții au depus unul în noiembrie 1996 și prefectul în ianuarie 1997. În decembrie 1998, departamentul a fost invitat să producă în 20 de zile. 10. La 5 ianuarie 1999, cauza a fost atribuită unui raportor și o nouă repartiție a avut loc în mai 2000. La 13 și 20 iunie 2000 s-a stabilit o audiere. La 13 iunie 2000, departamentul a depus o memorare la 13 iunie 2000 și a fost exmatriculat. Noi memorii ale apărătorilor au fost depuse la 7 și 26 iulie 2000. Prin hotărârea din 24 noiembrie 2000, Tribunalul Administrativ a condamnat Departamentul Alpilor Maritime și Comuna Trinității la plata sumei de 2 866 EUR (EUR) cu dobânda cu rată legală începând cu 21 noiembrie 1995 le-a solicitat să pună capăt cauzelor dezordinii în termen de trei luni de la notificarea hotărârii și să pună cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată ale reclamanților în sarcina departamentului și a comunei. Hotărârea a fost notificată prin scrisoarea din 26 ianuarie 2001. 12. La 25 mai 2001, reclamanții au sesizat Tribunalul Administrativ din Nisa o cerere de executare a hotărârii din 24 noiembrie 2000. La 28 mai 2001, Tribunalul a trimis o cerere de executare comunei și departamentului, apoi a adresat o rechemare comunei la 7 iulie 2001.14 printr-o ordonanță din 18 octombrie 2001, președintele Tribunalului Administrativ din Nisa a inițiat o procedură judiciară de executare a hotărârii. 15. La data de 31 decembrie 2001, tribunalul a solicitat departamentului documente suplimentare și a solicitat comunei să prezinte un memoriu. 16. O audiere a avut loc la 14 ianuarie 2002. 17. La 24 ianuarie 2002, o nouă constatare executorie a avut loc la data de 24 ianuarie 2002. (...) observ că apele care provin de la canal (...) traversează întotdeauna drumul, la înălțimea terenului [reclamanților] și se revarsă în acesta, așa cum s-a întâmplat anterior. Cu toate acestea, s-au realizat lucrări parțial superioare ale șoselei departamentale, dincolo de drumul de acces la reședințele din La Plana. Cu toate acestea, începând de pe acest drum de acces la reședințe, La Plana mai jos până la proprietate [reclamanților], pe o lungime de aproximativ 250 de metri, apele ploioase colectate în cala din amonte și atât de la reședințele din La Plana În cazul în care nu se poate demonstra acest lucru, vă rugăm să explicați motivele care au stat la baza deciziei de inițiere a procedurii și să explicați motivele care au stat la baza deciziei de inițiere a procedurii. Printr-o hotărâre din 5 februarie 2002, notificată la 14 martie 2002, Tribunalul Administrativ a respins cererile de provizionare a despăgubirilor, mai exact un litigiu distinct de cel referitor la executarea hotărârii din 24 noiembrie 2000. El a constatat apoi că departamentul nu a putut executa lucrările promovate de expert, dar a pus în aplicare lucrări mult mai importante și mai costisitoare, care nu au fost contestate de solicitanți și că, la 19 decembrie 2001, lucrările de recuperare a apelor pluviale și de canalizare au fost omologate de departament. Tribunalul a considerat în consecință că hotărârea din 24 noiembrie 2000 fusese executată în întregime și a declarat că nu avea loc să se pronunțe asupra cererilor de lucrări. 19. Reclamanții consideră că departamentul a executat lucrările pe care le-a efectuat în martie 2002 în legătură cu prima violare a dreptului comunitar de la art. 6 alin. (1) din Convenție 20. Reclamanții se plâng de o eroare de judecată cu privire la gravitatea situației și contestă decizia din 5 februarie 2002. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) și într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. (...) 21. Curtea reamintește că, în termenii art. 35 alin. (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne : Orice reclamant trebuie să fi acordat instanțelor interne o ocazie pe care această dispoziție are drept scop, în principiu, să o menajeze statelor contractante: evitarea sau corectarea presupuselor încălcări ale acestora (Cardot c. Franța, Hotărârea din 19 martie 1991, seria A n 200, § 36). Curtea constată că, în speță, reclamanții contestă hotărârea din 5 februarie 2002, dar că nu au exercitat nicio cale de atac împotriva acestei decizii. Reclamanții se plâng de durata procedurii care se desfășoară în fața instanței administrative și: art. 6 alineatul (1) din convenție. Cu privire la admisibilitatea 24. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 25. Reclamanții subliniază că depunerea raportului de e-mail nu a avut ca efect încheierea rapidă a litigiului, deoarece alte acte au trebuit să fie depuse înainte ca autoritățile competente să intervină. Ei consideră că este necesar să nu se facă distincție între cele trei etape ale acestei proceduri pentru a evalua durata acesteia, obiectivul lor prin depunerea a trei cereri succesive fiind acela de a pune capăt cât mai repede posibil situației anormale pe care o sufereau. 26. Guvernul consideră că, în realitate, cauza se referă la trei proceduri diferite, dintre care două au fost judecate cu o celeritate conformă cu cerințele Convenției. În ceea ce privește procedura în care s-a încheiat prin hotărârea din 24 noiembrie 2000, acesta consideră că aceasta prezenta un anumit grad de complexitate și recunoaște o lipsă de reacție imediată din partea departamentului. Curtea consideră că procedura de executare este cea de-a doua etapă a celei care a început la 21 noiembrie 1995 și că cauza reclamanților se referă la o singură procedură. Prin urmare, perioada care trebuie luată în considerare a început la 21 noiembrie 1995, data la care reclamanții au sesizat instanța administrativă cu o acțiune pe fond și s-a încheiat la 5 februarie 2002. 28. Prin urmare, procedura în litigiu a durat șase ani și aproximativ două luni, pentru o instanță de fond și o procedură de executare. 29. În continuare, Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri de recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 30. Curtea consideră că cauza nu prezenta nicio dificultate specială și consideră că [entitățile] nu au contribuit, prin comportamentul lor, la prelungirea procedurii. 31. Pe de altă parte, comportamentul autorităților nu este lipsit de critici. În această privință, aceasta se încadrează în perioadele de latență nejustificate care le sunt imputabile (§ 7-10 de mai sus). 32. Având în vedere aceste considerații și ținând seama de domeniul de aplicare al litigiului pentru reclamanți, Curtea consideră că procedura în cauză nu a îndeplinit cerințele Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 000 EUR pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit, în special din cauza lucrărilor pe care le-au realizat și a deprecierii terenului; de asemenea, aceștia solicită 30 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 36. Guvernul consideră aceste pretenții nefondate și disproporționate. 37. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanții care au omis să În ceea ce privește prejudiciul moral, care acționează în echitate, astfel cum este prevăzut la art. 41 din convenție, Curtea consideră că prelungirea procedurii în litigiu dincolo de termenul rezonabil Prin urmare, Comisia consideră că, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, ajutorul de stat este compatibil cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L A declarat că statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 29 noiembrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Naismith A.B. Baka grefier adjunct președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-09-19
0,95
AFFAIRE VUILLEMIN c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE VUILLEMIN c. FRANCE (Requête n o 3211/05) ARRÊT STRASBOURG 19 septembre 2006 DÉFINITIF 19/12/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2005-11-08
0,95
AFFAIRE AUTHOUART c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE AUTHOUART c. FRANCE (Requête n o 45338/99) ARRÊT STRASBOURG 8 novembre 2005 DÉFINITIF 08/02/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2002-03-19
0,95
AFFAIRE C.K. c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE C.K. c. FRANCE (Requête n o 57753/00) ARRÊT STRASBOURG 19 mars 2002 DÉFINITIF 19/06/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2006-11-28
0,95
AFFAIRE DESSERPRIT c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DESSERPRIT c. FRANCE ( Requête n o 76977/01) ARRÊT STRASBOURG 28 novembre 2006 DÉFINITIF 28/02/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2006-06-27
0,95
AFFAIRE NICOLAS c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE NICOLAS c. FRANCE ( Requête n o 2021/03) ARRÊT STRASBOURG 27 juin 2006 DÉFINITIF 11/12/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă