AFFAIRE DESSERPRIT c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

28.11.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement irrecevable;Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE DESSERPRIT c. FRANCE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA DESERPRIT c. FRANȚA Cerere nr. 76977/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 noiembrie 2006 DEFINIF 28/02/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Deserprit c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele J.-P. Costa Cabral Barreto mes Municipaloni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecătorii și Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 noiembrie 2006, renunță la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 76977/01) îndreptată împotriva Republicii Franceze și al cărei resortisant al acestui stat, M. Gilbert Desserprit ( La 8 noiembrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L 1957. El a fost reformat la 30 aprilie 1958 pentru diverse handicapuri, cu o pensie de invaliditate de 85%, care a fost revizuită pentru prima dată la cererea sa, care a dus rata în 1986 la 100 % la sfârșitul unei prime proceduri. Cererea de revizuire din 14 decembrie 1988 1988, reclamantul a formulat o nouă cerere de revizuire a pensiei sale. Prin Hotărârea din 30 noiembrie 1989, pensia sa a fost stabilită la 100 La 29 ianuarie 1990, el a sesizat Tribunalul departamentului de pensii din Sône. Loialitate solicitând, pe de o parte, modificarea ratei primei sale infirmități pensionate și, pe de altă parte, luarea în considerare a la maitenopiei pe care o prezenta ca o infirmitate distinctă. La 11 mai 1990, comisarul guvernului [1] și-a prezentat concluziile și dosarul administrativ al reclamantului la grefa instanței. Prin hotărârea din 19 noiembrie 1990, Tribunalul a dispus o expertiză și, prin hotărârea din 15 aprilie 1991, a recunoscut reclamantului un drept la pensie la o rată de 10 % pentru astenopie și a respins ceilalți șefi de cerere. Reclamantul și ministrul foștilor combatanți au făcut apel la 31 La 5 septembrie 1991, comisarul guvernului și-a prezentat observațiile și dosarul reclamantului la grefa Curții Regionale de Pensii. 10. Prin Hotărârea din 14 noiembrie 1991 și 9 aprilie 1992, Curtea a dispus o expertiză și un complet de competență. 11. 1992, instanța a aprobat avizul expertului, conform căruia arta astenopie constituia o incapacitate nouă și distinctă care trebuia să fie despăgubită la rata de 10 % și a respins surplusul cererilor reclamantului. 12. La 6 noiembrie 1992, acesta din urmă a formulat un recurs în casație în fața comisiei speciale de Casație a pensiilor adjuncte temporar în Consiliul de Stat (CSSCP) La 27 septembrie 1994, ministrul a ținut o memorare la 27 septembrie 1994. 13. Lanson a avut loc la 22 septembrie 1995. Prin Hotărârea din 27 octombrie 1995, CSCP a încheiat la 8 octombrie 1992 în măsura în care a omis să se pronunțe asupra unui șef de cerere al reclamantului (separarea de cvadranopsie a cărei suferință era de prima infirmitate pensionată) și a retrimis cauza cu privire la acest aspect în fața Curții regionale de pensii din Besançon, pe care reclamantul a sesizat-o la 28 noiembrie 1995. 14. Prin Hotărârea din 24 ianuarie 1997, Curtea a respins toate cererile sale. La 11 februarie 1997, reclamantul sesizează CSCP. Secretarul de Stat pentru veteranii combatanți și-a amintit la 23 octombrie 1998. Lacul a avut loc la 8 octombrie 1999 și, prin hotărârea din 6 octombrie 1999 În ianuarie 2000, CSCP a anulat hotărârea Curții Regionale prin faptul că refuzase să disocieze cvadranoia de prima infirmitate și l-a trimis pe reclamant în fața administrației pentru a-și calcula pensia. Între timp, cererea de revizuire din 20 decembrie 1990 16. 1990. L a fost executat de Curtea Regională din data de 16 februarie 1993, care i-a acordat o pensie de 100% + 6 % începând cu data de 14 decembrie 1988, la data de 16 martie. 1993 tribunalul departamental de pensii, solicitând în special ca cvadranopsia să fie disociată de prima infirmitate și ca pierderea de pe fața pământului stâng să fie mărită la 20%. 17. La 12 octombrie 1998, comisarul guvernului a prezentat dosarul reclamantului, precum și observațiile sale la grefa instanței. 18. Prin hotărârea din 15 martie 1999, Tribunalul a suspendat hotărârea cu privire la primul șef al cererii reclamantului, ținând seama de recursul din partea CSCP și l-a respins pe cel de-al doilea șef al cererii (atracție la ochiul stâng). 19. Întrucât CSCP a fost eliminată, recursul în casare al reclamantului, formulat la 20 mai 1999, a fost înregistrat la 30 aprilie 2002 secretariatului Consiliului de Stat care, prin Hotărârea din 7 ianuarie 2004, a declarat că nu are loc să se pronunțe asupra primului șef al cererii sale, căruia ministrul apărării i-a acordat dreptul de executare a hotărârii CSCP din 6 aprilie 2004. La 18 februarie 2005, Consiliul de Stat a declarat inadmisibilă acțiunea în sensul erorii materiale formulată de reclamant la 17 martie 2004. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 22. Curtea constată că perioada care trebuie luată în considerare a început la 14 decembrie 1988, data cererii prealabile către ministru (a se vedea Perhirin France 60545/00, § 17, 4 februarie 2003, Maugee c. Franța, n 65902/01, § 36, 14 septembrie 2004, Desrues c. Franța, nr. 77098/01, § 18, 21 iulie 2005) și a încetat la 7 ianuarie 2004, data la care Consiliul a pronunțat hotărârea cu privire la recursul în casare al reclamantului, adică o perioadă mai mare de 15 ani. Cu privire la admisibilitate 24. Guvernul exclude neobosirea căii de atac interne prevăzute la articolul L.781-1 din Codul privind organizarea judiciară, pe motiv că procedura de revizuire a pensiei face parte din Codul privind organizarea judiciară, ceea ce aduce înapoi durata procedurii urmate până când CSCP se pronunță în domeniul de aplicare al articolului L. 781-1 menționat anterior. 25. Cu toate acestea, Curtea constată că, în mai multe cauze recente referitoare la acest tip de procedură (în special Perhirin citată anterior, § 12, Maugeea menționată anterior § 23), guvernul a susținut, dimpotrivă, că calea de atac care trebuie epuizată era acțiunea în răspundere a statului în fața instanțelor administrative, în special cu privire la cauza Magiera . Prin urmare, Curtea nu vede niciun motiv pentru care să adopte o abordare diferită în prezenta cauză. 26. Curtea face trimitere la hotărârea Broca și Texier-Micault c. Franța din 21 octombrie 2003 (n 27928/02 și 31694/02), în care a statuat că, în ceea ce privește durata unei proceduri în fața instanțelor administrative franceze, recursul în răspundere pentru lacu pentru funcționarea defectuoasă a serviciului public al justiției a dobândit, la 1 1 ianuarie 2003, gradul de certitudine juridică necesar pentru a putea și de a fi utilizat în sensul art. 35 alin. (1) din Convenție. Orice astfel de litigiu introdus în fața Curții începând cu 1 ianuarie 2003 fără a fi fost supus în prealabil instanțelor interne în cadrul unei astfel de acțiuni este inadmisibil; altfel, obiecțiile introduse înainte de această dată. 27. În speță, Curtea fiind sesizată cu privire la prezenta cauză la 9 iulie 2001, nu poate fi reproșată reclamantului că nu a recurs la această acțiune. 28. Prin urmare, această excepție preliminară ar trebui respinsă 29. Curtea constată că nu există niciun alt motiv întemeiat în mod vădit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Pe fond 30. Guvernul consideră că durata se explică prin complexitatea cauzelor, datorată caracterului lor foarte tehnic, precum și prin comportamentul reclamantului, care a înmulțit acțiunile. 31. În ceea ce o privește, reclamantul consideră că aceste cauze nu au întâmpinat dificultăți deosebite, că comportamentul său nu a contribuit la încetinirea desfășurării lor și subliniază că instanțele nu au manifestat toate celeritățile dorite. 32. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 33. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior). 34. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea subliniază în special mai multe perioade de inactivitate imputabile administrației (în special termenele de examinare a cererilor prealabile ale reclamantului, cele luate de ministru pentru depunerea memoriilor sale în fața CSCP, precum și termenul de mai mult de cinci ani și jumătate pus în a doua cauza de către comisarul guvernului pentru a depune dosarul reclamantului la grefa instanței) și la instanțe (în special termenul de aproape trei ani dintre recursul în cauză în fața CSCP și înregistrarea recursului în fața Consiliului de Stat). Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a art. 6 alin. Prin scrisoarea din 4 aprilie 2005, reclamantul se plânge că face obiectul unui proces neechitabil și al unei denigrari a justiției. 36. Cu toate acestea, Curtea constată că procedura în litigiu s-a încheiat la 7 ianuarie 2004 și că aceasta nu a fost, în consecință, invocată în termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție. În această privință, Curtea consideră că cererea în soluționare a erorii materiale declarată inadmisibilă de către Consiliu la 18 februarie 2005 nu este susceptibilă de a redeschide termenul menționat. 37. În consecință, acest lucru este întârziat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și 4 din Convenție. III PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 38. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 40. Guvernul propune plata a 4 500 EUR pentru prejudiciile morale. 41. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert și acționând în mod corect, după cum dorește art. 41 din Convenție, decide să-i aloce 15 000 EUR în acest sens. 43. Guvernul propune plata sumei de 500 EUR. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se atribuie reclamantului, care nu era reprezentat de un avocat, suma de 500 EUR în acest sens. Interese moratorii 45. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 15 000 EUR (quinze mii de euro) pentru daune morale și 500 EUR (cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 noiembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Naismith A.B. Baka Modululer Adjunct Președinte [1] În fața instanțelor în materie de pensii, comisarii guvernului (articolele 1 și 13 din Decretul nr. 327 din 20 februarie 1959).