Grachevy împotriva Ucrainei

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE GRACHEVY ȘI ALȚII v. UKRAINE (Aplicații nr. 18858/03, 18923/03 și 22553/03) HOTĂRÂREA STRASBOURG 29 noiembrie 2005 FINAL 29/02/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Grachevy și alții v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de Cameră compusă din: J.-P.

Costa Președintele Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze Doamna Mularoni Fura-Sandström, judecători și judecătorul adjunct al Secțiunii Naismith Deliberat în privat la 8 noiembrie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut în trei cereri (n. 18858/03, 18923/03 și 22553/03) împotriva Ucrainei depuse în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de patru resortisanți ucraineni, dna Aleksandra Grachova, dl Nikolay Grachev, dl Anatoliy Yakovlevich Pedan și dl Eduard Gennadyevich Kuznetsov („reclamanții”), la 20 mai 2003. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna Zoriana Bortnovska și dna Valeria Lutkovska.

La 21 iunie 2004, Curtea a hotărât să comunice cererile Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererilor în același timp cu admisibilitatea lor. FACTELE I. CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Dna Aleksandra Gracheva s-a născut în 1947; dl Nikolay Grachev s-a născut în 1936; dl Anatoliy Yakovlevich Pedan s-a născut în 1942 și dl Eduard Gennadyevich Kuznetsov s-a născut în 1969. Toți reclamanții locuiesc în orașul Zhovti Vody, regiunea Dnipropetrovsk. Între 1999 și 2001 reclamanții au instituit seturi separate de proceduri în cadrul Tribunalului Orașului Zhovti Vody (denumit în continuare „Cortea Orașului”), în căutarea recuperării achizițiilor salariale împotriva fostului angajator - statul deține Compania Electrongaz (denumit în continuare „Compania”).

La 7 iunie 1999 și 30 martie 2001, Tribunalul a acordat doamnei Aleksandra Gracheva un total de UAH 6,759 [1] față de Companie. Prin hotărârea Curții Municipale din 7 iunie 1999 și 4 mai 2001, precum și decizia Curții Regionale de Apel a Dnepropetrovsky din 15 august 2001, dl Nikolay Grachev a fost acordat un total de 5 358 UAH [2] împotriva Companiei. La 31 martie 2000 și 29 martie 2001, Curtea Municipală a acordat dlui Pedan înapoiate salariale de 7 027 UAH [3] împotriva Companiei. La 19 februarie 1999, Curtea de Oraș a ordonat societății să plătească dl Kuznetsov UAH 2.916 [4] în achiziții salariale. 10. Toate hotărârile de mai sus au devenit finale și au fost trimise Biroului Zhovti Vody City Bailiffs (denumit în continuare „Bailiffs”) pentru aplicarea obligatorie.

11. În scrisorile din 23 și 24 ianuarie 2003, Bailiffs a informat reclamanții că executarea hotărârilor în favoarea lor a fost împiedicată de intrarea în vigoare a Legii privind introducerea unui Moratoriu privind vânzarea forțată a proprietăților 2001, care a interzis atașamentul și vânzarea activelor de capital ale societății. 12. La 7 martie 2003, Curtea Comercială Regională Dnipropetrovsk (denumită în continuare „Curtea Comercială”) a instituit o procedură de faliment împotriva Companiei și a emis o injuncție, interzicând recuperarea datoriei. La 10 octombrie 2003, Curtea Comercială a aprobat propunerea de reabilitare și a desemnat un fiduciar pentru administrarea redresării falimentului a afacerii Companiei.

13. La 21 octombrie 2004, în favoarea reclamanților, a încheiat procedurile de executare în favoarea reclamanților, deoarece premiile au fost plătite în totalitate. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 14. Legislația internă relevantă poate fi găsită în hotărârile din 26 aprilie 2005 în cazul Sokur v. Ucraina (n. 29439/02, §§ 17-22) și din 20 septembrie 2005 în cazul Trykhlib v. Ucraina (n. 58312/00, §§ 25-32). DREPTUL Curtea consideră că, în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul de procedură, cererile ar trebui să fie însoțite, având în vedere contextul lor de fapt și juridic comun. II. ADMISSIBILITATEA COMPLAINTE ALLE CONCLUSIONE CONCLUZIONATE DE art. 17 din Convenția 16. Reclamanții au plâns că introducerea Legii din 2001, interzicând recuperarea datoriei de la întreprinderile de stat au încălcat art. 17 din Convenție.

Curtea nu constată niciun element de probă care să dezvăluie orice apariție a unei încălcări a acestei dispoziții. Prin urmare, Curtea respinge această plângere, în conformitate cu art. 35 §§§ 3 și 4 din Convenție, în mod manifest nefondat, încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 17. Reclamanții se plângeau că autoritățile de stat nu au reușit să execute hotărârile din favoarea lor. Ei au susținut încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția care prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: art. 6 § 1 din Convenția „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege…

” art. 1 din Protocolul nr. „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” a. Statutul victimei reclamanților 18. Guvernul a subliniat că, întrucât hotărârile în favoarea reclamanților au fost executate în totalitate de autoritățile naționale, reclamanții nu mai puteau fi considerați victime de o încălcare a drepturilor acestora în temeiul Convenției.

19. Reclamanții nu sunt de acord. 20. Curtea constată că această chestiune a fost deja dezbătută în o serie de hotărâri ale Curții (a se vedea Voytenko c. Ucraina, nr. 18966/02, hotărârea din 6 iunie 2004, § 35; Shmalko c. Ucraina , nr. 60750/00, hotărârea din 20 iulie 2004, § 34). În aceste cazuri, Curtea a constatat că reclamantul poate continua să pretinde că este victimă de o presupusă încălcare a drepturilor garantate de art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește perioada în care decizia cui se face plângere nu a fost pusă în aplicare. Prin urmare, respinge obiecția Guvernului cu privire la lipsa statutului de victimă a prezentului solicitant.

b. Obiecția cu privire la epuizarea recourslor interne 21. Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, deoarece nu au contestat presupusa inactivitate a Bailiffs în fața instanțelor interne și nu au aplicat Curții Comerciale pentru înregistrarea ca creditori în procedura de faliment. 22. Reclamanții au contestat această afirmație, susținând că niciunul dintre remediile indicate nu a avut nici o perspectiva de succes. 23. În măsura în care Guvernul se referă la faptul că reclamanții nu au interzis procedurile împotriva bailificilor pentru presupusul lor inactivitate, Curtea constată că faptele cauzei arată că, pe parcursul perioadei examinate, executarea hotărârilor a fost împiedicată de măsuri legislative, mai degrabă decât de încălcarea îndreptată a lui Bailiff.

În acest sens, Curtea reamintește jurisprudența sa stabilită că reclamația pentru daune împotriva bailificilor nu poate fi considerată un remediu eficace în cazul în care întârzierea în aplicare a hotărârilor a fost datorată unor motive care nu au depășit controlul lui Bailiff (a se vedea, printre multe altele, Mykhaylenky și altele c. Ucraina , nr. 35091/02 și următoarele §§ 38-39, CEDH 2004 ...). În ceea ce privește afirmația Guvernului cu privire la faptul că reclamanții nu au solicitat înregistrarea ca creditori în litigiul privind falimentul, Curtea remarcă că, în circumstanțele programului de reabilitare în curs, recurge la acest remediu a fost redus.

Curtea reamintește în acest sens constatarea sa în hotărârea Trykhlib c. Ucraina (citat mai sus, § 42) că, „ Guvernul nu a demonstrat că aderarea la litigiul de faliment ca creditor ar fi dat reclamantului avantaje astfel încât să justifice renunțarea la procedura ordinară de aplicare a aplicării obligațiilor” … Prin urmare, reclamanții au fost absorbiti de la urmărirea remediilor menționate de Guvern și, prin urmare, au respectat cerințele prevăzute la art. 35 § 1. 3. Concluzia 26. Curtea concluzionează că aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Guvernul a susținut că îndelungarea nerespectării deciziilor în favoarea reclamanților a fost cauzată de procedurile în curs de faliment împotriva Companiei debitoare și de situația financiară critică a acesteia.

Guvernul a susținut în continuare că Bailiffs a efectuat toate acțiunile necesare și nu poate fi învins pentru întârziere. 28. Reclamanții au pus în îndoială dorința de a aplica deciziile în favoarea lor. Ei au susținut că procedurile de executare au fost interzise în primul rând de Legea „pentru introducerea unui moratoriu pe vânzarea forțată de bunuri” și apoi prin procedura de faliment împotriva debitorului. Reclamanții au susținut că măsurile luate de stat nu erau suficiente pentru a se asigura dreptul lor de a lua decizii judiciare în favoarea lor fără întârziere nejustificată. 29. Curtea trebuie, în primul rând, să abordeze argumentele guvernului cu privire la procedurile în curs de faliment.

Acesta observă că, în cursul acestei proceduri, instanța comercială poate bloca orice recuperare a datoriei din partea entității falimentate, iar aceasta din urmă rămâne imună de orice penalități pentru întârziere în respectarea obligațiilor sale pentru durata procedurii respective. Curtea reamintește că a constatat deja în cazul Trykhlib c. Ucraina (citată mai sus, §§ 49-50) că această procedură, aplicată în circumstanțe similare, poate duce la o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. Curtea nu constată niciun motiv să se îndepărteze de o astfel de concluzie în acest caz. 30. În măsura în care guvernul se referă la situația financiară critică a societății, Curtea reamintește că aceasta era o entitate deținută de stat.

Prin urmare, aceasta a atras aplicarea Legii privind introducerea unui Moratoriu privind vânzarea forțată a proprietăților (a se vedea punctul 11 de mai sus), interzicând atașamentul și vânzarea activelor de capital ale întreprinderilor deținute de stat. Curtea observă că dreptul intern nu oferă un creditor ca reclamantul, sau Bailiff, orice posibilitate de a contesta această restricție în cazul abuzului sau unei cereri nejustificate. Nici nu se poate face o cerere de compensare pentru întârzierea în aplicare a acestei restricții cauzată de această restricție (a se vedea Sokur c. Ucraina , citată mai sus § 35). 31. Prin urmare, Curtea constată că hotărârile în favoarea reclamanților au rămas neexecute până la 21 octombrie 2004, adică o perioadă de recuperare a datoriei care a durat între trei și cinci ani, fără justificare valabilă, privand astfel dispozițiile articolului 1 din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 din marea lor efect util.

Remarcă, de asemenea, că hotărârile în cauză au fost executate în întregime după comunicarea cererilor la Guvernul respondent. 32. A fost, în consecință, o încălcare atât a articolului 6 § 1 din Convenție, cât și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. IV. APLICAREA ARticoLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 33. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune și costuri și cheltuieli 34. Dna Aleksandra Gracheva – 2 210 EUR; dl Nikolay Grachev – 2 183 EUR; dl Anatoliy Yakovlevich Pedan – 3 123 EUR; și dl Eduard Gennadyevich Kuznetsov – 10000 EUR.

35. Guvernul a contestat afirmațiile reclamanților ca fiind nesubstanțiate. 36. Curtea, efectuand evaluarea pe bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, acordă doamnei Aleksandra Gracheva următoarele sume globale în prejudiciu material și moral: 2,210 EUR; 2,183 EUR în favoarea dlui Nikolay Grachev; 2,240 EUR în favoarea dlui Anatoliy Yakovlevich Pedan; 2 720 EUR în favoarea dnei Eduard Gennadyevich Kuznetsov. Costuri și cheltuieli 37. Reclamanții nu au prezentat nici o cerere în temeiul acestui șef în termenul stabilit; prin urmare, Curtea nu promite nicio atribuire în acest sens. Interesul implicit 38. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

aderarea la cereri; declară plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 admisibile și al restului cererilor inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească fiecărui reclamant, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, după cum urmează: - dnei Aleksandra Gracheva, 210 EUR (2 mii două sute zece euro); - dlui Nikolay Grachev, 2 183 EUR (2 mii o sută și opt trei euro); - la dl Anatoliy Yakovlevich Pedan, 2,240 EUR (doi mii două sute patruzeci și patruzeci de euro); și - la dl Eduard Gennadyevich Kuznetsov, 2,720 EUR (doi mii șapte sute două sute și două sute de euro), în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data de decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale;

efectuată în limba engleză și notificată în scris la 29 noiembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. S. Naismith J.-P. C osta Președintele adjunct al grefierului [1] aproximativ 1.052 euro (EUR) [2] aproximativ 834 EUR [3] aproximativ 1.088 EUR [4] aproximativ 452 EUR

SECOND SECTION

CASE OF GRACHEVY AND OTHERS v. UKRAINE (Applications nos. 18858/03, 18923/03 and 22553/03) JUDGMENT STRASBOURG 29 November 2005 FINAL 29/02/2006 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Grachevy and others v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Mr I. Cabral Barreto , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mr M. Ugrekhelidze , Mrs A. Mularoni , Mrs E. Fura-Sandström, judges , and Mr S. Naismith , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 8 November 2005, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

I. THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4. Mrs Aleksandra Gracheva was born in 1947; Mr Nikolay Grachev was born in 1936; Mr Anatoliy Yakovlevich Pedan was born in 1942 and Mr Eduard Gennadyevich Kuznetsov was born in 1969. All the applicants reside in the town of Zhovti Vody, the Dnipropetrovsk Region.

RELEVANT DOMESTIC LAW

14. The relevant domestic law may be found in the judgments of 26 April 2005 in the case of Sokur v. Ukraine (no. 29439/02, §§ 17-22) and of 20 September 2005 in the case of Trykhlib v. Ukraine (no. 58312/00, §§ 25-32). THE LAW I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

15. The Court considers that, pursuant to Rule 42 § 1 of the Rules of Court, the applications should be joined, given their common factual and legal background. II.

ADMISSIBILITY OF THE COMPLAINTS

1. Alleged violation of Article 17 of the Convention

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

33. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage and costs and expenses

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Decides to join the applications; 2. Declares the applicants’ complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1 admissible and the remainder of the applications inadmissible; 3. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 4. Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention; 5. Holds (a) that the respondent State is to pay each applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article 44 § 2 of the Convention, as follows: - to Mrs Aleksandra Gracheva, EUR 2,210 (two thousand two hundred and ten euros); - to Mr Nikolay Grachev, EUR 2,183 (two thousand one hundred and eighty-three euros); - to Mr Anatoliy Yakovlevich Pedan, EUR 2,240 (two thousand two hundred and forty euros); and - to Mr Eduard Gennadyevich Kuznetsov, EUR 2,720 (two thousand seven hundred and twenty euros), in respect of pecuniary and non-pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Done in English, and notified in writing on 29 November 2005, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. S. Naismith J.-P. C osta Deputy Registrar President [1] approximately 1,052 euros (EUR) [2] approximately EUR 834 [3] approximately EUR 1,088 [4] approximately EUR 452