CASE OF HULKİ GÜNEȘ AGAINST TURKEY

Rezoluția provizorie ResDH(2005)113 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 iunie 2003 în cazul Hulki Güneș împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 30 noiembrie 2005 la a 948-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului („Curtea”) din 19 iunie 2003 în cauza Hulki Güneș c. Turcia (denumită în continuare „Convenția”), transmisă la 19 septembrie 2003 Comitetului pentru supravegherea executării în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția”); Amintind că, în această hotărâre, Curtea a constatat încălcări ale dreptului reclamantului, în temeiul Convenției, la un proces echitabil în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakır, din cauza: - lipsa de independență și de imparțialitate a tribunalului din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul Curții de Securitate a statului (violația articolului 6 § 1); - imposibilitatea ca reclamantul să examineze sau să fi examinat martorii care au depus mărturie împotriva sa (violarea articolului 6 §§ § 1 și § 3 litera (d)); constatând că, ca urmare a procedurii necorespunzătoare, reclamantul a fost condamnat la moarte, o sentință care a fost ulterior comutată la închisoare pe viață; Amintind că Curtea a constatat, de asemenea, că reclamantul a fost supus unui tratament inuman și degradant în timpul în care a fost în custodie de poliție (violația articolului 3); Subliniind obligația fiecărui stat, în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție, de a respecta hotărârile Curții, inclusiv prin adoptarea unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor constatate și să îndepărteze, în măsura posibil, efectele acestora asupra reclamantului; Având în vedere faptul că, în plus față de plata satisfacției juste acordate de Curte, adoptarea unor măsuri individuale este necesară având în vedere circumstanțele specifice ale prezentului caz, în special amploarea încălcărilor constatate, îndoielile grave pe care le-au exprimat asupra rezultatului procedurii penale în cauză și gravitatea sentinței impuse reclamantului; regretând faptul că, la mai mult de doi ani de la constatarea încălcărilor în acest caz, nu au fost luate măsuri de către autoritățile turce, dincolo de plata satisfacției echitabile, pentru a acorda reclamantului o reparație adecvată pentru încălcările constatate; având în vedere faptul că deschiderea procedurii interne încurcate rămâne cel mai bun mod de a asigura restitutio în integritate în acest caz; regretând faptul că codul turc de procedură penală nu permite redeschiderea procedurii penale în cazul în cauză, în măsura în care codul prevede doar redeschiderea procedurilor în ceea ce privește hotărârile Curții Europene care au devenit finale înainte de 4 februarie 2003 sau hotărârile pronunțate în cererile depuse la Curte după 4 februarie 2003; constatând cu dezamăgire că autoritățile turce nu au răspuns până acum la apelurile repetate ale Comitetului pentru corectarea acestei lacune în legislația turcă; reamintind, în ceea ce privește celelalte aspecte ale executării hotărârii în acest caz, că autoritățile turce au luat deja măsuri generale cuprinzătoare pentru a preveni noi încălcări similare ale dreptului la un proces echitabil și pun în aplicare în prezent un set cuprinzător de măsuri care vizează prevenirea maltraturilor de către membrii forțelor de securitate (Rezoluția Interim ResDH(2005)43); reamintind, în special, art. 90 modificat recent din Constituție, care să permită în legislația turcă să aibă un efect direct asupra cerințelor Convenției și jurisprudenței Curții; PRIVIND autoritățile turce să respecte, fără întârziere, obligația lor, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a remedia încălcările constatate în ceea ce privește reclamantul prin redeschiderea procedurii penale impugnate sau a altor măsuri ad hoc adecvate; DECIDE să continue să supravegheze executarea hotărârii Curții în acest caz la fiecare dintre reuniunile sale „Drepturile omului” până când se asigură respectarea deplină.

Interim Resolution ResDH(2005)113

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 19 June 2003

in the case of Hulki Güneș against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 30 November 2005

at the 948th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, having regard to the judgment of the European Court of Human Rights (“the Court”) of 19 June 2003 in the Hulki Güneș v. Turkey case (application no. 28490/95) transmitted on 19 September 2003 to the Committee for supervision of execution in accordance with Article 46 § 2 of the European Convention on Human Rights (“the Convention”);

Recalling that, in that judgment, the Court found violations of the applicants' right, under the Convention, to a fair trial before the Diyarbakır State Security Court, on account of:

- the lack of independence and impartiality of the tribunal due to the presence of a military judge on the bench of the State Security Court (violation of Article 6 § 1);

- the impossibility for the applicant to examine or to have examined the witnesses who testified against him (violation of Article 6 §§ 1 and 3(d));

Noting that, as a result the unfair proceedings, the applicant was sentenced to death, a sentence which was subsequently commuted to life imprisonment;

Recalling that the Court also found that the applicant had been subjected to inhuman and degrading treatment while in police custody (violation of Article 3);

Stressing the obligation of every state, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by the judgments of the Court, including through the adoption of individual measures putting an end to the violations found and removing as far as possible their effects for the applicant;

Considering that, in addition to the payment of the just satisfaction awarded by the Court, the adoption of individual measures is necessary in view of the specific circumstances of the present case, notably the extent of the violations found, the serious doubts they cast on the outcome of the criminal proceedings at issue and the gravity of the sentence imposed on the applicant;

Regretting that, more than two years after the finding of the violations in this case, no measures have been taken by the Turkish authorities, beyond the payment of just satisfaction, to grant the applicant adequate redress for the violations found;

Considering that the reopening of the impugned domestic proceedings remains the best means of ensuring

restitutio in integrum

in this case;

Regretting that the Turkish Code of Criminal Procedure does not enable the criminal proceedings to be reopened in the present case, inasmuch as the Code only provides for the reopening of proceedings in respect of European Court judgments which became final before 4 February 2003 or judgments rendered in applications lodged with the Court after 4 February 2003;

Noting with disappointment that the Turkish authorities have so far not responded to the Committee's repeated calls to correct this lacuna in Turkish law;

Recalling, with regard to the other aspects of the execution of the judgment in this case, that the Turkish authorities have already taken comprehensive general measures in order to prevent new similar violations of the right to a fair trial and are presently implementing a comprehensive set of measures aimed at preventing ill-treatment by members of the security forces (Interim Resolution ResDH(2005)43);

Recalling in particular the recently amended Article 90 of the Constitution enabling direct effect to be given in Turkish law to the requirements of the Convention and case-law of the Court;

CALLS ON the Turkish authorities, without further delay, to abide by their obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to redress the violations found in respect of the applicant through the reopening of the impugned criminal proceedings or other appropriate

ad hoc

measures;

DECIDES to continue to supervise the execution of the Court's judgment in this case at each of its “Human Rights” meetings until full compliance is secured.