AFFAIRE HULKİ GÜNEȘ CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția interimară CM/ResDH(2007)26 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Hulki Güneș împotriva Turciei (Recherche n 28490/95, Hotărârea din 19 iunie 2003, definitivă la 19 septembrie 2003, Rezoluția interimară ResDH(2005)113) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să monitorizeze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte, după încheierea acesteia; Reamintind că, în hotărârea sa, Curtea a constatat încălcări ale dreptului reclamantului la un proces echitabil în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakýr din cauza lipsei de independență și imparțialitate a Curții de Securitate a statului Diyarbakir ca urmare a prezenței unui judecător militar [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ] de imposibilitatea reclamantului de a interoga sau de a pune sub semnul întrebării martorii aflați în întreținere [încălcarea articolului 6 alineatele (1) și (3)-[d) observând că Curtea a constatat că reclamantul a fost supus unor tratamente inumane și degradante în timpul custodiei sale (încălcarea articolului 3) Reținând, de asemenea, că, în urma procedurii inechitabile,

reclamantul a fost condamnat la pedeapsa capitală, care a fost ulterior transformat în închisoare pe viață.

Reamintind că, de la prima examinare a acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, s-a subliniat în mod constant că hotărârea Curții impune adoptarea unor măsuri individuale având în vedere importanța încălcării dreptului la un proces echitabil, aruncând o îndoială serioasă cu privire la temeinicia condamnării reclamantului Reamintind că, din cauza lipsei de măsuri individuale, la 30 noiembrie 2005, Comitetul de Miniștri a adoptat Rezoluția interimară ResDH(2005)113 prin care solicita autorităților turce să își respecte obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, să remedieze încălcările constatate cu privire la reclamant și concluzionând că redeschiderea procedurii penale puse în discuție rămâne cea mai bună modalitate de a asigura Restitutio in integrum în acest caz Reamintind, de asemenea, că președinții în exercițiu ai Comitetului miniștrilor au adresat două scrisori omologilor lor turci, la 21 februarie 2005 și 12 aprilie 2006, în scopul de a-i împărtăși preocupările Comitetului cu privire la neexecutarea persistentă a hotărârii de către Turcia și de a-l îndemna să ia toate măsurile corespunzătoare în favoarea reclamantului Susținând profund faptul că, în pofida adoptării acestei rezoluții interimare de către Comitet și a trimiterii a două scrisori de către Președinție, autoritățile turce nu au luat până în prezent nicio măsură,

cu excepția plății unei satisfacții echitabile, pentru a remedia în mod corespunzător încălcările comise de reclamant care își ispășește în continuare pedeapsa cu închisoarea pe viață Observând cu îngrijorare că, în pofida adoptării noului articol 90 din Constituția turcă, Codul de procedură penală nu permite încă redeschiderea procedurii penale în această cauză, precum și în numeroase alte cauze pendinte în fața Comitetului în cadrul supravegherii executării, în măsura în care permite doar redeschiderea procedurilor penale vizate de hotărârile Curții Europene devenite definitive înainte de 4 februarie 2003 sau pronunțate în cererile depuse în fața Curții Europene după 4 februarie 2003 Reamintind, în special, că cererea de redeschidere a procedurii, formulată de solicitant, a fost respinsă de autoritățile naționale numai pe motivul acestei restricții raționale temporale și în lipsa oricărei evaluări a necesității unui nou proces pentru remedierea încălcărilor specifice constatate de Curte în circumstanțele cauzei Considerând că dacă această situație ar continua, acest lucru ar echivala cu o încălcare evidentă a obligațiilor Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția EN APELĂ autorităților turce pentru ca acestea să își respecte, fără întârziere,

obligația prevăzută la art. 46 alineatul (1) din convenție de a remedia încălcările constatate cu privire la reclamant INVITĂ autoritățile turce să pună capăt acestui obstacol juridic care împiedică redeschiderea procedurii naționale în cazul reclamantului. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 4 aprilie 2007 cu ocazia celei de-a 992-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution intérimaire CM/ResDH(2007)26 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme Hulki Güneș contre la Turquie (Requête n o 28490/95, arrêt du 19 juin 2003, définitif le 19 septembre 2003, Résolution intérimaire ResDH(2005)113) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité, une fois définitif ; Rappelant que dans son arrêt la Cour a constaté des violations du droit du requérant à un procès équitable devant la Cour de sûreté de l'Etat de Diyarbakır en raison : - du défaut d'indépendance et impartialité de la Cour de sûreté de l'Etat de Diyarbakır du fait de la présence d'un juge militaire (violation de l'article 6, paragraphe 1) - de l'impossibilité pour le requérant d'interroger ou de faire interroger les témoins à charge (violation de l'article 6, paragraphes 1 et 3(d) ; Notant que la Cour a constaté que le requérant avait subi des traitements inhumains et dégradants pendant sa garde à vue (violation de l'article 3) Notant en outre qu'à l'issue de la procédure inéquitable, le requérant a été condamné à la peine capitale,

peine commuée par la suite en emprisonnement à perpétuité ; Rappelant que depuis le premier examen de cette affaire par le Comité des Ministres, il a été constamment souligné que l'arrêt de la Cour nécessitait l'adoption de mesures individuelles au vu de l'importance des violations du droit à un procès équitable, jetant un doute sérieux sur le bien-fondé de la condamnation du requérant ; Rappelant que, du fait de l'absence d'adoption de mesures individuelles, le 30 novembre 2005, le Comité des Ministres a adopté la Résolution intérimaire ResDH(2005)113 demandant aux autorités turques de respecter leur obligation en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention, de remédier aux violations constatées à l'égard du requérant, et concluant que la réouverture de la procédure pénale mise en cause restait le meilleur moyen d'assurer la restitutio in integrum dans cette affaire ; Rappelant par ailleurs que les Présidents en exercice du Comité des Ministres ont adressé deux lettres à leur homologue turc, en date des 21 février 2005 et 12 avril 2006, en vue de lui faire part des préoccupations du Comité au sujet de l'inexécution persistante de l'arrêt par la Turquie et de l'exhorter à prendre toutes les mesures appropriées en faveur du requérant ; Déplorant profondément que,

en dépit de l'adoption de cette résolution intérimaire par le Comité et de l'envoi de deux courriers par la Présidence, les autorités turques n'aient à ce jour pris aucune mesure, hormis le paiement de la satisfaction équitable, pour remédier de manière appropriée aux violations subies par le requérant qui purge toujours sa peine d'emprisonnement à perpétuité ; Notant avec préoccupation qu'en dépit de l'adoption du nouvel article 90 de la Constitution turque, le Code de procédure pénale n'autorise toujours pas la réouverture de la procédure pénale dans cette affaire, ainsi que dans de nombreuses autres affaires pendantes devant le Comité au titre de la surveillance de l'exécution, dans la mesure où il ne permet que la réouverture de procédures pénales concernées par les arrêts de la Cour européenne devenus définitifs avant le 4 février 2003 ou rendus dans les requêtes introduites devant la Cour européenne après le 4 février 2003 ; Rappelant, en particulier, que la demande de réouverture de la procédure, introduite par le requérant, a été rejetée par les autorités nationales sur le seul motif de cette restriction rationae temporis et en l'absence de toute évaluation de la nécessité d'un nouveau procès pour remédier aux violations spécifiques constatées par la Cour dans les circonstances de l'affaire ; Estimant que si cette situation devait se poursuivre,

cela équivaudrait à une violation manifeste des obligations de la Turquie au titre de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; EN APPELLE aux autorités turques pour qu'elles respectent, sans plus de retard, leur obligation en vertu de l'article 46, paragraphe 1 de la Convention de remédier aux violations constatées à l'égard du requérant ; INVITE INSTAMMENT les autorités turques à mettre fin à cet obstacle juridique empêchant la réouverture de la procédure nationale dans l'affaire du requérant. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 4 avril 2007 lors de la 992e réunion des Délégués des Ministres