Secțiunea a treia Cerere nr. 52607/99 prezentată de Ludvik KEPE împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 1 decembrie 2005, într-o cameră compusă din domnii Hedigan președinte B.M. Zupančič Biersan mes Tsatsa-Nikolovska Jaeger domnii Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători și domnul V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 octombrie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. Reclamantul, dl Ludvik Kepe, este un resortisant sloven, născut în 1939 și rezident la Maribor. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 septembrie 1990, fiul reclamantului a vândut un pian drept. La 19 decembrie 1990, cumpărătorul a sesizat instanța de primă instanță (Temeljno sodišče) ) de Maribor pentru a solicita anularea contractului de vânzare și restituirea sumei plătite reclamantului din cauza viciilor ascunse. Concilierea a avut loc la 30 octombrie 1991, în fața unui judecător: reclamantul a angajat să reia pianul și să restituie suma plătită, plus cu dobândă, cumpărătorului. La 30 decembrie 1991, reclamantul a solicitat Tribunalului de Primă Instană să anuleze concilierea încheiată la 30 octombrie 1991 pentru erori. printr-o hotărâre din 17 februarie 1992, Tribunalul de Primă Instană a respins recursul acestuia. La 17 aprilie 1992, Tribunalul Superior (Višje sodišče) al lui Maribor a infirmat judecata și a retrimis cauza în faa primului judecător. La 31 mai 1993, Tribunalul de Primă Instanță a anulat concilierea. În urma acțiunii cumpărătorului, instanța superioară din Maribor, prin decizia din 8 aprilie 1994, a pronunțat din nou hotărârea și a retrimis cauza în primă instanță. La 23 noiembrie 1994, Tribunalul de Primă Instanță a ținut o audiență publică pentru a asculta, la cererea reclamantului, un acordor al pianului în calitate de martor. Întrucât nici un act juridic n La 23 martie 1998, reclamantul își reiterează cererea în fața noului tribunal de district (Okrajno sodišče) din Maribor, pentru a obține anularea concilierii din 30 octombrie 1991. Prin hotărârea din 2 aprilie 1998, după o ședință, Tribunalul de District din Maribor l-a decăzut. La 12 iunie 1998, reclamantul a interjetat apelul, pe care l-a completat la 15 iunie 1998. September 1999, a solicitat instanței superioare din Maribor să accelereze procedura. Printr-o hotărâre din 19 octombrie 1999, instanța superioară a respins acțiunea sa. În plus, la 29 decembrie 1999, reclamantul și cumpărătorul au semnat o declarație conform căreia fiecare recunoaștea că cealaltă parte era reținută de obligațiile sale stabilite prin hotărârea din 2 aprilie 1998. La 31 decembrie 1999, reclamantul a prezentat un recurs extraordinar împotriva hotărârii din 19 octombrie 1999 în fața Tribunalului de District (Okrajno sodišče) ) de Maribor, care l-a respins la 2 februarie 2000 și a hotărât că acțiunea nu era deschisă în cazul reclamantului. El a intervenit în apel, care a fost respins la 16 mai 2000. El a prezentat o acțiune extraordinară, care a fost respinsă la 7 iunie 2001 de Curtea Supremă. În cele din urmă, la 12 august 2001, reclamantul a prezentat o acțiune constituțională. La 13 mai 2003, Curtea Constituțională a respins partea din acțiunea sa care contestase hotărârea din 19 octombrie 1999 ca fiind tardivă și partea referitoare la decizia Curții Supreme din 7 iunie 2001 ca nefondată. GRIFS În primul rând, acesta consideră că durata procedurii a depășit termenul rezonabil prevăzut de această dispoziție. De asemenea, se plânge de la data de 24 octombrie 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație semnată de agentul său: I, Lucijan BEMBIČ, Agent of the Government of Slovenia, declară că Government of Slovenia offer to pay ex gratia 3,000 EUR to Ludvik Kepe with a view to securing a friendly settlement of the above-mented case pandaning before the European Court of Human Rights. Acest sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovenia tolars at the rate applicable on the date of payment, free of any taxe that may be applicable. It will be platition within tree months from the data of notification taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. ...The payment will constitute the final resolution of the case. Sum of 3000 EUR cu un view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pandaning before the European Court of Human Rights. Această sumă este destinată să acopere o perioadă de timp și să nu fie pecuniară damage as well as costs and expenses and will be plata within three months from the date of notification of the Court pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. ... I accept ofertal and waive any further claims against Slovenia in respect of thefacts of this application. I declar that this constitutes a final resolution of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Hedigan Prezidențial
Requête n
o
52607/99
présentée par Ludvik KEPE
contre la Slovénie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 1
er
décembre 2005 en une chambre composée de
:
MM.
J.
Hedigan
,
président
,
B.M.
Zupančič
,
C.
Bîrsan
,
M
mes
M.
Tsatsa-Nikolovska
,
R.
Jaeger
,
MM.
E.
Myjer,
David Thór
Björgvinsson,
juges
,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 18 octobre 1999,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Ludvik Kepe, est un ressortissant slovène, né en 1939 et résidant à Maribor.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 10 septembre 1990, le fils du requérant vendit un piano droit.
Le 19
décembre
1990, l’acheteur saisit le tribunal de première instance (
Temeljno sodišče
) de Maribor afin de demander l’annulation du contrat de vente et la restitution de la somme payée au requérant, en raison de vices cachés.
Une conciliation
eut lieu le 30 octobre 1991, devant un juge
: le requérant s’engagea à reprendre le piano et à rendre la somme payée, majorée d’intérêts, à l’acheteur.
Le 30 décembre 1991, le requérant demanda au tribunal de première instance d’annuler la conciliation
conclue le 30 octobre 1991 pour erreurs.
Par un jugement du 17 février 1992, le tribunal de première instance rejeta son recours. Le 17 avril 1992, le tribunal supérieur (
Višje sodišče
) de Maribor infirma le jugement et renvoya l’affaire devant le premier juge.
Le 31 mai 1993, le tribunal de première instance annula la conciliation. Suite au recours de l’acheteur, le tribunal supérieur de Maribor, par décision du 8 avril 1994, cassa de nouveau le jugement et renvoya l’affaire en première instance.
Le 23 novembre 1994, le tribunal de première instance tint une audience publique afin d’entendre, sur demande du requérant, un accordeur du piano en qualité de témoin.
Comme aucun acte judiciaire n’intervint, le requérant adressa, le 9
janvier 1998, un « recours de surveillance» (
nadzorstvena pritožba
). Il estima entre autres que le retard de la procédure ne fut pas justifié.
Le 23 mars 1998, le requérant réitéra sa demande devant le nouveau tribunal de district (
Okrajno sodišče
) de Maribor, afin d’obtenir l’annulation de la conciliation du 30
octobre
1991.
Par un jugement du 2 avril 1998, après une audience, le tribunal de district de Maribor le débouta.
Le 12 juin 1998, le requérant interjeta appel, qu’il compléta le 15
juin
septembre 1999, il demanda au tribunal supérieur de Maribor d’accélérer la procédure. Par un arrêt du 19 octobre 1999, le tribunal supérieur rejeta son recours.
En outre, le 29 décembre 1999, le requérant et l’acheteur signèrent une déclaration aux termes de laquelle chacun reconnaissait que l’autre partie s’était acquittée de ses obligations fixées par le jugement du 2 avril
1998.
Le 31 décembre 1999, le requérant présenta un recours extraordinaire contre l’arrêt du 19 octobre 1999 devant le tribunal de district (
Okrajno sodišče
) de Maribor, lequel le rejeta le 2 février 2000 en statuant que le recours n’était pas ouvert dans le cas du requérant. Il interjeta appel, lequel fut rejeté le 16 mai 2000. Il présenta un recours extraordinaire, lequel fut rejeté le 7 juin 2001 par la Cour suprême.
Enfin, le 12 août 2001, le requérant présenta un recours constitutionnel. Le 13 mai 2003, la Cour constitutionnelle rejeta la partie de son recours contestant l’arrêt du 19 octobre 1999 comme étant tardive et la partie relative à la décision de la Cour suprême du 7 juin 2001 comme mal fondée.
Le requérant allègue la violation de l’article 6 § 1 de la Convention. Il considère tout d’abord que la durée de la procédure a excédé le délai raisonnable prévu par cette disposition. Il se plaint également de l’iniquité de la procédure.
Le 24 octobre 2005, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante, signée par son agent :
«I, Lucijan BEMBIČ, Agent of the Government of Slovenia, declare that the Government of Slovenia offer to pay
ex gratia
3,000 euros to Ludvik Kepe with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Slovenian tolars at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article
37 § 1 of the European Convention on Human Rights.
...
The payment will constitute the final resolution of the case.»
Le 1
er
août 2005, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant
:
«I, Ludvik KEPE, note that the Government of Slovenia are prepared to pay me
ex
gratia
the sum of 3,000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. ...
I accept the proposal and waive any further claims against Slovenia in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.
This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Vincent
Berger
J
ohn H
edigan
Greffier
Président