ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3465/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia nr. 121

din 21 aprilie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.

SA Ploiești împotriva sentinței civile nr. 524 din 13 aprilie 2010 pronunțată

de Tribunalul Prahova.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că din cuprinsul raportului de expertiză

întocmit de expert evaluator D.L. și însușit de expertul propus de reclamantă

reiese fără putință de tăgadă că evaluarea terenului expropriat s-a raportat la

prețurile cu care s-au vândut imobile de același fel situate în extravilanul

comunei Blejoi la data întocmirii raportului de expertiză.

Suprafața de teren

rămasă rest de proprietate are deschidere la D.N. 1/ A, astfel încât nu se

poate vorbi de o diminuare a valorii terenului.

2.1. Motive

Reclamanta a declarat

recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:

În mod greșit instanța

de apel a considerat că la întocmirea raportului de expertiză au fost

respectate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, nu a fost

calculată valoarea reală a terenului întrucât experții au folosit ca oferte

comparabile prețuri aferente terenurilor extravilane, care sunt mult mai mici

decât prețurile practicate pentru terenurile intravilane.

Expertiza conține

prețuri practicate pentru terenuri din zone diferite ca așezare administrativă

față de localizarea terenului expropriat. Au fost folosite prețuri practicate

pentru terenuri extravilane aflate în alte unități administrativ-teritoriale.

În mod greșit s-a

apreciat că reclamanta nu a suferit un prejudiciu ca urmare a exproprierii.

2.2. Analiza

recursului

Recursul este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia.

Instanța de apel a

susținut că din raportul de expertiză rezultă „fără putință de tăgadă” că

evaluarea terenului expropriat s-a raportat la prețurile cu care s-au vândut

imobile de același fel situate în intravilanul localității Blejoi, însă, în

afară de simpla trimitere la raportul de expertiză, afirmația instanței nu este

însoțită de prezentarea altor elemente probatorii care să susțină soluția la

care s-a oprit.

Astfel, într-un

raport de expertiză depus la termenul din 10 decembrie 2009 se arată că pentru

estimarea valorii de despăgubire se consideră că valoarea de piață care este

cea mai justă de luat în considerare este exprimată de prețurile de ofertă

publicate pe site-ul de internet la care se vor aplica corecții privind

deprecierile social-economice ale perioadei de la data evaluării. De asemenea,

„se are în vedere că în perioada semestrului I

/

2009 nu sunt

efectuate tranzacții în zona analizată, cererea și oferta fiind în așteptare”.

Aceste afirmații ale

experților nu sunt însă însoțite de dovezi corespunzătoare.

Mai mult, prin

raportul de expertiză au fost reținute prețuri ale unor terenuri care sunt

amplasate în alte zone decât cea unde este terenul în litigiu.

Pe de altă parte,

pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 nu pot fi

avute în vedere ofertele de vânzare, față de inevitabila negociere a prețului,

știut fiind că, de regulă, prețul solicitat este mai mare decât cel

tranzacționat.

Pe cale de

consecință, stabilind cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantei prin

raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală decurgând din

interpretarea greșită a acestui temei de drept. Ca atare, critica recurentului

întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de

dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea

din apel va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelului, fiind necesară

efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în

raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași

natură, în zona în care se află terenul expropriat. Cu ocazia rejudecării va fi

avută în vedere și critica reclamantei privitoare la producerea unor daune

cauzate de expropriere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC I. SA Ploiești împotriva deciziei nr. 121 din 21

aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, și, în consecință:

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.