ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 895/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, Corpul Executorilor Bancari al P.B. România SA a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit nr. 42180000000261313 din 17 august 2007 încheiat între creditoarea P.B. România SA și debitoarea C.T., pentru recuperarea creanței înscrise în titlul executoriu. În drept au fost invocate dispozițiile art. 373 indice 1 C. proc. civ., art. 418 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, aprobată prin Legea nr. 270/2009 și art. 10 din Statutul Corpului Executorilor Bancari prin OMJ 2628/C/1999.

Judecătoria Sibiu, a invocat din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București unde își are sediul debitoarea, reținând că potrivit art. 373 1 C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanța de executare, care potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, și că domiciliul debitorului și bunurile acestuia se află în localitatea București în circumscripția Judecătoriei sectorului 4. Prin sentința civilă nr. 6623 din 30 septembrie 2011, Judecătoria Sectorului 4 București a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite a debitoarei Cenușă Teodora , în favoarea Judecătoriei Sibiu, apreciind că, în speță, petenta a solicitat în mod expres încuviințarea executării silite pe raza Judecătoriei Sibiu, nefiind aplicabile dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. care se referă la alegerea locului executării, considerând că instanța nu se poate pronunța asupra încuviințării executării silite în circumscripția altei instanțe, întrucât nu operează dispozițiile privind prorogarea de competență (art. 17 C. proc.

civ.), iar prima investită a fost Judecătoria Sibiu, în circumscripția căreia se află și terțul poprit. Constatând ivit conflictul negativ între cele două instanțe, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție spre a fi soluționat. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru următoarele considerente : Art. 373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea.

Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea. Conform art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i, în copie, cererea de executare și titlul respectiv. Instanța de executare este definită, în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Așadar, încuviințarea executării silite o face judecătoria aflată în raza curții de apel în circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face executarea silită, care potrivit art. 373 1 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege. Prin urmare, este inutil ca la momentul încuviințării executării silite să se verifice locul unde s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea și existența ca atare a bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise, iar faptul că, la momentul încuviințării executării silite, bunul se află în raza unei anumite instanțe, va fi lipsit de relevanță pentru determinarea „instanței de executare”, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. În cazul în care s-a cerut încuviințarea executării silite în toate formele de executare, sintagma „judecătoria în circumscripția căreia se face executarea” nu poate fi înțeleasă, doar în baza unei prezumții simple, ca fiind instanța domiciliului debitorului. De vreme ce, față de art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ., creditorul își poate alege executorul, iar această alegere are consecințe și sub aspectul competenței materiale și teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condițiile art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., limitarea competenței la instanța în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal. Se constată că, în cauză, creditoarea și-a manifestat voința ca executarea silită a debitorului să se facă pe raza Judecătoriei Sibiu.

Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 373 alin. (2) din același cod, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit între creditorul CORPUL EXECUTORILOR BANCARI AL P.B. ROMÂNIA S.A. BUCUREȘTI și debitoarea C.T., în favoarea Judecătoriei Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2012.