ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 895/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, Corpul Executorilor Bancari

al P.B. România SA a solicitat încuviințarea executării silite a titlului

executoriu, reprezentat de contractul de credit nr. 42180000000261313 din 17

august 2007 încheiat între creditoarea P.B. România SA și debitoarea C.T.,

pentru recuperarea creanței înscrise în titlul executoriu.

În

drept au fost invocate dispozițiile art. 373 indice 1 C. proc. civ., art. 418

alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, aprobată prin Legea nr. 270/2009 și art. 10

din Statutul Corpului Executorilor Bancari prin OMJ 2628/C/1999.

Judecătoria

Sibiu, a invocat din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București

unde își are sediul debitoarea, reținând că potrivit art. 373

1

C.

proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de

instanța de executare, care potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. este

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, și că domiciliul

debitorului și bunurile acestuia se află în localitatea București în

circumscripția Judecătoriei sectorului 4.

Prin

sentința civilă nr. 6623 din 30 septembrie 2011, Judecătoria Sectorului 4 București

a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării

silite a debitoarei

Cenușă Teodora

, în

favoarea Judecătoriei Sibiu, apreciind că, în speță, petenta a solicitat în mod

expres încuviințarea executării silite pe raza Judecătoriei Sibiu, nefiind

aplicabile dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. care se referă la

alegerea locului executării, considerând că instanța nu se poate pronunța

asupra încuviințării executării silite în circumscripția altei instanțe,

întrucât nu operează dispozițiile privind prorogarea de competență (art. 17 C.

proc. civ.), iar prima investită a fost Judecătoria Sibiu, în circumscripția

căreia se află și terțul poprit.

Constatând

ivit conflictul negativ între cele două instanțe, a înaintat cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție spre a fi soluționat.

Învestită

cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu,

pentru următoarele considerente :

Art.

373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel,

hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de

executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se

efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul

judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă

bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor

curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care

funcționează pe lângă una dintre acestea.

Conform

art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită,

însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea

nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea

cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite,

înaintându-i, în copie, cererea de executare și titlul respectiv.

Instanța

de executare este definită, în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind

judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în

care legea dispune altfel.

Așadar,

încuviințarea executării silite o face judecătoria aflată în raza curții de

apel în circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va

face executarea silită, care potrivit art. 373

1

alin. (3) C. proc.

civ., în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a

executării silite, poate proceda la executarea silită a obligației stabilite

prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege.

Prin

urmare, este inutil ca la momentul încuviințării executării silite să se

verifice locul unde s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit,

situarea și existența ca atare a bunurilor interesând doar la momentul

executării propriu-zise, iar faptul că, la momentul încuviințării executării

silite, bunul se află în raza unei anumite instanțe, va fi lipsit de relevanță

pentru determinarea „instanței de executare”, în sensul art. 373 alin. (2) C.

proc. civ.

În

cazul în care s-a cerut încuviințarea executării silite în toate formele de

executare, sintagma „judecătoria în circumscripția căreia se face executarea”

nu poate fi înțeleasă, doar în baza unei prezumții simple, ca fiind instanța

domiciliului debitorului.

De

vreme ce, față de art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., creditorul își

poate alege executorul, iar această alegere are consecințe și sub aspectul competenței

materiale și teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condițiile art. 373

alin. (1) și (2) C. proc. civ., limitarea competenței la instanța în raza

căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal.

Se

constată că, în cauză, creditoarea și-a manifestat voința ca executarea silită

a debitorului să se facă pe raza Judecătoriei Sibiu.

Ca

urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

raportat la art. 373 alin. (2) din același cod, competența de soluționare a

cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit între

creditorul CORPUL EXECUTORILOR BANCARI AL P.B. ROMÂNIA S.A. BUCUREȘTI și

debitoarea C.T., în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 februarie 2012.