ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2834/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 6871 din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 45066/3/2007, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M.H.H., în contradictoriu cu pârâtul C.D., ca nefondată. Apelul formulat de reclamantul M.H.H. împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 31 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamantul M.H.H., în termenul legal. Cum recurentul nu a timbrat anticipat, în întregime, recursul, prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 30 septembrie 2009, acestuia i s-a pus în vedere, prin apărător, să achite diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, obligație căreia nu s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat în întregime, că recurentul nu s-a conformat obligației de completare a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziției din încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 30 septembrie 2009, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea, ca insuficient timbrat, a recursului reclamantului. Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamantul M.H.H. împotriva deciziei comerciale nr. 31 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2009.