ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2834/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 6871 din 4

iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 45066/3/2007, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul

M.H.H., în contradictoriu cu pârâtul C.D., ca nefondată.

Apelul formulat de reclamantul M.H.H.

împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins, ca nefondat, prin decizia

comercială nr. 31 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs reclamantul M.H.H., în termenul legal.

Cum recurentul nu a timbrat anticipat, în

întregime, recursul, prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din

30 septembrie 2009, acestuia i s-a pus în vedere, prin apărător, să achite

diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, obligație căreia nu

s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de

persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat

sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă

primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din

Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu

achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se

anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat

în întregime, că recurentul nu s-a conformat obligației de completare a taxei

judiciare de timbru, potrivit dispoziției din încheierea de ședință de la

termenul de judecată din data de 30 septembrie 2009, când procedura de citare a

fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau

ca obiect – de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35

alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună

anularea, ca insuficient timbrat, a recursului reclamantului.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul

M.H.H. împotriva deciziei comerciale nr. 31 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca insuficient timbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 11 noiembrie 2009.