ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7192/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7192/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18

februarie 2009, reclamantul Ț.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună

obligarea pârâtului la restituirea prețului de piață al apartamentului nr. 3

situat în București.

În motivare acțiunii s-a

reținut că, prin sentința civilă nr. 13946/2000 a Judecătoriei Pitești, rămasă

irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții V.A., P.A., G.D.

și M.I., constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

prin care reclamantul a dobândit în proprietate imobilul, deși acest contract a

fost încheiat cu respectarea art. 9 din Legea nr. 112/1995.

Pârâtul a formulat

întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție

respinsă la termenul de judecată din 17 martie 2009.

Prin sentința civilă

nr. 701 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a pronunța

astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 50

1

din Legea nr.

10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, "proprietarii

ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea

prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale

de evaluare".

Din analiza textului

de lege menționat, s-a constatat că principala condiție de restituire a

prețului de piață al imobilului constă în aceea ca la încheierea contractului

de vânzare-cumpărare să fi fost respectate prevederile Legii nr. 112/1995,

condiție care nu se regăsește în prezenta cauză, întrucât instanțele au reținut

irevocabil că reclamantul a cumpărat apartamentul nr. 3 cu încălcarea

prevederilor Legii nr. 112/1995.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul Ț.V., iar prin decizia civilă nr. 331A din

12 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul,

ca nefondat.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a constatat că tribunalul a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, soluționând în mod just litigiul dedus judecății.

Tribunalul a reținut

în mod corect că prin sentința civilă nr. 13946/2000 a Judecătoriei Pitești,

rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții V.A., P.A.,

G.D. și M.I., constatându-se nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. X/1996 având ca obiect apartamentul nr. 3 situat în

București.

În această situație,

în speță sunt incidente dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

potrivit căruia cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului

actualizat plătit de chiriași ale căror contracte de vânzare-cumpărare

încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxă de

timbru.

În conformitate cu

dispozițiile art. 50

1

din același act normativ "proprietarii

ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea

prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale

de evaluare; valoarea despăgubirilor, se stabilește prin expertiză".

În acest context, s-a

făcut distincția între prețul actualizat și prețul de piață al imobilului, în

raport de modalitatea în care cumpărătorul a pierdut bunul imobil, fie prin

desființarea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat cu rea-credință, ce

reprezenta titlul său de proprietate, ca o consecință a admiterii acțiunii în

nulitate, fie prin admiterea unei acțiuni în revendicare, prin compararea

titlurilor, situație ce presupune, existența unor titluri valabile de

proprietate.

Or, în speța dedusă

judecății, contrar susținerilor apelantului-reclamant, s-a stabilit în mod

irevocabil că desființarea titlului de proprietate al apelantului-reclamant

Ț.V., a avut loc ca urmare a nerespectării dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu

consecința aplicării regulilor care guvernează efectele nulității contractelor

și a restituirii prețului reactualizat, iar nu a valorii de circulație a

imobilului în litigiu.

Nu poate fi invocată

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește

drepturile apelantului-reclamant deoarece aceasta se referă la situațiile în

care persoanele implicate au dobândit un bun în sensul Convenției și a

Protocoalelor adiționale la aceasta, ceea ce nu este, însă, cazul atunci când

contractul de vânzare-cumpărare a fost constatat nul absolut, stabilindu-se cu

efect retroactiv că dreptul de proprietate nu a intrat în patrimoniul

cumpărătorului.

Jurisprudența recentă

a instanțelor române în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, așa cum a

fost modificată prin Legea nr. 1/2009, este majoritară în a aprecia că, dacă

titlul chiriașului cumpărător a fost constatat nul absolut, acestuia i se

cuvine numai prețul reactualizat, nu valoarea de circulație a apartamentului.

Împotriva menționatei

decizii a declarat recurs, în termen legal apelantul-reclamant Ț.V. pentru

motive de netemeinicie și nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că dispozițiile art. 50

1

din Legea nr. 10/2001,

astfel cum a fost modificată și completată cu Legea nr. 1/2009, prevede că

"proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu

respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au

fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au

dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform

standardelor internaționale de evaluare".

Acest articol

presupune două condiții: contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza

dispozițiilor Legii nr. 112/1995 să fi fost încheiat cu respectarea

prevederilor legale, iar contractele de vânzare-cumpărare să fi fost

desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Contractul de

vânzare-cumpărare din 31 octombrie 1996, încheiat cu Primăria municipiului

București, a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale imperative în

vigoare la data încheierii acestuia, respectiv a dispozițiilor art. 1, 2 și 9

ale Legii nr. 112/1995.

Vânzarea a avut un

obiect ilicit și moral deoarece la data vânzării statul era proprietarul

apartamentului.

La data vânzării, 31

octombrie 1996, în baza și în aplicarea unitară a Legii nr. 112/1995, se

califica și interpreta prin norme obligatorii de aplicare sintagma

"imobile preluate cu titlu", prevăzută la art. 1 din lege, în sensul

imobilelor preluate de stat în temeiul unei reglementări legale, care

reprezenta temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului

(Decretul nr. 92/1950).

Obiectul exista, era

determinat, posibil, aflându-se în circuitul civil conform art. 963 C. civ. și

art. 9 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 112/1995, putând face fie obiectul

vânzării în situația prevăzută de art. 9, ce a fost calificat ca o ofertă

generală și publică de vânzare făcută de stat, în condițiile îndeplinirii

condițiilor speciale cumulative prevăzute de text.

Nu s-au încălcat

dispozițiile imperative ale art. 9 din Legea nr. 112/1995, fiind exclusă

fraudarea legii, dispozițiile imperative ale acestei legi speciale au fost folosite

în scopul în care au fost edictate: la data încheierii contractului

apartamentul constituia proprietate de stat, fiind trecut cu titlu în

proprietatea statului, apartamentul nu putea fi restituit în natură

moștenitorilor foștilor proprietari și nu a făcut obiectul unei cereri de

restituire în natură, întrucât apartamentul nu era liber sau ocupat de

moștenitori în calitate de chiriași, astfel cum cerea art. 2 din lege.

La data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare nu exista acțiune judecătorească pe rolul

instanțelor judecătorești.

Prin sentința civilă

nr. 13946 din 06 decembrie 2000 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul

nr. 6675/2000 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2935 din

09 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare.

Articolul 50

1

nu trebuie interpretat în mod restrictiv, așa cum l-a interpretat instanța de

apel, în sensul că a intervenit desființarea titlului recurentului și că,

aplicând regula în cazul efectelor nulității, ar fi îndreptățit numai la

restituirea prețului actualizat, pentru că atunci se minimalizează în mod clar

scopul avut în vedere de legiuitor și anume protecția cumpărătorilor în baza

Legii nr. 112/1995.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acestea

se pot încadra numai în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nefiind invocat niciun argument în susținerea motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta fiind indicat numai formal.

Verificând motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu

este incident în cauză pentru următoarele considerente:

În materia cererilor

privind restituirea prețului apartamentului de care chiriașul, care a cumpărat

în temeiul Legii nr. 112/1995, a fost evins sau deposedat, prin repunere în

situația anterioară, ca efect al constatării nulității contractului de

vânzare-cumpărare care constituie titlul său de proprietate, sunt incidente

prevederile art. 50 și 50

1

al Legii nr. 10/2001.

Art. 50 alin. (2) și

(2

1

) stabilește modalitatea de despăgubire în mod diferit, după cum

au fost sau nu eludate prevederile Legii nr. 112/1995, în sensul acordării

prețului actualizat plătit de chiriașii, respectiv al prețului de piață al

imobilelor.

Aceeași distincție se

desprinde și din interpretarea per a contrario a art. 50

1

alin. (1)

al Legii nr. 10/2001, potrivit căruia "proprietarii ale căror contracte de

vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu

modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al

imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare".

Din cuprinsul

textelor legale menționate se desprinde concluzia că proprietarii ale căror

contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii

nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului actualizat plătit

pentru acel imobil.

Asupra modului în

care reclamantul a respectat sau nu dispozițiile Legii nr. 112/1995 s-a

pronunțat în mod irevocabil instanța de judecată, astfel încât, sub acest

aspect, nu se mai pot realiza verificări în cadrul prezentei acțiuni, căci ar

încălca autoritatea de lucru judecat al acelei hotărâri judecătorești.

Astfel, prin sentința

civilă nr. 13946/2000 a Judecătoriei Pitești, rămasă irevocabilă prin admiterea

recursului conform deciziei civile nr. 2935 din 9 noiembrie 2001 a Curții de

Apel Pitești, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții V.A., P.A., G.D.

și M.I., constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

nr. X/1996 pentru apartamentul nr. 3 situat în București. Instanța de recurs,

în decizia civilă nr. 2935 din 9 noiembrie 2001, a reținut că "întrucât

intimații-pârâți au întocmit acte de vânzare-cumpărare înainte de soluționarea

cererii de restituire depusă de reclamanți, nu se putea reține că aceștia au

fost de bună-credință, cum greșit a reținut instanța de apel, și că actele

respective s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor legale", "atât

a normelor generale de valabilitate a actelor juridice, prin fraudă la lege,

cât și a normelor speciale prevăzute de Legea nr. 112/1995".

Deoarece în mod

irevocabil s-a stabilit, în cadrul unui alt proces, că la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare, care constituie titlul de proprietate al

reclamantului, au fost nesocotite prevederile Legii nr. 112/1995, devin

incidente prevederile art. 50 alin. (2) al Legii nr. 10/2001, care prevăd fără

echivoc că cererile sau acțiunile în justiție formulate de către chiriașii ale

căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii

nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile pot privi numai restituirea prețului actualizat plătit de aceștia.

Aceeași concluzie se

desprinde din interpretarea per a contrario a art. 50

1

al Legea nr.

10/2001, motiv pentru care nu poate fi primită apărarea recurentului în sensul

că art. 50

1

nu trebuie interpretat în mod restrictiv, așa cum l-a

interpretat instanța de apel, deoarece se minimalizează în mod clar scopul avut

în vedere de legiuitor și anume protecția cumpărătorilor în baza Legii nr.

112/1995.

Pentru argumentele

expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă

interpretare și aplicare a legii, astfel încât criticile de nelegalitate care

i-au fost imputate sunt nefondate și, în consecință, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul Ț.V. împotriva deciziei nr. 331A din 12 mai

2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 17 octombrie 2011.