ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7192/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2009, reclamantul Ț.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea prețului de piață al apartamentului nr. 3 situat în București. În motivare acțiunii s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 13946/2000 a Judecătoriei Pitești, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții V.A., P.A., G.D. și M.I., constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin care reclamantul a dobândit în proprietate imobilul, deși acest contract a fost încheiat cu respectarea art. 9 din Legea nr. 112/1995.

Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție respinsă la termenul de judecată din 17 martie 2009. Prin sentința civilă nr. 701 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 50 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare". Din analiza textului de lege menționat, s-a constatat că principala condiție de restituire a prețului de piață al imobilului constă în aceea ca la încheierea contractului de vânzare-cumpărare să fi fost respectate prevederile Legii nr. 112/1995, condiție care nu se regăsește în prezenta cauză, întrucât instanțele au reținut irevocabil că reclamantul a cumpărat apartamentul nr. 3 cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Ț.V., iar prin decizia civilă nr. 331A din 12 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul, ca nefondat. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a constatat că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, soluționând în mod just litigiul dedus judecății. Tribunalul a reținut în mod corect că prin sentința civilă nr. 13946/2000 a Judecătoriei Pitești, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții V.A., P.A., G.D. și M.I., constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/1996 având ca obiect apartamentul nr. 3 situat în București.

În această situație, în speță sunt incidente dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriași ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxă de timbru.

În conformitate cu dispozițiile art. 50 1 din același act normativ "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare; valoarea despăgubirilor, se stabilește prin expertiză". În acest context, s-a făcut distincția între prețul actualizat și prețul de piață al imobilului, în raport de modalitatea în care cumpărătorul a pierdut bunul imobil, fie prin desființarea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat cu rea-credință, ce reprezenta titlul său de proprietate, ca o consecință a admiterii acțiunii în nulitate, fie prin admiterea unei acțiuni în revendicare, prin compararea titlurilor, situație ce presupune, existența unor titluri valabile de proprietate.

Or, în speța dedusă judecății, contrar susținerilor apelantului-reclamant, s-a stabilit în mod irevocabil că desființarea titlului de proprietate al apelantului-reclamant Ț.V., a avut loc ca urmare a nerespectării dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu consecința aplicării regulilor care guvernează efectele nulității contractelor și a restituirii prețului reactualizat, iar nu a valorii de circulație a imobilului în litigiu. Nu poate fi invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește drepturile apelantului-reclamant deoarece aceasta se referă la situațiile în care persoanele implicate au dobândit un bun în sensul Convenției și a Protocoalelor adiționale la aceasta, ceea ce nu este, însă, cazul atunci când contractul de vânzare-cumpărare a fost constatat nul absolut, stabilindu-se cu efect retroactiv că dreptul de proprietate nu a intrat în patrimoniul cumpărătorului.

Jurisprudența recentă a instanțelor române în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, este majoritară în a aprecia că, dacă titlul chiriașului cumpărător a fost constatat nul absolut, acestuia i se cuvine numai prețul reactualizat, nu valoarea de circulație a apartamentului. Împotriva menționatei decizii a declarat recurs, în termen legal apelantul-reclamant Ț.V. pentru motive de netemeinicie și nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestora s-a arătat că dispozițiile art. 50 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată cu Legea nr. 1/2009, prevede că "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare". Acest articol presupune două condiții: contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995 să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, iar contractele de vânzare-cumpărare să fi fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Contractul de vânzare-cumpărare din 31 octombrie 1996, încheiat cu Primăria municipiului București, a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale imperative în vigoare la data încheierii acestuia, respectiv a dispozițiilor art. 1, 2 și 9 ale Legii nr. 112/1995. Vânzarea a avut un obiect ilicit și moral deoarece la data vânzării statul era proprietarul apartamentului. La data vânzării, 31 octombrie 1996, în baza și în aplicarea unitară a Legii nr. 112/1995, se califica și interpreta prin norme obligatorii de aplicare sintagma "imobile preluate cu titlu", prevăzută la art. 1 din lege, în sensul imobilelor preluate de stat în temeiul unei reglementări legale, care reprezenta temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului (Decretul nr. 92/1950).

Obiectul exista, era determinat, posibil, aflându-se în circuitul civil conform art. 963 C. civ. și art. 9 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 112/1995, putând face fie obiectul vânzării în situația prevăzută de art. 9, ce a fost calificat ca o ofertă generală și publică de vânzare făcută de stat, în condițiile îndeplinirii condițiilor speciale cumulative prevăzute de text. Nu s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 9 din Legea nr. 112/1995, fiind exclusă fraudarea legii, dispozițiile imperative ale acestei legi speciale au fost folosite în scopul în care au fost edictate: la data încheierii contractului apartamentul constituia proprietate de stat, fiind trecut cu titlu în proprietatea statului, apartamentul nu putea fi restituit în natură moștenitorilor foștilor proprietari și nu a făcut obiectul unei cereri de restituire în natură, întrucât apartamentul nu era liber sau ocupat de moștenitori în calitate de chiriași, astfel cum cerea art. 2 din lege.

La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu exista acțiune judecătorească pe rolul instanțelor judecătorești. Prin sentința civilă nr. 13946 din 06 decembrie 2000 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. 6675/2000 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2935 din 09 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare. Articolul 50 1 nu trebuie interpretat în mod restrictiv, așa cum l-a interpretat instanța de apel, în sensul că a intervenit desființarea titlului recurentului și că, aplicând regula în cazul efectelor nulității, ar fi îndreptățit numai la restituirea prețului actualizat, pentru că atunci se minimalizează în mod clar scopul avut în vedere de legiuitor și anume protecția cumpărătorilor în baza Legii nr. 112/1995.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acestea se pot încadra numai în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind invocat niciun argument în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta fiind indicat numai formal. Verificând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este incident în cauză pentru următoarele considerente: În materia cererilor privind restituirea prețului apartamentului de care chiriașul, care a cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995, a fost evins sau deposedat, prin repunere în situația anterioară, ca efect al constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare care constituie titlul său de proprietate, sunt incidente prevederile art. 50 și 50 1 al Legii nr. 10/2001.

Art. 50 alin. (2) și (2 1 ) stabilește modalitatea de despăgubire în mod diferit, după cum au fost sau nu eludate prevederile Legii nr. 112/1995, în sensul acordării prețului actualizat plătit de chiriașii, respectiv al prețului de piață al imobilelor.

Aceeași distincție se desprinde și din interpretarea per a contrario a art. 50 1 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, potrivit căruia "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare". Din cuprinsul textelor legale menționate se desprinde concluzia că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului actualizat plătit pentru acel imobil.

Asupra modului în care reclamantul a respectat sau nu dispozițiile Legii nr. 112/1995 s-a pronunțat în mod irevocabil instanța de judecată, astfel încât, sub acest aspect, nu se mai pot realiza verificări în cadrul prezentei acțiuni, căci ar încălca autoritatea de lucru judecat al acelei hotărâri judecătorești. Astfel, prin sentința civilă nr. 13946/2000 a Judecătoriei Pitești, rămasă irevocabilă prin admiterea recursului conform deciziei civile nr. 2935 din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții V.A., P.A., G.D. și M.I., constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/1996 pentru apartamentul nr. 3 situat în București.

Instanța de recurs, în decizia civilă nr. 2935 din 9 noiembrie 2001, a reținut că "întrucât intimații-pârâți au întocmit acte de vânzare-cumpărare înainte de soluționarea cererii de restituire depusă de reclamanți, nu se putea reține că aceștia au fost de bună-credință, cum greșit a reținut instanța de apel, și că actele respective s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor legale", "atât a normelor generale de valabilitate a actelor juridice, prin fraudă la lege, cât și a normelor speciale prevăzute de Legea nr. 112/1995". Deoarece în mod irevocabil s-a stabilit, în cadrul unui alt proces, că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, care constituie titlul de proprietate al reclamantului, au fost nesocotite prevederile Legii nr. 112/1995, devin incidente prevederile art. 50 alin. (2) al Legii nr. 10/2001, care prevăd fără echivoc că cererile sau acțiunile în justiție formulate de către chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot privi numai restituirea prețului actualizat plătit de aceștia.

Aceeași concluzie se desprinde din interpretarea per a contrario a art. 50 1 al Legea nr. 10/2001, motiv pentru care nu poate fi primită apărarea recurentului în sensul că art. 50 1 nu trebuie interpretat în mod restrictiv, așa cum l-a interpretat instanța de apel, deoarece se minimalizează în mod clar scopul avut în vedere de legiuitor și anume protecția cumpărătorilor în baza Legii nr. 112/1995. Pentru argumentele expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, astfel încât criticile de nelegalitate care i-au fost imputate sunt nefondate și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ț.V. împotriva deciziei nr. 331A din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2011.