Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.03.2010
respins

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1108/2010

HOTĂRÂRE
18.03.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1108/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2007, și precizată ulterior reclamanta G.M. a chemat în judecată pârâta SC S.D.F.E.E.E.M.N. SA Târgoviște solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la mutarea cablurilor aparținând pârâtei și eliberarea amplasamentului proprietate particulară, arătând că pe un astfel de teren nu poate construi datorită faptului că pârâta deține cabluri subterane, conform avizului nefavorabil eliberat de pârâtă privind amplasarea unui spațiu comercial pe acest teren. De asemenea a solicitat și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile ce reprezintă lipsa de folosință a terenului de 30 mp situat în Târgoviște.

După administrarea probatoriilor cu acte, interogatorii, expertiza contabilă și expertiză tehnică, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința nr. 1175 din 20 noiembrie 2008 prin care a respins cererea privind obligația de emitere a avizului nefavorabil în construcție, ca fiind rămasă fără obiect și a admis capătul de cerere formulat de reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA, privind pretențiile și a obligat pârâta la 3.582 euro despăgubiri și la 2.855 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta G.M. a solicitat pârâtei emiterea unui aviz favorabil în vederea construirii unui spațiu comercial de tip chioșc pe terenul său, aviz pe care pârâta a refuzat să-l emită pe motivul că terenul reclamantei este subtraversat de cabluri electrice.

A reținut Tribunalul că astfel cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, terenul reclamantei nu a fost subtraversat de nici un cablu electric, pârâta apreciind în mod eronat asupra acestui lucru. Tribunalul a reținut și faptul că urmare acestei expertize, pârâta a eliberat avizul favorabil reclamantei pentru amplasarea chioșcului, motiv pentru care instanța a respins primul capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect.

În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind folosul nerealizat tribunalul a reținut că datorită refuzului pârâtei de avizare al amplasamentului chioșcului pe terenul reclamantei, aceasta a fost prejudiciată, motiv pentru care potrivit art. 998art. 999 C. civ., a constatat că în speță există un prejudiciu suferit de către reclamant pentru lipsa de folosință a terenului în vederea amplasării unui spații comercial, datorat faptei imputabile a pârâtei care din eroare a susținut că pe teren se află un cablu electric, având în vedere și raportul de cauzalitate între prejudiciul creat reclamantei și fapta ilicită a pârâtei. Prin decizia nr. 53 din 10 aprilie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar înlăturând criticile apelantei a reținut că nu se poate reține critica privind încălcarea principiului disponibilități de către prima instanță având în vedere și cererea completatoare prin care s-a determinat obiectul cererii. Temeiul de drept al acțiuni formulate rezidă în despăgubiri sau daune civile în baza răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C. civ., datorită faptului că apelanta nu a emis avizul energetic pentru construcția ce urma să o edifice intimata - reclamantă, s-a întârziat construcția acesteia cauzându-i o pagubă certă în acest sens. S-a înlăturat și critica potrivit căreia prima instanță nu i-ar fi comunicat un exemplar după expertizele efectuate existând la dosar dovada poștală de înștiințare a acesteia cu privire la data efectuării lucrării.

De asemenea s-a făcut dovada că suprafața ocupată de chioșcul în discuție este de 30 mp, iar avizul nefavorabil emis de către apelantă având la bază motivația existenței în amplasamentului terenului a unor cabluri electrice subterane, nu s-a dovedit ulterior, apelanta având evidențe eronate în acest sens, ceea ce a determinat întârzierea edificării chioșcului respectiv și deci prejudicierea reclamantei - intimate. Cu petiția înregistrată la data de 11 iunie 2009 pârâta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se susține că în mod greșit instanța de apel a reținut faptul că nu s-a încălcat principiul disponibilității având în vedere că reclamanta-intimată și-a întemeiat cererea completatoare pe dispozițiile art. 480, art. 489, art. 491, art. 494, art. 1073, art. 1075 C. civ.

și nu pe răspunderea civilă delictuală cum a reținut instanța de apel. Dci cauza a fost soluționată în afara cadrului juridic determinat de reclamantă și nu a pus în discuția părților schimbarea temeiului juridic al pretențiilor pentru a da posibilitatea de a-și formula apărările necesare în raport de încadrarea în drept a acțiunii. S-a mai susținut că nu s-a făcut referire la neconvocarea la efectuarea expertizei ci necomunicarea unui exemplar al acestuia prin aceasta fiind încălcat principiul contradictorialități. Recursul este nefondat. Fiind proprietara unui teren de 30 mp în Târgoviște, intimata a solicitat recurentei un aviz favorabil privind amplasarea unui spațiu comercial tip chioșc pe terenul respectiv.

Recurenta a comunicat un aviz nefavorabil, arătând că există în subsolul terenului unele cabluri electrice îngropate. Cu ocazia efectuării raportului de expertiză tehnică de specialitate de domnul dr. ing. G.C., care, la capitolul III - Concluzii, precizează: „Din analiza situației de pe teren, am constatat că (...) nu subtraversează terenul reclamantei și traseul acestuia a fost trasat în mod eronat de către SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA Târgoviște pe avizul de amplasament". Pe baza acestei expertize tehnice, recurenta, la data de 30 iunie 2008, cu adresă, își dă acordul favorabil la cererea de amplasare a obiectivului spațiu comercial tip chioșc pe terenul proprietatea intimatei. Timp de un an de zile, a fost privată de a se bucura și a dispune de un bun în mod exclusiv și absolut, și nu și-a putut construi un spațiu comercial, nu a avut acces la o activitate economică, din cauza refuzului recurentei de acordare a avizului favorabil.

Din cauza refuzului avizării favorabile a solicitării intimata a suferit un prejudiciu material grav, prin aceea că a fost împiedicată să se folosescă de atributele dreptului său de proprietate asupra terenului de 30 mp (art. 480, art. 489, art. 491, art. 493 C. civ.). În mod corect a reținut instanța de apel, Curtea de Apel Ploiești în decizia nr. 53 din 10 aprilie 2009 că avizul nefavorabil emis de unitate având la bază motivația existenței în amplasamentul terenului a unor cabluri subterane nu s-a dovedit ulterior, recurenta având evidențe eronate în acest sens. Deci, se apreciază că există o legătură de cauzalitate între refuzul recurentei de a elibera un aviz favorabil și prejudiciul suferit ca urmare a activității recurentei.

Împrejurarea că nu s-a edificat construcția nu are nicio valoare juridică, intimata deținând autorizație de construcție pentru spațiu comercial tip chioșc din data de 25 februarie 2009; valabilitatea acestei autorizații este până la data de 25 februarie 2010 și cu drept de prelungire. Ori, prejudiciul suferit prin acel aviz nefavorabil nu poate fi raportat la data edificării construcției, prejudiciul a fost calculat până la emiterea avizului favorabil, adică data de 30 iunie 2008. Calculul prejudiciului s-a limitat pe perioada iunie 2007 - iunie 2008, cât timp a dăinuit avizul nefavorabil și nu s-a putut obține autorizația de construire din cauza avizului nefavorabil al recurentei, element esențial în eliberarea unei autorizații de construire.

O altă critică formulată prin motivele de recurs se referă la încălcarea principiului disponibilității și că instanța de apel a soluționat cauza înafara cadrului juridic determinat de reclamanta - intimată. Și această critică a deciziei nr. 53 din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești este nefondată, fiind infirmată de cererea completatoare depusă la data de 13 decembrie 2007 în dosar; în asemenea situație s-a determinat obiectul cererii prin însăși cererea completatoare, ambele instanțe, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au soluționat cauza în mod temeinic și legal. Temeiul de drept al acțiunii formulate rezidă în despăgubiri sau daune civile în baza răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C. civ., deoarece recurenta, prin acel aviz nefavorabil, a cauzat o pagubă materială.

Cu privire la tarifele folosite de expertul contabil în ceea ce privește evaluarea lipsei de folosință a terenului de 30 mp sunt tarifele unei societăți comerciale specializate în închirieri, iar faptul necomunicării unui exemplar de pe raportul de expertiză nu constituie o încălcare a principiului contradictorialității, atâta timp cât după depunerea raportului de expertiză la data de 6 noiembrie 2008 s-a dat termen pârâtei - recurente pentru a lua la cunoștință conținutul raportului de expertiză și la rândul său la aceiași dată a solicitat termen în vederea soluționării pe cale amiabilă. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.D.F.E.E.E.M.N. SA Târgoviște împotriva deciziei nr. 53 din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimata G.M. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-03-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1116/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 392 din 10 martie 2006, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea promovată de r
ÎCCJ 2010-10-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3364/2010
Asupra perimării recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2253 din data de 30 septembrie 2003 a admis acțiunea
ÎCCJ 2016-05-26
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 974/2016
este și critica referitoare la neacordarea despăgubirilor constând în contravaloare lipsei de folosință pentru întreaga suprafață de teren, întrucât instanța de apel, în mod just, a apreciat că reclamanta, conform Avizului favorabil din 29
ÎCCJ 2010-09-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3027/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 5826/315/2007, reclamanta T.I. a chemat în judecată pe pârâtele SC G.C. SRL și SC S. SA,
ÎCCJ 2010-04-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1410/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 729 din 8 iulie 2009, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de rec
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă