ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1108/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12 noiembrie

2007, și precizată ulterior reclamanta G.M. a chemat în judecată pârâta SC S.D.F.E.E.E.M.N.

SA Târgoviște solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată

la mutarea cablurilor aparținând pârâtei și eliberarea amplasamentului

proprietate particulară, arătând că pe un astfel de teren nu poate construi

datorită faptului că pârâta deține cabluri subterane, conform avizului

nefavorabil eliberat de pârâtă privind amplasarea unui spațiu comercial pe

acest teren.

De asemenea a solicitat și

obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile ce reprezintă lipsa de

folosință a terenului de 30 mp situat în Târgoviște.

După administrarea

probatoriilor cu acte, interogatorii, expertiza contabilă și expertiză tehnică,

Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința nr. 1175 din 20 noiembrie 2008 prin

care a respins cererea privind obligația de emitere a avizului nefavorabil în

construcție, ca fiind rămasă fără obiect și a admis capătul de cerere formulat

de reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA, privind

pretențiile și a obligat pârâta la 3.582 euro despăgubiri și la 2.855 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

a reținut că reclamanta G.M. a solicitat pârâtei emiterea unui aviz favorabil

în vederea construirii unui spațiu comercial de tip chioșc pe terenul său, aviz

pe care pârâta a refuzat să-l emită pe motivul că terenul reclamantei este

subtraversat de cabluri electrice.

A reținut Tribunalul că

astfel cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, terenul

reclamantei nu a fost subtraversat de nici un cablu electric, pârâta apreciind

în mod eronat asupra acestui lucru.

Tribunalul a reținut și

faptul că urmare acestei expertize, pârâta a eliberat avizul favorabil reclamantei

pentru amplasarea chioșcului, motiv pentru care instanța a respins primul capăt

de cerere ca fiind rămas fără obiect.

În ceea ce privește

pretențiile reclamantei privind folosul nerealizat tribunalul a reținut că

datorită refuzului pârâtei de avizare al amplasamentului chioșcului pe terenul

reclamantei, aceasta a fost prejudiciată, motiv pentru care potrivit art. 998 –

art. 999 C. civ., a constatat că în speță există un prejudiciu suferit de către

reclamant pentru lipsa de folosință a terenului în vederea amplasării unui

spații comercial, datorat faptei imputabile a pârâtei care din eroare a

susținut că pe teren se află un cablu electric, având în vedere și raportul de

cauzalitate între prejudiciul creat reclamantei și fapta ilicită a pârâtei.

Prin decizia nr. 53 din 10

aprilie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar înlăturând criticile apelantei a reținut că nu se

poate reține critica privind încălcarea principiului disponibilități de către

prima instanță având în vedere și cererea completatoare prin care s-a

determinat obiectul cererii.

Temeiul de drept al acțiuni

formulate rezidă în despăgubiri sau daune civile în baza răspunderii civile

delictuale, conform art. 998 C. civ., datorită faptului că apelanta nu a emis

avizul energetic pentru construcția ce urma să o edifice intimata - reclamantă,

s-a întârziat construcția acesteia cauzându-i o pagubă certă în acest sens.

S-a înlăturat și critica

potrivit căreia prima instanță nu i-ar fi comunicat un exemplar după

expertizele efectuate existând la dosar dovada poștală de înștiințare a

acesteia cu privire la data efectuării lucrării.

De asemenea s-a făcut dovada

că suprafața ocupată de chioșcul în discuție este de 30 mp, iar avizul

nefavorabil emis de către apelantă având la bază motivația existenței în

amplasamentului terenului a unor cabluri electrice subterane, nu s-a dovedit

ulterior, apelanta având evidențe eronate în acest sens, ceea ce a determinat

întârzierea edificării chioșcului respectiv și deci prejudicierea reclamantei -

intimate.

Cu petiția înregistrată la

data de 11 iunie 2009 pârâta a declarat recurs împotriva soluției instanței de

apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că în mod

greșit instanța de apel a reținut faptul că nu s-a încălcat principiul

disponibilității având în vedere că reclamanta-intimată și-a întemeiat cererea

completatoare pe dispozițiile art. 480, art. 489, art. 491, art. 494, art. 1073,

art. 1075 C. civ. și nu pe răspunderea civilă delictuală cum a reținut instanța

de apel.

Dci cauza a fost soluționată

în afara cadrului juridic determinat de reclamantă și nu a pus în discuția

părților schimbarea temeiului juridic al pretențiilor pentru a da posibilitatea

de a-și formula apărările necesare în raport de încadrarea în drept a acțiunii.

S-a mai susținut că nu s-a

făcut referire la neconvocarea la efectuarea expertizei ci necomunicarea unui

exemplar al acestuia prin aceasta fiind încălcat principiul

contradictorialități.

Recursul este nefondat.

Fiind proprietara unui teren

de 30 mp în Târgoviște, intimata a solicitat recurentei un aviz favorabil

privind amplasarea unui spațiu comercial tip chioșc pe terenul respectiv.

Recurenta a comunicat un

aviz nefavorabil, arătând că există în subsolul terenului unele cabluri

electrice îngropate.

Cu ocazia efectuării raportului

de expertiză tehnică de specialitate de domnul dr. ing. G.C., care, la capitolul

III - Concluzii, precizează:

„Din analiza situației de pe

teren, am constatat că (...) nu subtraversează terenul reclamantei și traseul

acestuia a fost trasat în mod eronat de către SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA Târgoviște

pe avizul de amplasament".

Pe baza acestei expertize

tehnice, recurenta, la data de 30 iunie 2008, cu adresă, își dă acordul

favorabil la cererea de amplasare a obiectivului spațiu comercial tip chioșc pe

terenul proprietatea intimatei.

Timp de un an de zile, a

fost privată de a se bucura și a dispune de un bun în mod exclusiv și absolut,

și nu și-a putut construi un spațiu comercial, nu a avut acces la o activitate

economică, din cauza refuzului recurentei de acordare a avizului favorabil.

Din cauza refuzului avizării

favorabile a solicitării intimata a suferit un prejudiciu material grav, prin

aceea că a fost împiedicată să se folosescă de atributele dreptului său de

proprietate asupra terenului de 30 mp (art. 480, art. 489, art. 491, art. 493 C.

civ.).

În mod corect a reținut

instanța de apel, Curtea de Apel Ploiești în decizia nr. 53 din 10 aprilie 2009

că avizul nefavorabil emis de unitate având la bază motivația existenței în

amplasamentul terenului a unor cabluri subterane nu s-a dovedit ulterior,

recurenta având evidențe eronate în acest sens.

Deci, se apreciază că există

o legătură de cauzalitate între refuzul recurentei de a elibera un aviz

favorabil și prejudiciul suferit ca urmare a activității recurentei.

Împrejurarea că nu s-a edificat construcția nu are nicio valoare juridică,

intimata deținând autorizație de construcție pentru spațiu comercial tip chioșc

din data de 25 februarie 2009; valabilitatea acestei autorizații este până la

data de 25 februarie 2010 și cu drept de prelungire.

Ori, prejudiciul suferit

prin acel aviz nefavorabil nu poate fi raportat la data edificării

construcției, prejudiciul a fost calculat până la emiterea avizului favorabil,

adică data de 30 iunie 2008.

Calculul prejudiciului s-a

limitat pe perioada iunie 2007 - iunie 2008, cât timp a dăinuit avizul

nefavorabil și nu s-a putut obține autorizația de construire din cauza avizului

nefavorabil al recurentei, element esențial în eliberarea unei autorizații de construire.

O altă critică formulată

prin motivele de recurs se referă la încălcarea principiului disponibilității

și că instanța de apel a soluționat cauza înafara cadrului juridic determinat

de reclamanta - intimată.

Și această critică a deciziei

nr. 53 din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești este nefondată, fiind

infirmată de cererea completatoare depusă la data de 13 decembrie 2007 în

dosar; în asemenea situație s-a determinat obiectul cererii prin însăși cererea

completatoare, ambele instanțe, atât instanța de fond, cât și instanța de apel

au soluționat cauza în mod temeinic și legal.

Temeiul de drept al acțiunii

formulate rezidă în despăgubiri sau daune civile în baza răspunderii civile

delictuale, conform art. 998 C. civ., deoarece recurenta, prin acel aviz

nefavorabil, a cauzat o pagubă materială.

Cu privire la tarifele

folosite de expertul contabil în ceea ce privește evaluarea lipsei de folosință

a terenului de 30 mp sunt tarifele unei societăți comerciale specializate în

închirieri, iar faptul necomunicării unui exemplar de pe raportul de expertiză

nu constituie o încălcare a principiului contradictorialității, atâta timp cât

după depunerea raportului de expertiză la data de 6 noiembrie 2008 s-a dat

termen pârâtei - recurente pentru a lua la cunoștință conținutul raportului de

expertiză și la rândul său la aceiași dată a solicitat termen în vederea

soluționării pe cale amiabilă.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC S.D.F.E.E.E.M.N. SA Târgoviște împotriva deciziei nr. 53 din 10

aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimata G.M.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 18 martie 2010.