ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2620/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 482 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București,

secția

I

penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de condamnatul K.M.F.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut că motivele invocate de revizuient, prin apărătorii aleși,

privind lipsa de vinovăție, nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, de natură să justifice revizuirea

potrivit cazului prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a apreciat că nici susținerile

apărării privind lacunele urmăririi

penale,

precum și aprecierea că organele de urmărire penală nu au făcut

toate

demersurile pentru a dovedi vinovăția revizuientului nu sunt întemeiate, câtă

vreme, pe de o parte, nemulțumirile sale legate de modul de desfășurare a

urmăririi penale pot fi valorificate în baza unor

cereri întemeiate pe alte temeiuri de drept și adresate organelor

abilitate,

iar, pe de altă parte, vinovăția inculpatului a fost

stabilită pe baza unei hotărâri definitive de condamnare, care a cenzurat, cu

ocazia judecății, activitatea de urmărire penală desfășurată cu privire la

dovedirea acuzațiilor ce i s-au adus inculpatului K.M.F.

Totodată, instanța nu a putut reține nici

considerațiile apărării, conform cărora revizuientul nu a fost citat de către

organul de urmărire penală, în condițiile în care chiar apărarea a arătat că

acesta nu se afla în țară, iar dispozițiile art. 397 alin. (3) C. proc. pen.

prevăd posibilitatea, iar nu obligația procurorului să cheme persoana care a

făcut cererea de revizuire în vederea completării sau precizării acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

revizuientul K.M.F. care a solicitat, prin intermediul apărătorului ales,

admiterea cererii și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea judecării

cauzei, fiind vorba de înscrisuri noi, care nu au fost avute în vedere la

soluționarea fondului. A învederat că aceste acte noi ar fi afectat hotărârea

pronunțată cu privire la prejudiciu, fiind vorba de o plată ce nu a fost avută

în vedere la stabilirea cuantumului acestuia.

Prin decizia penală nr. 42 A din 23

februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuientul K.M. împotriva sentinței penale nr. 482 din 17 aprilie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală.

Pentru a decide astfel, analizând, după

casare, hotărârea pronunțată, prin prisma motivelor invocate, cât și din

oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța a constatat că

revizuientul a depus la instanța de fond mai multe înscrisuri din care rezultă

că firma B.D.T. atestă faptul că în perioada 1998 - 1999 a efectuat

importuri de marfa de la SC R.I. SRL și a achitat

contravaloarea

acestora cu suma de 5.930.000 dolari SUA nefiind probleme

cu calitatea mărfurilor. în același sens sunt și relațiile primite de la C.B.Y.K.A.S.

din Istambul, care atestă transferul sumei de 6.350.000 dolari SUA în conturile

aparținând SC R.I. SRL, deschise la băncile M.I.S.R. B. și R. din România.

Cazul de revizuire invocat de către

apelantul revizuient, prin apărător, presupune descoperirea unor fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei pe fond

și în cadrul căilor ordinare de atac.

În accepțiunea legii, se cere ca faptele

probatorii să fie noi și nu

mijloacele de

probă a unor fapte sau împrejurări cunoscute de instanțe la

soluționarea

cauzei.

Revizuirea

nu presupune prelungirea probatoriului pentru fapte sau

împrejurări

cunoscute de instanțe și nici readministrarea sau interpretarea probelor deja

administrate.

Totodată, faptele sau împrejurările noi

pot determina revizuirea unei hotărâri definitive dacă nu au fost cunoscute de

instanțe la soluționarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în fața acestora

și nici nu rezultă din materialul probator.

Or, împrejurările invocate de revizuient

nu sunt noi, ci au constituit apărări în fața instanței de fond, cu privire la

care instanța s-a mai pronunțat.

Astfel, instanța de apel a constatat că,

în cursul cercetării judecătorești, în fața instanței de fond s-a depus de

către apărătorul inculpatului K.M.F. traducerea legalizată a unei declarații

autentice date de către reprezentantul firmei B.D.T. în care se preciza că

firma respectivă a efectuat „operațiuni de comerț (export) de la firma R.I. SRL,

marfa exportată corespunzând din toate punctele de vedere al calității,

analizei, specificației, cantității, numărului

de colete, al kilogramelor și tonajelor. în plus, contravaloarea

mărfurilor a

fost expediată prin intermediul băncii sau prin persoane

care plecau în România.

Totodată, au fost atașate relațiilor și

mai multe anexe privind bunurile ce au făcut obiectul tranzacției, identificate

prin denumire, cantitate și preț, fiind vorba de 29 de exporturi totalizând

suma de 20.657.633 dolari SUA (f. 265-271 voi. 3 dosar instanță fond).

De asemenea, în cadrul prezentării

situației de fapt reținute prin sentința penală, instanța de fond a constatat

că, din valoarea totală de

35,1 milioane de

dolari, în contul R. SRL a intrat prin virament bancar

suma de 6,5

milioane lei, restul fiind depuși în numerar. Cu privire la viramentul bancar,

banii au fost consemnați ca provenind de la firma B.D.T.

În expertiza contabilă efectuată în

cursul urmăririi penale s-a arătat că sumele primite de SC R.I. SRL, prin

transfer bancar, nu se identifică în toate cazurile cu beneficiarii

exporturilor.

Totodată, s-au analizat declarațiile

persoanelor care figurau ca împuterniciți ai firmei turcești și instanța de

fond a apreciat că nu s-a dovedit faptul că respectivele sume de bani provin de

la firma turcă sau

de la ceilalți

importatori și că au fost depuse cu titlu de plată a mărfurilor.

Față de cele arătate mai sus, s-a constatat că revizuientul nu a

invocat împrejurări noi, necunoscute instanței de fond, ci a reiterat

aceleași elemente ce au constituit apărările sale

la soluționarea în fond a

cauzei.

Faptul că revizuientul a depus în dovedirea cererii înscrisuri care

atestă aceleași împrejurări invocate în fața instanței, cu ocazia soluționării

cauzei pe fond, dintre care unul privea relații de la firma

beneficiară (ce fusese depusă și la instanța de

fond), iar celălalt relații de

la banca din Turcia prin care se

transferase, în opinia revizuientul, o parte a sumelor de bani ce au făcut

obiectul cauzei penale, nu conduce la admisibilitatea cererii de revizuire.

Pe de altă parte, cazul prev. de art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen.

, constituie motiv de revizuire,

dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi, în speță,

netemeinicia hotărârii de

condamnare, adică

o soluție opusă celei pronunțate în cauză. în ceea ce

privește latura

civilă, faptele sau împrejurările noi constituie motiv de revizuire, dacă pe

baza lor se poate dovedi netemeinicia dispozițiilor de obligare a inculpatului

la plata despăgubirilor civile și nu o reducere a cuantumului despăgubirilor.

Instanța de apel a constatat, astfel, că motivul invocat de apelant,

prin apărător - în sensul că înscrisurile depuse ar putea influența hotărârea

prin reducerea cuantumului daunelor materiale, cererea de

revizuire fiind admisibilă pe acest aspect - este

nefondat.

Î

n consecință, instanța de apel a apreciat că motivele invocate în cauză

nu sunt întemeiate, criticile aduse sentinței penale neputând conduce la

desființarea soluției.

Î

mpotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs

revizuientul, care, prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului,

casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea, în principiu, a cererii de revizuire,

trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, întrucât, înscrisurile

depuse nu au fost avute în vedere de instanțe la soluționarea cauzei sale,

astfel că sunt îndeplinite exigențele exigențele prevăzute de art. 394 lit. a) C.

proc. pen.

Î

nalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs

invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

, constată că recursul este

nefondat.

Cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., invocat de către revizuient, presupune descoperirea unor fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la

soluționarea cauzei pe fond și în cadrul căilor ordinare de atac.

Revizuirea nu presupune prelungirea probatoriului pentru fapte sau

împrejurări cunoscute de instanțe și nici readministrarea sau interpretarea

probelor deja administrate. În caz contrar, ar însemna ca revizuirea să se

transforme într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua

probațiunea. Astfel, este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o

prelungire a probatoriului pentru fapte deja cunoscute și verificate de

instanțele care au soluționat cauza.

Î

nalta Curte constată că, respingând cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 326 din 15 martie 2005 a Tribunalului București, secția

I

penală, formulată în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. de

condamnatul K.M.F., instanțele au interpretat corect dispozițiile legale

menționate, întrucât nu s-a făcut dovada descoperirii unor fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei,

înscrisurile depuse în dovedirea cererii de revizuire atestând împrejurări deja

invocate în fața instanței cu ocazia soluționării cauzei pe fond.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 alin. (1)

pct.1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul K.M.F. împotriva deciziei penale nr. 42 A din 23 februarie 2009 a

Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul

K.M.F. împotriva deciziei penale nr. 42 A din 23 februarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient la plata

sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 iulie 2009.