ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4532/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 2792/254/2008 reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâta Judecătoria Buhuși, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 500.000 Euro cu titlu de daune morale. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 17 septembrie 2008 a primit un plic expediat de către pârâtă, iar la rubrica „destinatar" erau menționate, în mod ilegal si eu rea-credință, toate datele sale cu caracter personal. Reclamanta a mai susținut că această împrejurare, care a determinat ca multe persoane să aibă acces liber la datele sale personale, i-a provocat un atac de panică și o stare de șoc, traumatizând-o fizic și psihic pe fondul unor afecțiuni preexistente.

În drept au fost invocate prevederile art. 18 din Legea nr. 677/2001, art. 998-999 C. civ., art. 22, art. 23, art. 26, art. 28 și art. 52 din Constituție. In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: copia plicului expediat de către pârâtă, adresa emisă la data de 11 septembrie 2008 de Judecătoria Buhuși în dosarul nr. 97/2008, notificare de acordare pensie emisă la data de 05 aprilie 2004 de Administrația de Asigurări Sociale a S.U.A. In apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu are personalitate juridică și nici buget propriu. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii, învederând că procedura de comunicare a actelor procedurale contestată de către reclamantă nu a fost folosită doar în cazul acesteia, fiind menită să evite eventuale disfunctionalități determinate de existența mai multor persoane cu același nume.

S-a mai susținut că la nivelul instanțelor de judecată nu se poate realiza o protecție totală a datelor cu caracter personal, din cauza publicității ședințelor de judecată și a modalității de îndeplinire a procedurilor de citare. Prin precizări scrise depuse la dosar la data de 16 decembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată și pe pârâtul Tribunalul Bacău, în calitate de emitent al adresei comunicate prin plicul ce i-a cauzat prejudiciul moral. Prin sentința civilă nr. 162 din 22 ianuarie 2009 Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și pe cale de consecință a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța, reținându-se că, față de valoarea obiectului cererii, sunt incidente prevederile art. 2 pct. l lit. b) C. proc.

civ. Pe rolul Tribunalului Constanța, cererea astfel declinată a fost înregistrată sub nr. 1431/118/2009. Pârâtul Tribunalul Bacău a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că datele de pe plicul comunicat reclamantei nu intră în noțiunea explicată de art. 3 lit. a) din Legea 677/2001. Aceste dispoziții legale nu pot fi aplicabile speței, deoarece reclamanta a fost parte într-un dosar, iar procedura în fața instanței de judecată este publică, situația făcând parte dintre excepțiile enumerate de art. 5 lit. c), d) din actul normativ menționat. In plus, reclamanta a avut o atitudine procesuală ce a determinat completarea adresei cu alte date decât numele și prenumele, corespondența anterioară fiind restituită de către reclamantă.

Prin precizări scrise depuse la dosar la data de 06 aprilie 2009 reclamanta a relatat că la data de 01 aprilie 2009 s-a prezentat la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Mangalia pentru a obține o adeverință de venituri, aflând cu acest prilej că o altă persoană solicitase anterior aceeași adeverință. Acest eveniment, a concluzionat reclamanta, este urmarea delictului civil săvârșit de cei doi pârâți în solidar, fiindu-i cauzată o traumă psihică pe care o trăiește zi și noapte și care îi pune în pericol viața. La termenul din 15 februarie 2009 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Judecătoriei Buhuși. Soluționând excepția invocată și pe fond cauza, Tribunalul Constanța a pronunțat decizia civilă nr. 685 din 29 mai 2009 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Judecătoria Buhuși ca neîntemeiată.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale de folosință a pârâtei Judecătoria Buhuși, invocată din oficiu. A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Buhuși ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bacău, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta Judecătoria Buhuși, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, nu are personalitate juridică. Neavând personalitate juridică este lipsită de capacitatea de folosință de a avea drepturi și obligații. Aceleași considerente le-a avut instanța de fond în vedere la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta, fiind parte într-un dosar penal, a primit comunicare de la Judecătoria Buhuși referitoare la plata cheltuielilor de judecată, iar pe această comunicare erau trecute date cu caracter personal, inclusiv codul numeric personal, fapt pentru care a susținut că i-a fost cauzat un prejudiciu moral. În această cauză nu este angajată răspunderea civilă delictuală, întrucât, sediul materiei pentru prejudiciul moral suferit în urma unei prelucrări cu date cu caracter personal îl constituie dispozițiile art. 18 din Legea nr. 677/2001. Or, potrivit art. 3 din aceeași lege, instanțele de judecată au acces la date cu caracter personal ale celor care participă la desfășurarea unui proces aflat pe rol pentru buna administrare a actului de justiție.

Prin urmare, instanța de judecată având calitatea de operator de date cu caracter personal, a preluat aceste date fără consimțământul prealabil al reclamantei având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 677/2001. Înscrisurile depuse de reclamantă la dosar nu au făcut dovada că aceasta a fost prejudiciată moral. În termen legal împotriva sentinței civile nr. 685 din 29 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Constanta a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta a arătat că, prin hotărârea apelată, i-au fost încălcate drepturile procesuale, cele constituționale, drepturile omului și libertățile fundamentale protejate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale recunoscute în convenții și protocoale.

Instanța de fond soluționând cauza, a ignorat înscrisurile depuse la dosar, cauzându-i un prejudiciu moral și material prin divulgarea datelor cu caracter personal pe dovada de comunicare trimisă apelantei reclamante. Deși i-a fost cauzat un prejudiciu moral urmare a divulgării datelor cu caracter personal, instanța de fond cu rea-credință nu i-a acordat daune morale pe care le-a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar. Pentru cele menționate a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Prin decizia civilă nr. 298/C din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, aecția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă F.M., în contradictoriu cu intimații Judecătoria Buhuși și Tribunalul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 685 din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de reclamantă, întrucât prima instanță, în mod corect a constatat faptul că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, întrucât procedura în fața instanței este o procedură deschisă publicului, situația expusă făcând parte din excepțiile prevăzute de art. 5 literele c și d din această lege. Referitor la cererea de reparare a prejudiciului civil reglementat de dispozițiile art. 998-999 C. civ., s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada traumei sufletești suferite.

Împotriva deciziei respective, la data de 5 februarie 2010, în termen legal, a declarat recurs reclamanta F.M., criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, care să fie schimbată în tot, admițându-i-se acțiunea așa cum a fost formulată. Prin motivele de recurs, depuse odată cu cererea, a susținut că în mod greșit, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe care a făcut o eronată aplicare a dispozițiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

A învederat faptul că pârâta Judecătoria Buhuși, în mod ilegal și abuziv, i-a cauzat suferințe și prejudicii de ordin moral și material în urma prelucrării unor date cu caracter personal, efectuată ilegal pe plicul recomandat, la rubrica destinatar, care i-a fost trimis pe data de 17 septembrie 2008, prejudiciu ce trebuie reparat potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 677/2001. În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. La data de 4 august 2010, intimatul Tribunalul Bacău a format întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamantă, susținând faptul că motivele formulate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat de reclamantă, excepție invocată prin întâmpinarea depusă în termenul legal, Înalta Curte constată că este nefondată și o va respinge, întrucât motivele de recurs formulate de reclamantă și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Aceasta, întrucât reclamanta a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 18 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, motive care se referă la nelegalitatea și nu la netemeinicia deciziei recurate.

Pe fondul cauzei, analizând recursul declarat de reclamantă prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat și-l va respinge ca atare, avându-se în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, se reține faptul că - orice prelucrare de date cu caracter personal, cu excepția prelucrărilor care vizează date din categoriile menționate la art. 7 alin. (1), art. 8 și art. 10, poate fi efectuată numai dacă persoana vizată și-a dat consimțământul în mod expres și neechivoc pentru acea prelucrare.

De la regula instituită în primul alineat, unde se prevede condiția esențială a consimțământului celui vizat în cadrul condițiilor de legitimitate privind protecția datelor cu caracter personal, alineatul doi al aceluiași articol prevede situațiile în care nu este necesar a se lua consimțământul persoanei vizate, printre care situațiile prevăzute la lit. c) și d) - când preluarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale a operatorului și atunci când prelucrarea este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terțul căruia îi sunt dezvăluite datele.

Prin urmare, prelucrarea datelor cu caracter personal ale reclamantei de către Judecătoria Buhuși, a avut un scop legitim, nefiind necesar a se lua consimțământul acesteia, atâta vreme cât aceasta a avut calitatea de parte într-un dosar penal și fiind obligată la plata unei sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, prelucrarea acestor date fiind necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale a operatorului și în interesul unei bune administrări a justiției ca serviciu public. În aceste condiții, în mod corect s-a reținut de către instanța de apel că nu poate fi vorba de prelucrarea nelegală a unor date cu caracter personal, în ceea ce o privește pe reclamantă, neputându-se reține săvârșirea unei fapte ilicite de natură a atrage răspunderea civilă delictuală a autorului.

Neexistând o faptă ilicită săvârșită de autor, în condițiile în care prelucrarea datelor cu caracter personal ale recursului a avut un scop legitim, nu se poate vorbi nici de existența unui prejudiciu de ordin material sau moral suferit de către aceasta. Iar ca o consecință, în mod întemeiat s-a concluzionat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal, se poate adresa instanței competente pentru repararea acestuia. În consecință, nu subzistă motivul de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat de reclamanta F.M. se privește ca fiind nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F.M. împotriva deciziei civile nr. 298/C din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.