ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1717/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3534/104/2007 s-a dispus condamnarea inculpatului G.D.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui ciomag – corp delict.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1086,075 lei despăgubiri civile către Spitalul județean de urgență Slatina.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1750 lei despăgubiri materiale și 5000 lei daune morale către partea civilă.

A fost respinsă cererea privind prestația periodică formulată de partea civilă, ca nefondată.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele.

În seara zilei de 1 iunie 2007, în jurul orelor 22

30

– 23

00

, în timp ce partea vătămată și unchiul acesteia mulgeau oile, au venit la stână inculpatul G.D.D. însoțit fiind de martora P.E. și fiica acesteia P.L. care aveau în căruță un număr de 5-6 oi.

Partea vătămată și unchiul acesteia au fost rugați de către inculpat să le primească oile, însă aceștia au refuzat, având prea multe, întâmpinând greutăți datorită secetei.

Discuțiile contradictorii au continuat și în afara gardului împrejmuitor al stânei, degenerând în ceartă, împrejurare în care inculpatul a lovit partea vătămată cu un ciomag în zona capului, o singură dată.

Urmare loviturii aplicate, victima a căzut, după care inculpatul a lovit-o din nou, cu același obiect, în aceeași zonă, partea vătămată reușind să ridice brațul stâng deasupra capului, lovitura fiind astfel parată cu antebrațul stâng. Conflictul a fost de scurtă durată, fiind oprit datorită intervenției martorului R.A., după care inculpatul și cele două persoane care-l însoțeau, au plecat.

Victima a fost transportată în aceeași noapte la spitalul din Slatina și internată până la data de 18 iunie   2007.

Din actele medico-legale efectuate în cauză s-a stabilit că victima a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 1 iunie 2007, prin lovire cu corpuri contondente, necesitând pentru vindecare 67-70 de zile îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor.

S-a apreciat că leziunile de la nivelul antebrațului stâng pot fi considerate leziuni de apărare.

În raport de această stare de fapt și de probele administrate, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 175 lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 C. pen.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul G.D.D., solicitând desființarea acesteia și în cadrul rejudecării, achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.

A criticat sentința și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, considerând că sunt aplicabile prevederile art. 81 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 24 din 9 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 3534/104/2007 s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpat și desființarea hotărârii numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie și latura civilă a cauzei.

Rejudecând cauza în aceste limite, a înlăturat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, menținând doar dispozițiile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A constatat recuperat prejudiciul material cauzat părții civile R.D. în sumă de 2000 lei.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de același inculpat.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În esență, instanța de apel a considerat ca fiind fondat apelul doar în ceea ce privește pedeapsa accesorie, fiind obligatoriu ca inculpatului să-i fie interzis doar exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (2) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, întrucât inculpatul a remis părții civile suma de 2000 lei, se impune a fi constatat ca fiind recuperat prejudiciul produs.

Celelalte critici au fost considerate ca fiind nefondate.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul G.D.D., invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 17 C. proc. pen.

Au fost reiterate motivele invocate în apel, solicitând a se constata că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, ceea ce impune a fi înlăturată în control judiciar prin pronunțarea unei hotărâri de achitare în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

De asemenea recurentul inculpat a considerat că se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță față de împrejurarea că s-a reținut o stare de fapt contradictorie, nefiind precizată o dată certă la care a fost comisă fapta.

A doua critică a vizat încadrarea juridică a faptei, solicitând a se reține infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., ceea ce impune, ca o consecință directă, reindividualizarea pedepsei atât în ceea ce privește cuantumul cât și sub aspectul  modalității de executare.

Înalta Curte examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de instanța de fond și confirmată în apel este corectă, iar încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul G.D.D. în infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. este legală.

Din probele administrate rezultă că incidentul dintre partea vătămată R.D. și inculpatul G.D.D. a avut loc la data de 1 iunie 2007, în jurul orelor 22,30 – 23,00, la stâna unde își desfășura activitatea victima.

Violențele au fost de scurtă durată, fiind precedate de o ceartă în care ambele părți și-au adus injurii.

Din declarațiile martorului ocular R.A. (fila 17 dos.urm.pen., 60 dos. fond), rezultă că inculpatul a luat, la un moment dat, ciomagul care era rezemat de gard și a lovit victima „peste cap și peste mână, doborându-l la pământ”.

Relatările martorului sunt confirmate de partea vătămată dar și de ceilalți martori care au aflat de incident, ulterior consumării infracțiunii.

Cât privește lovirea inculpatului de către partea vătămată, în zona spatelui, se impune a se reține faptul că aceste aspecte sunt susținute numai de martora P.E., nefiind confirmate printr-un act medicale. Din certificatul medico-legal nr. 643/c din 4 iunie 2007 întocmit de Unitatea sanitară de medicină legală Slatina (f. 50 dos.urm.pen.), rezultă că inculpatul G.D.D. nu prezintă leziuni traumatice, acuzând doar dureri toraco-lombare.

Imediat după incident, partea vătămată a fost internată la Spitalul Slatina, până la 18 iunie 2007 cu diagnosticul „traumatism cranio cerebral acut, plagă frontală, fractură diafiză cubitală M.S. stânga. Pareză nerv radial.”

Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Slatina (f. 107-108 dos. fond.) rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni pe fața externă a cotului stâng, pe partea dorsală a brațului stâng, anchiloză completă cot stâng. Leziunile suferite au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale.

Coroborând probele testimoniale administrate în cauză, cu actele medicale care atestă leziunile produse, zona vizată, precum și durata îngrijirilor medicale, Înalta Curte constată că fapta inculpatului constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat și nu infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Împrejurarea că partea vătămată a ridicat brațul, evitând astfel o lovitură în zona capului – care putea fi vitală – nu poate să conducă la reținerea unei infracțiuni de vătămare corporală. Inculpatul a prevăzut că prin lovirea victimei cu ciomagul în zona capului poate să o ucidă și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat a acceptat posibilitatea producerii lui, săvârșind astfel fapta cu forma de vinovăție a intenției indirecte.

Raportat astfel la împrejurările săvârșirii faptei, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute dispozițiile art. 44 C. pen., nefiind întrunite condițiile unui atac material, direct, imediat și injust.

Nici critica ce vizează trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță nu poate fi primită, fiind lămurită pe deplin starea de fapt prin probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D.D. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.