ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3889/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3889/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Prin sentința penală nr. 29 din 02 februarie 2009 a Tribunalului Brăila s-a

dispus, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul

electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și

alin. (3) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 C.pen,

condamnarea inculpaților T.N. (fiul lui I. și L.) și S.I. (fiul lui G. și S.)

la câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare fiecare pentru comiterea

infracțiunii de deținere și punere în circulație în orice mod a instrumentelor

de plată electronică falsificate, faptă săvârșită în perioada martie – aprilie

2008.

În baza art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 365/2002 privind comerțul electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și

art. 80 C. pen. a condamnat inculpații T.N. și S.I. la câte o pedeapsă de 10

luni închisoare fiecare pentru comiterea infracțiunii de efectuarea unor

operațiuni de retragere numerar prin utilizarea unor instrumente de plată

electronică inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestora

fără consimțământul titularului, faptă săvârșită în perioada martie – aprilie

2008.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate celor

doi inculpați, aceștia urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6

luni închisoare la care se va adăuga un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare,

în total inculpații vor executa câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat

celor doi inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe toată durata

executării pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen.

și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor

principale sub supraveghere și a pedepsei accesorii aplicate celor doi

inculpați pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit potrivit

dispozițiilor art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen. inculpații T.N. și S.I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate

la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile precum și întoarcerea.

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă.

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

În baza art. 359 C.pr.pen. a atras atenția

celor doi inculpați asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa

de 3 ani închisoare aplicată inculpaților a dedus durata reținerii de 24 de ore

din data de 06 aprilie 2008 și durata arestării preventive din perioada 7

aprilie 2008 – 02 februarie 2009.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b)

C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților T.N. și S.I.

de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 10 din 07 aprilie 2008 și

nr. 11 din 07 aprilie 2008 emise de Tribunalul Brăila, dacă nu sunt arestați în

alte cauze sau în executarea altor pedepse.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b)

C. proc. pen., a dispus confiscarea de la inculpați în folosul statului a celor

159 de instrumente de plată electronică falsificate, folosite la comiterea

infracțiunii, aflate la camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c)

C. proc. pen. în referire la art. 169 C. proc. pen. a ridicat măsura

sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 567/P/2008 din 16 mai

2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila asupra următoarelor bunuri

găsite asupra celor doi inculpați cu ocazia controlului rutier efectuat de

agenții de poliție la data de 5 aprilie 2008 (toate bunurile individualizate în

dovada din 11 iunie 2008, dovada din 28 mai 2008, dovada din 28 mai 2008 și

dovada din 28 mai 2008 eliberate de I.P.J. Brăila, cu excepția celor 159

instrumente de plată electronică falsificate), bunuri aflate la camera de

corpuri delicte a I.P.J. Brăila:

- un autoturism marca O.V.;

- un telefon mobil marca N.;

- un telefon mobil, marca N.;

- un telefon mobil, marca N.;

- un telefon mobil, marca N.;

- un telefon mobil marca N.;

- un telefon mobil marca N.;

- un telefon mobil marca N.;

- 28 cartele sim;

- bunurile de vestimentație înscrise

în procesul verbal de depistare încheiat la data de 5 aprilie 2008;

- celelalte obiecte ridicate și

consemnate în procesul verbal de depistare încheiat de către organele de

poliție la 5 aprilie 2008, mai puțin 2 chei auto marca B. și D. pentru care

inculpatul S.I. a formulat o cerere de restituire a acestora și care au fost predate

pe bază de proces verbal.

În baza art. 14 C. proc. pen. și

art. 346 C. proc. pen. în referire la art. 998

C.

civ

.

și art.

1003 C. civ. a admis pretențiile civile formulate în cauză după cum urmează:

Brăila să vireze către partea civilă B. SA București următoarele sume de bani

ridicate de la inculpații T.N. și S.I. (Dosar de urmărire penală nr.

567/P/2008) și consemnate la dispoziția Tribunalului Brăila, reprezentând în

total suma de 4971,63 DOLARI SUA la cursul zilei (1 DOLARI SUA = 3,3212 RON):

- 60 RON – consemnați cu recipisa de

consemnare din 12 iunie 2008; chitanța din 12 iunie 2008 eliberate de CEC B. SA

– Sucursala Brăila;

- 16.409 RON – consemnați cu

recipisa de consemnare din 30 mai 2008; chitanța din 30 mai 2008, eliberate de

CEC B. SA – Sucursala Brăila;

- 10 euro – consemnați cu recipisa

de consemnare din 30 mai 2008; chitanța din 30 mai 2008 eliberate de CEC B. SA

– Sucursala Brăila.

inculpații T.N. și S.I. să plătească părții civile B. SA București suma de

8439,63 DOLARI SUA în echivalent lei la data plății efective.

A constatat că părțile vătămate B.T.

SA Cluj Napoca și R.B. București nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 193 C. proc. pen. a

obligat pe inculpații T.N. și S.I. la câte 586,22 lei fiecare cheltuieli

judiciare către partea civilă B. SA București.

În baza art. 189 - art. 191 C. proc.

pen. a obligat inculpații la câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către

stat.

S-a reținut că în perioada martie –

aprilie 2008, cei doi inculpați s-au deplasat în mod repetat cu autoturismul

marca O., aparținând inculpatului S.I., prin mai multe orașe din țară. Cu unele

dintre acele carduri au reușit să extragă bani, alte tranzacții au fost

respinse, iar unele carduri au fost capturate în bancomat.

Aceste aspecte sunt confirmate de

către inculpați și denotă faptul că au avut mai multe carduri decât cele găsite

asupra lor.

Din adresa din 08 aprilie 2008,

emisă de B. SA rezultă că urmare verificărilor efectuate asupra operațiunilor

efectuate cu cele 157 carduri false au fost folosite la terminalele ce aparțin

acestei instituții 101 dintre acestea, la ATM-urile din Cluj Napoca, Iași,

Botoșani, Focșani, Brăila, Galați, Bacău, Sighetu Marmației, Toplița, Dorohoi,

Tg. Neamț, Câmpulung, Satu Mare, Adjud, București, Baia Mare, Tecuci, Turda,

Talău și Suceava.

Din aceeași adresă rezultă că în

perioada 27 martie 2008 – 05 aprilie 2008 au fost efectuate 343 de operațiuni,

din care unele au fost respinse, unele nefinalizate, iar altele acceptate,

reușindu-se extragerea sumei totale de 51.100 lei.

SC B. SA a mai precizat că aceste

carduri nu au fost emise de către nici o sucursală sau agenție B.

Din verificările efectuate și la

celelalte unități bancare a rezultat că la data de 02 aprilie 2008 s-a încercat

extragerea sumei de 200 lei de la ATM-ul 2504 aparținând B.T. Baia Mare cu

cardul, însă tranzacția a fost respinsă.

Din adresa din 23 aprilie 2008,

emisă de R.B., rezultă că urmare verificărilor efectuate asupra operațiunilor efectuate

la data de 04 aprilie 2008 la ATM-ul A. Iași, în intervalul orar 19,34 - 19,44,

s-au efectuat 2 operațiuni cu cardul (poziția 153 din proces verbal fila 244

dosar urmărire penală), extrăgându-se suma totală de 1200 lei; la data de 01

aprilie 2008 la ATM-ul Casa Studețească Cluj Napoca la ora 21,33 a fost efectuată

o tranzacție cu cardul (poziția 135 din același proces verbal), tranzacție care

însă nu a putut fi procesată.

Totodată, acestei unități bancare

i-au fost înaintate 2 carduri (dintre cele găsite asupra inculpaților), având

inscripționate numerele X.

Cu privire la aceste carduri, R.B.,

prin adresa din 20 mai 2008, a comunicat că „cele 2 folii de plastic (…) au

dimensiunile unui card bancar, însă nu prezintă nici un element de siguranță

caracteristic cardurilor bancare emise de R.B. (…) iar acestea se încadrează în

categoria blank-uri”.

Totodată, această unitae a restituit

cele două carduri, acestea aflându-se la fila 113 din dosar.

Prin adresa din 14 mai 2008, B.C.R.

București a comunicat că cele două plasticuri, înaintate de organele de

poliție, nu prezintă elementele de siguranță prevăzute de normele legale în

vigoare pentru instrumentele electronice de plată; (…) benzile magnetice ale

celor două carduri prezintă elemente aferente altor două carduri reale,

instrumente de plată emise de către N.W.B. din Marea Britanie și nu au fost

folosite în rețeaua de acceptare B.C.R. (POS/ATM).

Cele două carduri au fost restituie

și se află la fila 115 din dosar.

La data de 15 aprilie 2008,

Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Botoșani a fost sesizat de

către B. – Agenția Dorohoi cu privire la faptul că, în urma verificării

ATM-ului, au fost identificate 14 plasticuri tip card, de culoare albă și

aurie, având inscripționate înșiruiri de caractere numerice și care au fost

capturate în dimineața zilei de 01 aprilie 2008.

La data de 16 aprilie 2008, B. –

Agenția P. Botoșani a sesizat organele de poliție cu faptul că în urma

verificării ATM-ului au fost identificate 3 plasticuri tip carte de credit, de

culoare albă, având inscripționate înșiruiri de caractere numerice.

În urma coroborării datelor citite

de pe benzile magnetice ale celor 157 plasticuri tip card bancar, identificate

asupra celor doi inculpați, cu cele conținute pe banda magnetică a

plasticurilor identificate în ATM-urile de pe raza județului Botoșani s-a

constatat că două dintre acestea sunt identice.

În urma analizei datelor referitoare

la utilizarea celor 17 plasticuri tip card de credit capturate la B. –

agențiile Dorohoi și Botoșani a rezultat faptul că acestea au fost utilizate la

aceleași terminale ATM (situate pe raza mai multor județe) și în aceleași

perioade de timp cu majoritatea celor 157 plasticuri tip card de credit găsite

asupra celor doi inculpați.

Plasticurile tip card au fost

capturate.

Contul de card X a mai fost utilizat

și capturat la ATM-ul Reghin în aceeași zi, la ora 12:23:53, iar contul X a

fost utilizat în aceeași zi, la ora 21:26:07, la ATM-ul Cluj Napoca, împreună

cu numărul de card, ce a fost găsit asupra inculpaților. De asemenea, acest

card, după capturare, nu a mai fost folosit, cu mențiunea că anterior datei de

01 aprilie 2008, respectiv în perioada 30-31 martie 2008, a fost utilizat la

ATM-ul Iași Romtelecom fiind retrasă suma de 2200 lei.

La data de 04 aprilie 2008, ora

23:14:01, a fost utilizat contul de card, împreună cu unul dintre conturile de

card găsite asupra celor doi inculpați.

Contul de card a fost utilizat la ATM-ul

amplasat în municipiul Botoșani, la data de 04 aprilie 2008, ora 6:13:15,

împreună cu celelalte 14 conturi de card ce au fost identificate asupra

inculpaților.

La același ATM a fost utilizat

contul de card capturat la Agenția P. la data de 27 martie 2008, în același

interval orar cu utilizarea contului de card identificat asupra inculpaților.

Aceste aspecte au format obiectul Dosarului

nr. 20/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Botoșani, care, la data de

20 mai 2008, a dispus prin ordonanță declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila și conexarea

acesteia la prezenta cauză.

Analizând lista operațiunilor efectuate

cu cele 17 carduri în municipiul Botoșani și Dorohoi rezultă că, în realitate,

numai un singur număr de card corespunde ca număr cu unul dintre cele găsite

asupra inculpaților.

Din aceeași listă înaintată de B. SA

Poliției Municipiului Botoșani referitoare la utilizarea celor 17 carduri false

rezultă că s-au efectuat 112 operațiuni în perioada 27 martie – 10 aprilie 2008.

Dintre acestea, nu pot fi reținute

decât un număr de 12 operațiuni efectuate în perioada 31 martie – 04 aprilie 2008

cu cardul X și cu care s-a retras suma de 3900 lei.

Aceasta se impune, întrucât există

operațiuni efectuate după data de 05 aprilie 2008, când inculpații erau deja în

stare de arest preventiv, precum și faptul că nu sunt alte probe certe care să

dovedească faptul că ei sunt persoanele care au folosit restul cardurilor.

Pentru acest motiv, cauza a fost

disjunsă și trimisă spre competentă soluționare D.I.I.C.O.T. – Serviciul

Teritorial Botoșani pentru a continua cercetările față de AN sub aspectul

comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 24 și art. 27 din Legea nr.

365/2002, pentru carduri.

La data de 05 aprilie 2008, ora

10;35 la ATM-ul din localitatea Tecuci, județul Galați a fost capturat cardul.

Din analiza operațiunilor efectuate

cu acest card, comparativ cu operațiunile efectuate de inculpați cu cardurile

(găsite asupra lor), rezultă că acesta a fost folosit în același timp cu

celelalte trei.

Astfel, la data de 31 martie 2008,

ora 6:08, a fost folosit cardul capturat la Tecuci, iar la ora 6:09 a fost

folosit cardul (găsit asupra inculpaților) la ATM-ul B.

La data de 05 aprilie 2008 la ATM-ul

B. Tecuci a fost folosit cardul capturat (10:35), iar la ora 10:35:47 (deci la

câteva secunde) a fost folosit cardul X, găsit asupra inculpaților.

Din cercetări a rezultat că acest

card a fost utilizat de 4 ori în perioada 30 martie – 05 aprilie 2008 la

ATM-urile B. (Iași), 227 (Iași), (Baia Mare) și (Tecuci, când a fost și

capturat – fila 1 vol. II).

Rezultă astfel că acest card este

unul dintre cele care le aveau inculpații asupra lor.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică, întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din

cadrul Serviciului Român de Informații rezultă că cele 153 carduri (de culoare

gri-argintie și galben-aurie), din punct de vedere constructiv, sunt originale,

fiind fabricate industrial, în conformitate cu standardul ISO 7810, dar nu

prezintă nici un element de identificare inscripționat de vreo instituție

autorizată.

Cardurile de culoare roșie sunt

originale și fabricate în conformitate cu standardul ISO 7810. Ele prezintă

elemente de identificare, care însă nu au nici o legătură cu o autoritate

bancară, fiind inscripționate pentru firma I.

Citirea datelor de pe benzile

magnetice ale acestor carduri s-a realizat cu ajutorul unui cititor de carduri magnetice

cuplat la un calculator personal pe care a fost instalată aplicația software

furnizată de producător.

Terminalele băncilor din România,

cât și cele din întreaga lume citesc datele ce se află inscripționate pe banda

magnetică a cardurilor bancare și le transmit băncilor în scopul efectuării

operațiunilor bancare solicitate de utilizator, în funcție de condițiile locale

de efectuare a tranzacțiilor. Doar o anumită parte a datelor existente pe card

poate fi utilizată pentru efectuarea unei tranzacții. Pentru efectuarea cu

succes a unei tranzacții este necesară îndeplinirea mai multor condiții, între

care:

- existența unei corespondențe între

datele înscrise pe banda magnetică a cardurilor și numerele de cont existente

la banca emitentă;

- cunoașterea codului pin asociat

conturilor bancare;

- realizarea tranzacției în perioada

de valabilitate a cardurilor.

Având în vedere conținutul

informațional al datelor identificate pe cardurile analizate, se poate afirma

că există neconformități majore între conținutul datelor înscrise pe banda

magnetică, mai precis pe lista a doua, și inscripționarea grafică a cardurilor.

În acest sens, se constată că, deși datele înscrise pe pista a doua a

cardurilor analizate sunt în conformitate cu standardele ISO 7811 – 4 și ISO

7813, destinate cardurilor folosite în tranzacții financiare, pe pista 1 nu se

regăsesc informațiile ce ar trebui să existe conform acelorași standarde.

De asemenea, nu există

inscripționările grafice realizate de distribuitorul legal al cardurilor de tip

bancar, prevăzut în standardele ISO 7811-1. Pe baza acestor observații, se

poate afirma cu certitudine despre cardurile analizate faptul că din punct de

vedere informațional ele sunt contrafăcute.

Informațiile aflate pe cardurile

analizate sunt structurate conform standardelor folosite în sistemele bancare,

dar cu siguranță nu au fost înscrise de băncile ale căror date de identificare

se găsesc memorate pe banda magnetică a acestora.

Toate cele 157 carduri identificate

asupra inculpaților, cât și celelalte 18 carduri capturate de bancomatele din

Botoșani, Dorohoi și Tecuci au fost supuse citirii cu dispozitivul din dotarea

I.P.J. Brăila, rezultând că acestea reprezintă carduri contrafăcute.

Potrivit Regulamentului nr. 4 din 13

iunie 2002 privind tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de

plată electronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții,

precum și a Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cardul – ca

instrument de plată electronică – poate fi folosit direct pentru achitarea

produselor achiziționate și a serviciilor în magazine ori se pot face retrageri

de numerar de la ATM-urile diferitelor bănci din țară.

Cardurile, indiferent de bancă

emitentă, au mai mute elemente de siguranță a câte unui card „blank” sau a unui

card expirat, pierdut, furat sau de uz comercial tip M., G., etc.) și notarea

codului pin corespunzător după care noile instrumente de plată electronică

falsificate pot fi folosite pentru a retrage numerar neautorizat.

Pentru inscripționarea „clonelor” se

folosește un dispozitiv cuplat la computer și un program (aplicație

informatică).

Trebuie precizat că ATM-urile

administrate de fiecare bancă reprezintă un ansamblu de dispozitive aflate în

relație funcțională, din care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a

datelor cu ajutorul unui program informatic.

Cu alte cuvinte, falsificarea

cardurilor de credit constă în confecționarea ilegală a oricărui instrument

embosat, encodat și/sau particularizat cu elementele specifice unui card de

credit, cu intenția de a copia un card de credit acceptat într-un anumit sistem

de plată cu cardul. Produsul astfel obținut nu poate fi, în nici o

circumstanță, considerat un card de credit, deoarece imprimarea, embosarea,

encodarea și/sau particularizarea au fost efectuate de către un „emitent”

neautorizat. Finalitatea operațiunii de falsificarea cardurilor constă în

fraudarea contului bancar atașat cardului, adică a contului de card. Practic,

fraudarea acestuia se traduce prin efectuarea de operațiuni neautorizate cu

cardul contrafăcut ce au ca rezultat golirea contului de card.

Față de cele de mai sus, în sarcina

celor doi inculpați s-a reținut faptul că au deținut și pus în circulație 159

de carduri (157 depistate la Brăila, 1 capturat la Tecuci și 1 capturat la Botoșani).

Cu privire la proveniența acestor

carduri contrafăcute, inculpatul T.N. a declarat că le-a găsit în microbuzul

marca I. aparținând SC A., pe care l-a condus în calitate de șofer la precizata

societate, probabil fiind uitate de un pasager. Evenimentul s-a produs pe raza

localității Vama, județul Suceava.

La domiciliile inculpaților s-au

efectuat percheziții pentru a se verifica dacă aceștia dețin aparatură electronică

pentru clonarea cardurilor.

Urmare percheziției informatice

efectuate asupra unității centrale ridicate de la inculpatul S.I., a 20 de

CD-uri și a unui stick de memorie nu au fost găsite elemente care să intereseze

cauza.

Din probele administrate în cauză,

rezultă că falsificarea cardurilor din prezenta cauză nu a fost efectuată de

către cei doi inculpați.

Potrivit art. 12 lit. h) din Legea

nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea

în cadrul M.P. a D.I.I.C.O.T., infracțiunile prevăzute de Legea nr. 365/2002

privind comerțul electronic sunt de competența D.I.I.C.O.T., dacă sunt

săvârșite de persoane care aparțin unor grupuri infracționale organizate sau

unor asociații sau grupări constituite în scopul săvârșirii de infracțiuni.

Având în vedere că nu se cunosc

autorii falsificării celor 159 de carduri și nici dacă aceștia aparțin unor

grupuri infracționale organizate sau unor asociații sau grupări constituite în

scopul săvârșirii de infracțiuni, precum și faptul că inculpații nu domiciliază

pe teritoriul municipiului Brăila, că numerele de cont folosite aparțin unor

bănci din Marea Britanie (cele 3 bănci – părți vătămate în cauză – fiind doar

bănci acceptate a plății) s-a apreciat că în cauză competența de soluționare

sub acest aspect revine D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Botoșani.

Situația de fapt reținută de

instanță este dovedită cu întregul material probator administrat în cauză.

Fiind audiați, atât în cursul

urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești inculpații T.N. și S.I.

au avut o atitudine sinceră recunoscând faptele comise, declarațiile lor

coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, inculpatul T.N. arată în

declarația sa că lucrează ca șofer la SC A. SRL Sibiu și conduce un microbuz.

În timpul unei curse pe care o efectua s-a produs un accident rutier și turiștii

transportați de el au fost preluați de un alt autocar. În urma controlului

efectuat în autocar sub bancheta din spate a găsit un număr mare de carduri

falsificate care aveau trecute pe ele cu marker un număr și a bănuit că acesta

este codul pin al cardului respectiv.

Inculpatul arată că avea datorii la

bancă și a hotărât să extragă diferite sume de bani de pe aceste carduri pentru

a plăti datoriile. Inițial a încercat să scoată bani de probă cu aceste carduri

și a văzut că este posibil să extragă bani folosind aceste carduri.

Ulterior, în jurul datei de 27

martie 2008, într-o zi de sâmbătă l-a sunat pe inculpatul S.I. cu care era

prieten și i-a spus că are nevoie să-l transporte cu taxiul undeva în țară.

Acesta a fost de acord și au plecat amândoi cu mașina spre Transilvania.

Pe drum T.N. i-a spus lui S.I. că

deține niște carduri contrafăcute cu ajutorul cărora ar putea să sustragă bani

din bancomate și i-a propus să-i dea și lui o parte din carduri, iar banii pe

care îi obținea urma să-i revină. Având nevoie de bani inculpatul S.I. a fost

de acord cu propunerea făcută de T.N. deși și-a dat seama că este ceva ilegal.

Ulterior cei doi inculpați și-au

împărțit cardurile potrivit înțelegerii și au mers în mai multe orașe din

Transilvania printre care Cluj, Satu Mare, Târgu Mureș de unde au sustras

diferite sume de bani din bancomatele B. București.

Inculpații au declarat că opreau

lângă bancomate se uitau în zonă să nu fie nimeni după care mergeau la bancomat

și cu ajutorul unui card falsificat, folosind codul pin care era scris pe

acesta cu markerul, extrăgeau sume de 300-400 RON.

Inculpații au înnoptat la o pensiune

din Ardeal după care au revenit în Moldova și au mers în orașele Tecuci,

Galați, Brăila unde, procedând în același mod au extras diferite sume de bani

din bancomatele B. București.

În urma unui control rutier

inculpații au fost depistați de agenții de poliție din cadrul Poliției

Municipiului Brăila, asupra lor fiind găsite 157 de carduri falsificate și

celelalte lucruri descrise mai sus.

Declarațiile inculpaților se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În drept, faptele inculpaților T.N. și

S.I., care în perioada martie-aprilie 2008, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, au deținut în vederea punerii în circulație și au pus în

circulație 159 de instrumente de plată electronică falsificate, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de deținere și punere în circulație în

orice mod a instrumentelor de plată electronică falsificate prevăzută de art.

24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaților T.N. și S.I. care

în perioada martie-aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale au

retras numerar prin descărcarea instrumentelor de plată electronică, utilizând

cardurile falsificate și datele de identificare ce permit utilizarea acestora

fără consimțământul titularilor cardurilor, reușind să retragă echivalentul în

lei al sumei totale de 13.411,26 DOLARI SUA precum și încercarea acestora de a

retrage suma de 200 lei de la B.T. întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind

comerțul electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cum săvârșirea infracțiunilor și

vinovăția inculpaților au fost dovedite cu întregul material probator

administrat în cauză instanța a dispus condamnarea acestora proporțional

gradului de pericol social al fiecărei fapte comise și periculozității

făptuitorilor.

II. Împotriva acestei sentințe

penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul T.N.

și inculpatul S.I.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și

netemeinicie.

Aspectul

de nelegalitate a vizat omisiunea instanței de a aplica celor doi inculpați

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, având în vedere dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea 365/2002 și art. 65 alin

. (

1), (2) C. pen., prin raportare la cuantumul pedepsei

aplicate.

În ceea ce privește netemeinicia hotărârii, acest aspect a vizat

cuantumul redus al pedepselor ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante,

precum și modalitatea de executare.

Față

de cele arătate mai sus, s-a solicitat majorarea pedepselor principale,

stabilite față de cei doi inculpați, aplicarea pedepsei complementare a

interzicerii

unor drepturi și stabilirea ca

modalitate de executare a pedepsei privarea de libertate.

Inculpații T.N. și S.I. au criticat hotărârea pe

motive de

netemeinicie

și nelegalitate.

Sub aspectul netemeiniciei,

inculpații au susținut că aplicarea prevederilor art. 76 C. pen. s-a făcut doar

formal, deoarece, pedepsele aplicate nu reflectă luarea în considerare a

efectelor circumstanțelor atenuante, ci o stabilire a pedepselor la limite

foarte apropiate de cele prevăzute de legea penală, nefiind vorba de o

individualizare efectivă după criteriile art. 72, art. 76 și art. 80 C. pen.

Față de

aspectele arătate mai sus, având în vedere modalitățile de comitere a faptelor

și circumstanțele care le caracterizează persoana, s-a solicitat reducerea

pedepselor.

Motivul de nelegalitate a vizat modalitatea de soluționare a laturii

civile a cauzei, sub următoarele aspecte:

- incidența dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Regulamentul B.N.R. nr.

6 din 11 octombrie 2006 conform cărora: dacă deținătorul unui instrument de

plată electronică

nu înștiințează imediat

emitentul, urmează să suporte pierderile aferente operațiunilor

executate

până la limita echivalentului în lei a sumei de 150 euro, la cursul anunțat de

B.N.R. pentru ziua efectuării operațiunilor considerate frauduloase, astfel

încât sumele retrase care se situează sub acest nivel nu ar trebui incluse în

determinarea valorii pagubelor, întrucât nu au fost depuse dovezi de preluare a

riscului în asemenea cazuri de către bancă.

- suma de 13.411,26 DOLARI SUA este invocată ca pierdere

înregistrată de bancă

pentru tranzacțiile evidențiate în adresa din data de 08 aprilie 2008,

însă la acea dată inculpații se aflau în stare privativă de libertate începând

cu data de 05 aprilie 2008, astfel încât fizic nu aveau cum să acționeze pentru

a produce un prejudiciu.

Tot la fel, cursul valutar avut în vedere putea fi

raportat cel mult la data de

05 aprilie 2008.

- prin imposedarea (legală) a inculpaților de sumele de

bani găsite asupra

lor s-a constituit un depozit forțat prin intermediul organelor

judiciare abilitate, și nu unul voluntar care sa permită accesul personal al

inculpaților la acele sume de bani sau să le confere vreo altă formă de

exercitare a dreptului de dispoziție.

Astfel,

momentele din 30 mai 2008 și 12 iunie 2008 de la care inculpații nu mai puteau

beneficia de acele sume de bani (consemnate la CEC), sunt cele care devin

punctele de referință la care trebuie raportată

suma păstrată pentru a fi restituită părții

civile.

De

asemenea, la aceste date trebuie făcută și conversia valutară din lei în DOLARI

SUA și nu la data pronunțării hotărârii, așa cum a stabilit instanța de fond.

Apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brăila este fondat.

Apelurile declarate de

inculpații T.N. și S.I. sunt nefondate.

Analizând cauza prin prisma

motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se

constată următoarele:

Instanța de fond, pe baza unei analize complete a materialului probator

a

stabilit în mod corect situația de fapt,

încadrarea juridică a faptelor și

vinovăția

inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunilor deduse

judecății.

Sub

aspectul laturii penale a cauzei consideră, de asemenea, că prima

instanță a realizat o corectă individualizare a

răspunderii penale a celor doi inculpați,

respectând dispozițiile art. 72 C. pen., contrar susținerilor din

motivele de apel

ale Parchetului și, respectiv, ale inculpaților.

Conform art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama

de dispozițiile părții generale a

acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate pentru

infracțiunea dedusă

judecății, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana inculpatului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Consideră că nu se impune înlăturarea

circumstanțelor atenuante reținute în

favoarea inculpaților cu consecința majorării

pedepselor (prin prisma motivelor de apel ale Parchetului), dar nici reducerea

acestor pedepse (prin prisma motivelor de apel ale inculpaților) motivat de

următoarele considerente:

Conform art. 72 C. pen., circumstanțele atenuante reprezintă unul din

criteriile de individualizare a pedepselor.

Conform art. 80

alin. (2) C. pen., în caz de concurs între circumstanțe agravante și atenuante,

coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, însă aceste

prevederi nu au caracter imperativ, instanța putând dispune, prin raportare și

la celelalte criterii de individualizare, reducerea pedepsei sub minimul

special.

Față de împrejurarea că inculpații sunt tineri, se află la primul impact

cu legea penală, anterior comiterii faptei realizând venituri licite

(inculpatul T.N.

lucra ca șofer la SC A. SRL

Sibiu, iar inculpatul S.I. lucra ca agent de

vânzări la SC S. SRL

Botoșani), având în vedere împrejurarea că aceștia au

avut o atitudine parțial sinceră, s-au prezentat în instanță pe

parcursul soluționării

apelurilor, după ce au fost puși în libertate,

consideră că nu se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în

favoarea acestora de către instanța de fond.

Având în vedere și gradul concret de pericol social al faptelor comise,

modalitățile și împrejurările săvârșirii - așa cum au fost arătate mai sus -

numărul actelor materiale componente ale infracțiunii, urmarea produsă și

valoarea prejudiciului cauzat, consideră că scopul preventiv educativ al

pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit

de prima instanță, neputând fi primite motivele de apel ale inculpaților vizând

reducerea pedepselor.

Împrejurarea

că teoretic și legal, prin reținerea art. 74 C. pen. în referire la art. 76 C.

pen., pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea

365/2002 poate fi redusă până la 1 an închisoare, iar pedeapsa pentru

infracțiunea

prev. de art. 27 alin. (1) din

Legea 365/20021 poate fi redusă până la 15 zile închisoare

nu implică în

mod obligatoriu aplicarea în speță a acestor pedepse.

În concluzie, față de cele

de mai sus, consideră că pedepsele aplicate de prima instanță celor doi

inculpați sunt legale și temeinice.

Având în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., față de gradul ridicat de

pericol social al infracțiunilor comise de inculpați, având în vedere activitatea

infracțională desfășurată în concret de aceștia, valoarea ridicată a

prejudiciului cauzat, atingerea adusă relațiilor sociale ce apără patrimoniul

și încrederea societății în desfășurarea în bune condiții a activităților

implicând instituțiile bancare, consideră că îndreptarea și reeducarea

inculpaților poate fi realizată în bune condiții doar prin executarea efectivă

a pedepsei în regim de detenție, întrucât suspendarea sub supraveghere a

executării nu este optimă pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei.

Consideră, de

asemenea, față de cele arătate mai sus, că se impune și aplicarea față de

inculpați a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 24

alin. (2) din Legea 365/2002.

Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. (3) C.

pen., când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară privativă de

drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită poate fi înlăturată,

însă având în vedere dispozițiile art. 65 C. pen., față de gravitatea ridicată

a infracțiunii și față de modalitățile în care a fost comisă, consideră că se

impune aplicarea față de cei doi inculpați a pedepsei complementare, constând

în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În

ceea ce privește latura civilă a cauzei, consideră că aceasta a fost corect

soluționată de instanța de fond.

Contrar

susținerilor inculpaților, dispozițiile art. 25 alin. (1) din Regulamentul

B.N.R. nr. 6 din 11 octombrie 2006 nu au

aplicabilitate în speță, întrucât conform art. 1 din acest

regulament,

dispozițiile invocate se aplică doar instituțiilor de credit și instituțiilor

financiar bancare care sunt înregistrate în

Registrul B.N., având ca obiect

de reglementare emiterea și utilizarea

instrumentelor de plată electronică.

În

speță însă, instrumentele de plată, respectiv card-urile folosite de inculpați,

nu au fost emise de instituții bancare din România, ci de bănci străine.

Consideră

că prejudiciul în sumă de 13.411,26 DOLARI SUA, cu care SC B. SA s-a constituit

parte civilă, a fost corect reținut de prima instanță.

Împrejurarea

că adresa de constituire ca parte civilă a fost emisă de B. SA la data de 08

aprilie 2008, dată la care inculpații erau arestați, nu poate influența

cuantumul prejudiciului.

Se constată faptul că toate actele depuse de SC B. SA, pe parcursul

procesului penal (atât la faza urmăririi penale,

cât și Ia instanța de fond) se referă la

prejudiciul cauzat în perioada

17 martie 2008 - 5 aprilie 2008, prin folosirea unui număr de 101 card-uri, din

cele 157 card-uri false.

Mai mult, cu ocazia audierii la instanța de fond, ambii inculpați au

declarat că „au luat cunoștință de faptul că SC B. SA București s-a constituit

parte civilă cu suma de 13.411,236 DOLARI SUA și sunt de acord să despăgubească

în totalitate partea civilă" (declarații filele 272 și 273).

Susținerile inculpaților, în sensul că prin

indisponibilizarea sumelor de bani s-a

constituit un depozit prin intermediul organelor

judiciare și nu unul voluntar, care să permită accesul inculpaților la acele

sume de bani, nu pot fi primite și nu au suport legal.

Conform actelor (chitanțe și

recipise) aflate la filele 330-335 volum I dosar urmărire penală, sumele de bani

indisponibilizate de la inculpați au fost consemnate la CEC B. SA - Sucursala

Brăila, pe seama și la dispoziția Tribunalului Brăila, situație ce respectă

dispozițiile art. 165 C. proc. pen.

Nu pot fi primite nici susținerile vizând data de referință (30 mai 2008

sau 12 iunie 2008) ce trebuie avută în vedere la calculul parității dolar-leu, pentru

suma de 4971,63 DOLARI SUA, consemnată la CEC B. SA.

Instanța de fond a dispus ca CEC B. să vireze

către partea

civilă

B.

SA București

suma de 4971,63 DOLARI SUA la cursul zilei, reprezentând data

pronunțării hotărârii.

Paritatea dolar-leu trebuia stabilită în funcție de data efectivă a

virării sumei de 4971,63 dolari, reprezentând data executării, și nu așa cum a

dispus instanța de fond, dar nici cum susțin inculpații în motivele de apel (în

sensul stabilirii cursului valutar din data de 30 mai 2008 sau 12 iunie 2008).

Însă, acest aspect nu poate fi remediat, întrucât prin creșterea valorii

dolarului în raport de leu, ar exista posibilitatea îngreunării situației inculpaților

în propria cale de atac. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila nu a criticat

hotărârea și sub aspectul

laturii

civile,

iar partea civilă B. SA București nu a înțeles să declare apel.

Față de cele de mai sus a fost admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brăila.

A

desființat în parte sentința penală 29 din 02 februarie 2009 a Tribunalului

Brăila și în rejudecare:

În

baza disp. art. 65 C. pen., a aplicat inculpaților T.N. și S.l. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

teza II-a și

lit.

b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru infracțiunea prev. de art.

24 alin. (2) din Legea 365/2002 cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 74 alin. (1)

lit.

a)

și alin. (2)

C. pen., art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen.

Conform

art. 35 C. pen., a aplicat inculpaților pedeapsa complementară arătată mai sus,

alături de pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare.

A

înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind suspendarea

executării pedepselor principale sub supraveghere și a pedepselor accesorii,

dispozițiile privind măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen. și

dispozițiile privind incidența

prevederilor art. 359 C. proc. pen., urmând ca

inculpații să execute

efectiv pedeapsa principală de 3 ani închisoare în regim de detenție.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A

respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T.N. și S.l.

Așa fiind, prin Decizia penală nr.

67/ A din 05 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinței

penale nr. 29 din 02 februarie 2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în Dosarul

nr. 1739/113/2008 privind pe inculpații T.N. și S.I. și, în consecință:

A desființat în parte sentința

penală nr. 29 din 02 februarie 2009 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:

În baza dispozițiilor art. 65 C.

pen. a aplicat inculpaților T.N. și S.I. pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 24 alin.

(2), din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1)

lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 C.

pen.

În baza dispozițiilor art. 35 C.

pen., a aplicat pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, calculată de la data executării

pedepsei principale cu închisoare, stabilită față de inculpații T.N. și S.I.,

alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința

penală apelată.

A înlăturat din sentința penală

apelată dispozițiile privind suspendarea executării pedepselor principale sub

supraveghere și a pedepselor accesorii, dispozițiile privind respectarea

măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

C. pen. și dispoziția

privind incidența prevederilor art. 359 C. proc. pen., stabilindu-se executarea

efectivă a pedepsei principale de 3 ani închisoare în regim de detenție.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații T.N. și S.I.

În baza dispozițiilor art. 383 alin.

(2) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților T.N. și S.I. durata

arestării preventive de la 06 aprilie 2008 la 02 februarie 2009.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații T.N. și S.I. la plata a câte 100 lei

fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

În conformitate cu dispozițiile art.

193 alin. (6) C. proc. pen., a obligat pe inculpații T.N. și S.I. la plata a

câte 454,42 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă

B. SA București.

III. Împotriva acestei decizii penale

au declarat recurs inculpații T.N. și S.I. criticând-o ca netemeinică în baza

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

solicitând casarea deciziei penale recurate și, pe fond, menținerea ca fiind

legală și temeinică a hotărârii primei instanțe arătând că inculpații au

executat deja 11 luni în arest preventiv și ar fi dezastruos pentru aceștia să

fie reîncarcerați. A mai arătat că ambii inculpați și-au arătat

disponibilitatea de a acoperi prejudiciul produs prin infracțiune și au procedat

în consecință imediat ce au fost puși în libertate. A mai susținut că dacă nu

ar fi fost liberi nu ar fi putut, în mod evident, să acopere prejudiciul și,

prin urmare, se impune menținerea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește

cuantumul pedepselor aplicate dar și a modalității de executare a acestora –

prevăzută de art. 86

1

C. pen.

Examinând actele și lucrările

dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat și de cazul

de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere că recursurile declarate de

inculpații T.N. și S.I. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca

atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Aceasta, întrucât modalitatea de

executare de către fiecare din inculpații recurenți nominalizați a pedepsei

principale în regim de detenție dispusă prin dispozitivul deciziei atacate a

instanței de apel satisface în totalitate scopurile și finalitățile definite

prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie reale măsuri de constrângere

și reeducare a inculpaților, dar și să asigure necesara prevenire a săvârșirii

de noi infracțiuni.

Concomitent această modalitate de

executare a fost judicios stabilită de instanța de apel în funcție de

criteriile legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen.,

raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret sporit al

faptelor comise, la mecanismul concret de săvârșire a acestora, la chestiunea

că atitudinea sinceră a inculpaților nu s-a datorat dorinței acestora de a

conlucra cu organele de cercetare penală, ci faptului că au fost depistați în

trafic având asupra lor 159 de bucăți de carduri falsificate și o cantitate

mare de bani sustrași din bancomate.

Cei doi inculpați nu au depus nicio

diligență și nici nu au indicat ce au făcut cu restul de bani sustrași din

bancomate, fiind vorba de un prejudiciu de 52.300 lei produs în mai puțin de o

lună (martie-aprilie 2008), activitatea lor infracțională fiind întreruptă de

organele de poliție.

Dacă în ceea ce privește modalitatea

de utilizare și deținere a cardurilor, aceasta a fost recunoscută de inculpați,

dat fiind și probatoriul instrumentat, respectiv înregistrările camerelor de

filmat de la bancomate (filele 206-245 dosar u.p. vol. I), în ceea ce privește

utilizarea sau ascunderea sumelor de bani sustrase, cei doi inculpați nu au mai

avut aceeași atitudine sinceră, păstrând tăcerea.

Așa fiind, dincolo de datele

pozitive care caracterizează persoana recurenților inculpați, ambii fără

antecedente penale, inculpatul T.N. având 10 clase, iar inculpatul S.I. absolvind

12 clase se conchide în sensul inexistenței unor elemente care să justifice

menținerea hotărârii de primă instanță prin care s-a dispus modalitatea de

executare în sensul dispozițiilor art. 86

1

C. pen. (suspendarea

executării pedepselor aplicate sub supraveghere).

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații T.N. și S.I. împotriva Deciziei penale nr. 67/ A din 5

iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 475 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu

pentru aceștia până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul

M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 noiembrie 2009.