ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3000/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 125/CA/2003

– P, pronunțată la data de 17 martie 2003 în dosarul nr. 741/CA/2003, Curtea de

Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea

formulată de reclamanta P.I. și a anulat hotărârea nr. 3967 din 5 februarie

2003 emisă de Comisia specială din cadrul Casei Județene de Pensii Satu Mare,

care a fost obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de soție

supraviețuitoare a soțului său P.A., care a fost beneficiar al prevederilor

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta a fost căsătorită cu numitul

P.A., decedat la data de 22 iulie 1991 și care îndeplinea condițiile pentru a

beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel că,

potrivit art. 3 din aceiași ordonanță și reclamanta beneficiază de acele

drepturi.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare susținând, în esență, că reclamanta nu

poate beneficia de prevederile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, deoarece soțul său

nu a fost strămutat/refugiat din localitatea de domiciliu, ci părinții

acestuia.

Recursul este nefondat.

Este necontestat în cauză că

reclamanta a fost căsătorită cu P.A., decedat la data de 22 iulie 1991, care

fusese născut la 26 iulie 1944 în comuna Giera, județul Timiș, în timpul

refugiului părinților săi, care fuseseră nevoiți să-și părăsească localitatea

de domiciliu, satul Paulian, județul Satu Mare, din cauza persecuțiilor, din

motive etnice, exercitate asupra lor după cedarea Ardealului de Nord, în urma

Dictatului de la Viena.

De asemenea, este necontestat că

reclamanta, după moartea soțului său, nu s-a recăsătorit.

Susținerea recurentei, cum că

prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 nu ar fi aplicabile în cazul

copiilor care s-au născut în perioada refugiului părinților lor, nu este

întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor

ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive

etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care

a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este necontestat că

soțul reclamantei, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În concluzie, rezultă că instanța de

fond a reținut în mod judicios că fostul soț al reclamantei s-a aflat în

situația prevăzută de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, începând cu data

nașterii sale.

Pe cale de consecință, în mod corect, a reținut curtea de

apel că reclamanta se bucură de beneficiul prevederilor art. 3 din aceiași

ordonanță, astfel că recursul va fi respins, soluția atacată fiind legală și

temeinică, potrivit considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 125/CA/2003 - P din 17 martie 2003

a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2003.