ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 52/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta C.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 3830 din 24 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și recunoașterea în favoarea ei, a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a soțului, născut în perioada de refugiu a părinților săi. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 122/CA/2004 - PI din 16 februarie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamanta C.P., a anulat hotărârea nr. 3830 din 24 septembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada că soțul ei s-a născut în refugiul părinților, datorită persecuțiilor etnice din partea regimului instaurat după Dictatul de la Viena, iar copiii născuți în timpul refugiului, dobândesc același statut cu al acestora. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că soluția instanței de fond nu este legală, întrucât nici în O.G. nr. 105/1999 și nici în modificările ulterioare ale acesteia, prin Legea nr. 189/2000 și, respectiv, prin Legea nr. 367/2001, nu se face vorbire de persoanele care s-au născut în timpul în care părinții au fost strămutați sau refugiați.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Nu se contestă că soțul reclamantei s-a născut în perioada refugiului părinților săi, la data 9 august 1941. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 1 lit. c) și art. 3 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 122/CA/2004 - PI din 16 februarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.