ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 52/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, reclamanta C.P. a solicitat anularea hotărârii nr.

3830 din 24 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și

recunoașterea în favoarea ei, a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

în calitate de soție supraviețuitoare a soțului, născut în perioada de refugiu

a părinților săi.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 122/CA/2004 - PI

din 16 februarie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamanta C.P., a anulat hotărârea

nr. 3830 din 24 septembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada că soțul

ei s-a născut în refugiul părinților, datorită persecuțiilor etnice din partea

regimului instaurat după Dictatul de la Viena, iar copiii născuți în timpul refugiului, dobândesc același statut cu al acestora.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că

soluția instanței de fond nu este legală, întrucât nici în O.G. nr. 105/1999 și

nici în modificările ulterioare ale acesteia, prin Legea nr. 189/2000 și,

respectiv, prin Legea nr. 367/2001, nu se face vorbire de persoanele care s-au

născut în timpul în care părinții au fost strămutați sau refugiați.

Recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente.

Nu se contestă că soțul reclamantei

s-a născut în perioada refugiului părinților săi, la data 9 august 1941.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Ca atare, instanța de fond a reținut

corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și

va fi respins ca atare, în temeiul art. 1 lit. c) și art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 122/CA/2004 - PI

din 16 februarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2005.