ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 54/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

această instanță, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamantul M.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 4540 din 7

noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și recunoașterea în

favoarea sa, a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinților și că în

mod greșit, pârâta nu i-a acordat aceste drepturi.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 123/CA/2004 - PI

din 16 februarie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamantul M.I., a anulat

hotărârea nr. 4540 din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu

Mare, obligând această autoritate să-i recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin probele administrate, reclamantul a făcut

dovada că părinții lui au fost refugiați, datorită persecuțiilor etnice din

partea regimului instaurat după Dictatul de la Viena, iar el s-a născut în perioada refugiului părinților, la 11 decembrie 1941, în Oarda de Jos, județul Alba, iar

copiii născuți în timpul refugiului, dobândesc calitatea de refugiat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că nu beneficiază de prevederile acestui

act normativ, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Nu se contestă faptul că

reclamantul M.I. s-a născut în perioada refugiului părinților, la 11 decembrie

1941, în localitatea Oarda de Jos, județul Alba.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Ca atare, instanța de fond a

reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și

va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 123/CA/2004

- PI din 16 februarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2005.