ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 54/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la această instanță, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul M.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 4540 din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și recunoașterea în favoarea sa, a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinților și că în mod greșit, pârâta nu i-a acordat aceste drepturi. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 123/CA/2004 - PI din 16 februarie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamantul M.I., a anulat hotărârea nr. 4540 din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, obligând această autoritate să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin probele administrate, reclamantul a făcut dovada că părinții lui au fost refugiați, datorită persecuțiilor etnice din partea regimului instaurat după Dictatul de la Viena, iar el s-a născut în perioada refugiului părinților, la 11 decembrie 1941, în Oarda de Jos, județul Alba, iar copiii născuți în timpul refugiului, dobândesc calitatea de refugiat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că nu beneficiază de prevederile acestui act normativ, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Nu se contestă faptul că reclamantul M.I. s-a născut în perioada refugiului părinților, la 11 decembrie 1941, în localitatea Oarda de Jos, județul Alba. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 123/CA/2004 - PI din 16 februarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.