ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 1793/2004, reclamantul L.L. a solicitat anularea hotărârii nr.

4600 din 2 decembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare

și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a născut în perioada de refugiu a părinților și că a

dobândit același statut, suferințele lui în acea perioadă fiind mai mari, decât

ale părinților.

Prin sentința civilă nr. 350/CA

- PI din 17 mai 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea introdusă de reclamantul L.L., împotriva

pârâtei Casa Județeană de Pensii Satu Mare și a anulat hotărârea nr. 4600 din 2

decembrie 2003, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului,

calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că refugiații nu dobândesc domiciliul

stabil în localitatea de refugiu, dobândesc un drept de ședere temporară, până

la încetarea persecuției, fapt pentru care copiii născuți în timpul refugiului,

dobândesc același statut, cu cel al părinților, devenind refugiați din momentul

nașterii.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Satu Mare care a

motivat, în esență, că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii

care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.

Recursul este neîntemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 14 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice și

persoanele juridice, domiciliul minorului este la părinții săi, iar potrivit art.

100 C. fam., copilul minor locuiește la părinții săi.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte

cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare,

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea

adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică

și exprimă un mod corect și uman de înțelegere a legii în resorturile și

finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din cele 6 situații enumerate în dispozițiile art. 1 din actul normativ arătat.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 350/CA - PI

din 17 mai 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2005.