ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3117/2010

A supra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea introdusă la data de 15 mai 2006 și înregistrată sub nr. 533/98/2006 pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamanții P.G. , P.D. și B.A.R. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA , pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să stabilească o justă despăgubire pentru terenul proprietatea reclamanților în suprafață totală de 16.266,98 mp situat în Municipiul Fetești, tarlaua 194/3, parcela 2, număr cadastral 1530-trup 1. Prin sentința civilă nr. 379 F din 26 martie 2007, Tribunalul Ialomița, s ecția civilă, a admis, în parte, cererea reclamanților, a luat act că aceștia sunt de acord cu exproprierea terenului proprietate personală și s-a stabilit ca justă despăgubire cuvenită reclamanților pentru acesta valoarea de 30 Euro/mp.

Statul Român prin C.N.A.D.N.R SA a fost obligat să plătească reclamanților în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii contravaloarea terenului în suprafață de 16.266,98 mp în Euro, la cursul oficial leu/Euro al B.N.R precum și la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată de 140 lei RON onorariu expert și onorariu avocat. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 16.266,98 mp situat în Municipiul Fetești, tarlaua 194/3, parcela 2, număr cadastral 1530-trup 1, suprafață pentru care depune la dosarul cauzei acte justificative, respectiv, certificatul de moștenitor nr. 74 din 13 iunie 2000 autentificat de notar public S.I.

Aci teren, fiind amplasat în imediata apropriere a autostrăzii București - Cernavodă, a fost inclus în planul de expropriere conform Legii nr. 198/2004. Comisia de analiză constituită în baza acestei legi a stabilit o despăgubire cuvenită reclamanților în sumă de 75.117,60 lei, despăgubire pe care aceștia o apreciază injustă. Tribunalul a mai reținut că reclamanții au fost de acord cu exproprierea terenului lor, contestând doar cuantumul despăgubirilor acordate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, a constituit comisia de experți și potrivit dispozițiilor art. 27 din aceeași lege comparând rezultatul expertizei cu oferta făcută de expropriator și cu pretențiile reclamanților a apreciat că o justă despăgubire a reclamanților pentru terenul expropriat reprezintă valoarea de 30 Euro/mp la cursul oficial leu/Euro B.N.R.

din ziua plății ce va fi plătit în condițiile art. 30 din Legea nr. 33/1994, adică într-un termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Statul Român a formulat apel susținând că, deși, la termenul de judecată din data de 26 februarie 2007 a invocat în fața instanței de fond nulitatea raportului de expertiză întocmit în cauză deoarece, pe de o parte, potrivit dispozițiilor art. 208 C. proc.

civ., comisia de experți desemnată în cauză avea obligația de a convoca părțile, apelantul-pârât nu a primit o astfel de convocare, iar pe de altă parte, au fost nesocotite dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 deoarece expertiza întocmită în cauză a fost efectuată doar de către doi experți, cel de al treilea expert nefiind informat și chemat la expertiză, tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la motivele de nulitate invocate, astfel că raportul de expertiză efectuat în cauză este lovit de nulitate. Hotărârea instanței de fond, mai arată apelantul, este nelegală întrucât din motivarea acesteia nu reies argumentele care au format convingerea intimă a judecătorului cu privire la soluția pronunțată.

Prin decizia civilă nr. 456 A din 05 octombrie 2009 Curtea de Apel București, s ecția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 3797 din 26 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița, s ecția civilă, a schimbat sentința apelată în parte în sensul că despăgubirile de expropriere sunt în cuantum de 48.858.076 lei Rol, conform raportului de expertiză din 11 mai 2009. A obligat Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA să plătească reclamanților în termen de cel mult 30 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri suma de 48.858.076 lei Rol. S-a menținut dispoziția instanței de fond referitoare la acordul reclamanților cu privire la expropriere.

A fost dat în debit apelantul- pârât cu suma de 3.500 lei reprezentând onorariu de expert. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: în speța dedusă judecății stabilirea despăgubirii juste, prealabile pe care o solicită reclamanții și care a putut constitui temeiul măsurii exproprierii, singura probă relevantă a fost expertiza care a fost întocmită, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 de către o comisie formată din trei experți: unul numit de către instanță, unul de către reclamant și unul de către pârât.

Întrucât Curtea a dispus refacerea expertizei cu respectarea dispozițiilor legale precitate, s-a constatat că toate criticile enunțate în motivele de apel și care vizează efectuarea expertizei și respectiv, corectarea acesteia, în funcție de anumiți parametri cum ar fi cel relativ la „drumuri (D)", „amplasamentul terenului în localitate (A)", „dotarea utilitară", „ponderea suprafeței terenului construibil față de toată suprafața terenului evaluat", „coeficientul privind regimul de înălțime construibil", „coeficientul privind starea terenului", „coeficientul special de respingere datorită unor cauze complexe", „suprafața adecvată sau nu, în cadrul urban, în funcție de utilizarea și poziția specifică a terenului", au fost întemeiate și au condus la admiterea apelului și implicit, recunoașterea corecțiilor rezultate din efectuarea noului raport de expertiză.

Expropriatorul, Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a respectat prevederile art. 3 și ale art. 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 și a adus la cunoștința reclamanților cuantumul despăgubirilor ca fiind suma de 75.117,60 lei RON, cuantum contestat de reclamanți care au înțeles să sesizeze instanța de judecată pentru a statua asupra justei despăgubiri.

In aceste condiții, având în vedere dispozițiile Legii nr. 33/1994 precum și pe cele ale Legii nr. 198/2004, procedând la analiza ofertei efectuate de către expropriator și a valorii reținută prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în apel, precum și faptul că reclamanții nu pot fi expropriați decât după o justă și prealabilă despăgubire, Curtea a dispus obligarea apelantului - pârât la plata sumei de 48.858.076 lei, aceasta reprezentând cuantumul despăgubirilor pentru expropriere la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv data consemnării despăgubirilor pentru expropriere în contul intimaților - reclamanți. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și reclamanții P.G., P.D.

și B.A.R. Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut următoarele critici de nelegalitatea deciziei recurate: Hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea greșită a legii, fiind incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; de asemenea s-au încălcat prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994, ce prevede modalitatea prin care va fi stabilită despăgubirea în funcție de rezultatul expertizei efectuate asupra obiectivului supus exproprierii. Se susține astfel că valorile reținute în cadrul raportului de expertiză întocmit în faza de judecată a apelului sunt de 46.636.033 lei (la momentul raportului de evaluare inițial) și 48.858.076 lei vechi (la momentul consemnării despăgubirilor pentru expropriere pe numele intimaților), valoare ce reprezintă suma cu mult inferioară față de valoarea oferită de expropriator drept cuantum al despăgubirilor.

Se consideră că, chiar și în situația în care instanța ar fi trecut peste împrejurarea depunerii acelorași rapoarte de expertiză constatatorul anterior, efectuat fără deplasarea la fața locului și fără convocarea părților, nu s-ar fi putut acorda drept despăgubiri decât o valoare cel puțin egală cu cea oferită de expropriator și nu una evident inferioară. Recurenții-reclamanți au criticat decizia recurată deoarece, admițând proba cu expertiză tehnică, instanța de apel a încălcat dispozițiile obligatorii privind constituirea comisiei de experți; expertiza a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 198/2004 și Legii nr. 33/1994; evaluarea experților este superficială și nu arată metodele de evaluare folosite, iar suma stabilită este mult mai mică decât cea oferită de expropriator, fiind încălcare prevederile art. 17 din Legea nr. 33/1994.

Se invocă în drept incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând decizia recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce succed: Recursurile declarate de recurenții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și reclamanți sunt fondate sub aspectul încălcării de către instanța judecătorească a dispozițiilor art. 25-27 din Legea nr. 33/1994 cu privire la modalitatea în care s-a stabilit despăgubirea. Dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică prevăd că instanța va compara rezultatul expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată de instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

Art. 25 din aceeași lege prevede modalitatea de stabilire a comisiei de experți constituite pentru stabilirea despăgubirilor, iar prin art. 26, modalitatea de calcul al cuantumului acestora. Criticile formulate atât de recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cât și de recurenții-reclamanți sunt justificate deoarece suma stabilită de instanță este mult mai mică decât cea oferită de expropriator. In aceste condiții, greșit instanța de apel a admis apelul și a schimbat sentința apelată în sensul stabilirii despăgubirilor pentru expropriere la valoarea cuantificată prin raportul de expertiză din 18 mai 2009. Cum în faza procesuală a recursului nu se poate administra proba cu expertiză tehnică, conform dispozițiilor art. 305 C. proc.

civ., prezentele recursuri se privesc a fi fondate, impunându-se în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București pentru a se efectua o nouă expertiză tehnică de specialitate pentru evaluarea corespunzătoare dispozițiilor legale incidente a valorii despăgubirilor pentru expropriere. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va analiza și celelalte critici invocate de recurenți în cadrul recursurilor declarate împotriva deciziei civile nr. 456 A din 05 octombrie 2009 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții B.A.R., P.D., P.G. și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei civile nr. 456/A din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel București - Secția a IV - a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.