ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8298/2011

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, la data de 26 iunie 2011, reclamanta Z.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, stabilirea unei juste despăgubiri pentru terenul proprietate personală în suprafață de 1002 mp situat în municipiul Fetești, jud. Ialomița, expropriat în baza Legii nr. 198/2004, considerând că suma de 4.627,05 RON, acordată cu titlu de despăgubire prin hotărârea nr. 109 din 05 iunie 2006 emisă de pârâtă, este neîndestulătoare. Prin Sentința civilă nr. 633F din 24 iunie 2008 Tribunalul Ialomița a admis în parte acțiunea, a luat act că reclamanta este de acord cu exproprierea terenului menționat, a stabilit ca justă despăgubire cuvenită reclamantei valoarea de 30 euro/mp și a obligat pe pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA să plătească reclamantei suma de 30.000 euro, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței, la cursul oficial leu-euro al B.N.R., precum și la plata cheltuielilor de judecată, de 450 RON, reprezentând onorariu de expert. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere, expertiza efectuată în cauză (prin care s-a stabilit suma de 84,5 euro/mp), suma solicitată de reclamantă (50 - 60 euro/mp) și suma oferită de expropriator (1,25 euro/mp), stabilind în final, în raport de înscrisurile depuse de reclamantă și comisia de experți (prin care se face dovada afectațiunii terenului), contractele de închiriere pentru suprafețe de teren similare în zonă, prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în aceeași locație, precum și daunele aduse proprietarului terenului, că o justă despăgubire a reclamantei pentru terenul expropriat o reprezintă valoarea de 30 euro/mp.

Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamanta, arătând că instanța de fond nu a ținut seama de prețurile practicate pe piața liberă și de concluziile raportului de expertiză, care a stabilit că valoarea despăgubirilor cuvenite este de 84.669 euro. Instanța a dispus în mod arbitrar ca fiind justă o valoare a despăgubirilor de 30 euro/mp, fără a motiva în vreun fel cum a stabilit această valoare. Reclamanta a mai susținut, în motivarea apelului, că instanța de fond a obligat pârâta să suporte doar o parte a cheltuielilor de judecată, ceea ce contravine dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. În cauză a formulat cerere de aderare la apel pârâtul Statul Român, reprezentat de C.N.A.D.N.R., în motivarea căruia a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins solicitarea sa de anulare a raportului de expertiză întocmit în cauză, în condițiile în care expertul nu a convocat partea, C.N.A.D.N.R.

SA, ci pe expertul parte B.C., care învederase că nu poate participa la expertiză din motive de sănătate. S-a mai susținut că instanța de fond în mod greșit a respins obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în cauză, formulate de către C.N.A.D.N.R. SA. La termenul din data de 10 aprilie 2009 instanța de apel a constatat nulitatea raportului de expertiză efectuat în primă instanță. Prin aceeași încheiere, instanța a admis probatoriile solicitate în cauză, dispunând efectuarea unei expertize de evaluare a terenului.

Prin Decizia nr. 752 A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, a admis cererea de aderare la apel formulată de pârât, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pe pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubire, suma de 12.000 euro, echivalent în RON la data plății și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate. În ceea ce privește identificarea terenului, instanța de apel a avut în vedere că acesta este în aproprierea unei zone rezidențiale, se află în intravilanul agricol al localității Fetești și că pe el se află amplasați stâlpi de rețele electrice.

Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei și punctul de vedere al expertului I.I., care a arătat că cei doi stâlpi de electricitate se găsesc în ampriza drumului, și nu în mijlocul proprietății, astfel încât impactul lor negativ la diminuarea valorii unitare a terenului este nesemnificativ, precum și susținerea aceluiași expert în sensul că terenul este adiacent intrării pe autostradă și intră în categoria intravilan. Sub aspectul evaluării, instanța a ținut seama de completarea la expertiza tehnică de evaluare, depusă la dosar și semnată de cei trei experți, prin care comisia de experți a stabilit cuantumul despăgubirilor, la data efectuării raportului de expertiză, la suma de 12.000 euro.

În ceea ce privește critica apelantei-reclamante referitoare la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de prețurile practicate pe piața liberă și că a stabilit în mod arbitrar valoarea despăgubirilor, instanța de apel a reținut că prima instanță și-a motivat hotărârea prin raportare la dispozițiile art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, texte de lege care acordă dreptul instanței de a stabili cuantumul despăgubirii. Referitor la critica aceleiași părți, privind cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, instanța de apel a reținut că, față de procedura specială de efectuare a expertizei (de către o comisie formată din trei experți, desemnați în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994), cheltuielile de judecată constând în onorariu de expertiză cad în sarcina ambelor părți.

Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de către apelantul-pârât, Curtea a apreciat întemeiată critica privind nulitatea raportului de expertiză, reținând că expertul desemnat de instanță a procedat la convocarea expertului B.C., în calitate de expert-parte al pârâtului, și nu a pârâtului în persoană, cu nerespectarea dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., mai ales că acest expert fusese înlocuit de instanță, iar pârâtul desemnase un alt expert care să facă parte din comisia de experți. Curtea a mai reținut că principiul neagravării situației în propriul apel (non reformatio in pejus), ce impune instanței să nu agraveze situația părții care a declarat apel, nu este aplicabil în cauză, deoarece apelantului principal i se poate schimba situația creată prin sentință, tocmai ca urmare a admiterii aderării la apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., ambele părți. Reclamanta Z.A. a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat următoarele: Instanța de apel a omologat raportul de expertiză întemeiat pe date eronate. În mod greșit s-a reținut că expertul I.I. și-ar fi însușit raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanță, ing. I.S. Acesta din urmă reține existența stâlpilor electrici și a rețelei de înaltă tensiune pe terenul expropriat, deși realitatea este alta, așa cum rezultă din punctul de vedere al expertului I., care arată că pe teren nu există nici stâlpi, nici rețele de înaltă/joasă tensiune.

Recurenta-reclamantă mai arată că, deși în raportul de expertiză depus de expertul I. s-a stabilit valoarea terenului la 32,83 euro/mp, această valoare a fost redusă în mod nejustificat cu 40% pe motiv că terenul ar fi străbătut de stâlpi și rețele electrice. Recurenta susține că, deși a solicitat efectuarea unei noi expertize, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, încălcându-i astfel dreptul la un proces echitabil. Recurentul pârât invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Fără a dezvolta separat cele două motive de recurs invocate, recurentul-pârât arată că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece la stabilirea despăgubirilor nu s-au avut în vedere prețurile de tranzacționare cu care se vând terenuri similare, ci exclusiv anunțurile imobiliare publicate pe internet, astfel cum rezultă din raportul de expertiză și din anexele acestuia.

În ceea ce privește excepțiile de nulitate a recursurilor, invocate reciproc de ambele părți, Înalta Curte constată că acestea nu sunt întemeiate, criticile formulate putând fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât, nu este dezvoltat, din motivarea recursului acestei părți nerezultând care este actul juridic dedus judecății care a fost greșit interpretat sau al cărui înțeles lămurit și vădit neîndoielnic a fost schimbat de instanța de apel.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și dezvoltate de ambele părți, Înalta Curte reține următoarele: În raportul de expertiză depus la dosarul instanței de apel la data de 11 mai 2010 terenul a fost evaluat la prețul de 32,83 euro/mp, la care s-a aplicat o corecție de 40% pentru existența rețelelor electrice care traversează terenul, rezultând valoarea de 16,42 euro/mp. Datorită faptului că acest raport de expertiză nu era semnat de către unul dintre membrii comisiei de expertiză și pentru că nu răspundea la unul dintre obiectivele fixate de instanță (stabilirea valorii la data raportului de expertiză), instanța a solicitat comisiei de experți să completeze lucrarea în acest sens.

La data de 09 iunie 2010 s-a depus completarea la expertiză, prin care s-a stabilit valoarea terenului la data întocmirii raportului (07 mai 2010) ca fiind 12 euro/mp. La stabilirea acestei valori s-au avut în vedere prețurile din ofertele imobiliare, iar în ceea ce privește starea terenului, se menționează că pe acesta se află stâlpi de rețele electrice diversificate, fără a se stabili în ce măsură această situație este de natură să determine scăderea valorii terenului. Față de obiecțiunile reclamantei privind amplasarea și starea terenului expertizat, experții M.D. și I.S. au formulat un răspuns comun, în care au arătat că terenul a fost corect identificat și că pe teren se află stâlpi de rețele electrice diversificate.

Expertul I.I. a formulat un răspuns separat, în care a arătat că „cei 2 stâlpi de electricitate se găsesc în ampriza drumului și nu sunt în mijlocul proprietății evaluate (expertizate), impactul lor negativ la diminuarea valorii unitare a terenului fiind nesemnificativ”. Cu privire la existența sau nu a unor stâlpi de electricitate pe terenul în cauză, reclamanta a depus la dosar Adresa din 27 septembrie 2010 a Primăriei Municipiului Fetești, în care se arată că terenul se află în zonă rezidențială și că pe teren nu există stâlpi de electricitate.

Deși reclamanta a solicitat instanței de apel încuviințarea unei noi expertize, pentru identificarea corectă a terenului, lămurirea contradicției care există între punctul de vedere exprimat de expertul I. (ce pare a fi confirmat de conținutul Adresei din 27 septembrie 2010 a Primăriei Municipiului Fetești) și punctul de vedere al celorlalți experți din comisie, cu privire la existența sau nu pe teren a stâlpilor de electricitate și, consecutiv acestei lămuriri, să se stabilească prețul corespunzător situației reale din teren, instanța a respins această cerere prin Încheierea din 03 decembrie 2010. Nici din expunerea considerentelor acestei încheieri și nici din motivarea deciziei recurate nu rezultă care sunt argumentele pentru care instanța de apel s-a considerat lămurită asupra acestui element al situației de fapt.

Instanța de apel redă punctele de vedere divergente ale membrilor comisiei de expertiză, însă nu explică raționamentul său și probele ce stau la baza acestuia, în ceea ce privește convingerea la care a ajuns cu privire la existența sau nu pe teren a stâlpilor de electricitate și consecințele asupra valorii terenului. Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite. Constatarea faptelor este atributul exclusiv al instanțelor de fond, iar sub acest aspect, hotărârea judecătorească trebuie motivată cu suficientă claritate, cu trimitere la probatoriul administrat.

Or, în speță, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, în sensul că instanța nu a lămurit situația de fapt a imobilului, cu consecințe în planul valorii acestuia, ceea ce conduce la concluzia că recursul declarat de reclamantă este întemeiat, fiind necesară reluarea judecății în fața instanței de apel. Înalta Curte găsește întemeiată și critica recurentului-pârât referitoare la aplicarea greșită a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 (critică ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului”, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că „acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii” Ca atare, criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt cele prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26 alin. (1) și (2) prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” are în vedere prețul de piață, respectiv cel de tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare. „Prețul de piață” este considerat a fi prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

Stabilirea prețului de piață presupune administrarea unor probatorii pertinente, una din cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare care, în speță, contrar prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere la calculul privind valoarea despăgubirii cuvenite reclamantei doar prețurile indicate în diverse oferte imobiliare, oferte ce nu pot fi asimilate prețului de piață. Nu rezultă din actele dosarului că părțile sau instanța de judecată s-ar fi preocupat de obținerea unor dovezi privind tranzacții imobiliare efective având ca obiect terenuri de același fel. În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (3) și art. 314 C. proc. civ. se impune admiterea ambelor recursuri, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

În rejudecare instanța va trebui să lămurească, pe baza unei noi expertize, situația terenului în litigiu, sub aspectul existenței sau nu pe teren a stâlpilor de electricitate, respectiv traversarea acestuia de rețele de electricitate și în ce măsură influențează valoarea terenului. La stabilirea valorii despăgubirilor pentru imobilul expropriat se vor avea în vedere prețurile de tranzacționare pentru terenuri aparținând aceleiași categorii de folosință, consemnate în contracte autentice de vânzare-cumpărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile de nulitate a recursurilor. Admite recursurile declarate de reclamanta Z.A. și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 752A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.