ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 332/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC P.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.N., sucursala Târgoviște, și a solicitat anularea facturii pentru suma de 142.757 lei reprezentând contravaloare energiei electrice furnizate, obligarea pârâtei la furnizarea energiei electrice pentru producția de mase plastice și la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 989 din 30 septembrie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Instanța de fond a reținut în esență că la data de 6 iulie 2006 pârâta a înlocuit transformatoarele de curent fără a opera în baza de facturare bonul de mișcare, ulterior rezultând consumul prin emiterea facturii contestate, concluziile raportului de expertiză stabilind asupra corectitudinii operațiunii de facturare.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 12 din 28 ianuarie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei, considerând că neregularitatea consemnării în baza de facturare a bonului de mișcare, ca urmare a schimbării transformatorului determinată de consumul mare de energie electrică, a fost rectificată prin emiterea unei noi facturi, fără a contraveni prevederilor contractului întrucât măsura înlocuirii transformatoarelor s-a datorat repetatelor defecțiuni ale acestuia ce avea o capacitate mai mică decât consumul. A mai reținut instanța că apelanta avea obligația să nu modifice parametri de reglaj și funcționare fără o comunicare scrisă și să permită efectuarea de revizii și reparații, costul remedierilor fiind suportat de consumator, depășirea puterii absorbite obligând pe furnizor să treacă la alimentarea printr-un post de transformare cu capacitate mai mare.

Împotriva decizie astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel nu a analizat contractul de furnizare care prevedea în cazul schimbării caracteristicilor echipamentului de măsurare până la modificarea în anexă se vor lua în considerarea caracteristicile precizate în bonul de montare a contractului. Instanțele au analizat înlocuirea transformatoarelor deși obiectul cauzei era emiterea abuzivă a unei facturi. Pe situația de fapt recurenta consideră că instanța a apreciat greși înlocuirea transformatoarelor fără a avea în vedere pct. 11 al anexei prin care elementele grupurilor de măsurătoare se sigilează de furnizor în prezența împuternicitului consumatorului, consemnându-se într-un proces - verbal, astfel că inexistența procesului - verbal atrage inoperabilitatea juridică a lucrărilor efectuate.

Mai susține recurenta că instanța de apel a depășit atribuțiile judecătorești prin aprecierea unor fapte în mod generic și nu în raport de probele dosarului reținând înlocuirea transformatoarelor, constatarea din 30 iunie 2007, constatarea consumului cu depășirea puterii cu 80%. Prevederile pct. 7 din anexa la contractul de furnizare impunea ca ambele părți să notifice defecțiuni sau inadvertențe în legătură cu executarea contractului. Instanța de apel nu a sancționat eroarea intimatei - pârâte de a factura consumul de energie electrică cu constanta 40 în loc de 80 și s-a mulțumit să amintească concluziile raportului de expertiză. Recurenta invocă și prevederile art. 998 C. civ. care atrage răspunderea persoanei care cauzează un prejudiciu și supune analizei expertiza efectuată în raport cu lipsa încheierii unui nou contract de furnizare.

Totodată recurenta invocă și inducerea în eroare prin modul ascuns în care pârâta intimată a efectuat calculele încălcând legislația protecției consumatorului privind informarea. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prin contractul de furnizare a energiei electrice din 4 noiembrie 2003 părțile au convenit conform anexei „Condiții specifice” puterea maximă obținută de consumator de 100 Kw, determinându-se în anexă, instalațiile și caracteristicile echipamentelor de măsurătoare iar în anexa recalcularea consumului în cazul defecțiunii echipamentelor de măsurătoare.

Depășirea puterii contractate și implicit a curentului absorbit de recurenta - reclamantă, constatată prin actele din 30 iunie si 3-10 iulie 2006 a determinat înlocuirea transformatoarelor cu altele capabile să suporte curentul absorbit, întocmindu-se un bon de mișcare la 7 iulie 2006 în care erau consemnate indexurile la montarea noului echipament și cele de la demontarea celui înlocuit, regularizarea plăți consumului de energie electrică realizând-se prin factura contestată.

Instanțele de fond, sprijinându-se pe concluziile raportului de expertiză, au constatat în mod judicios că pârâta - intimată a respectat condițiile prevăzute în anexă, luând în considerație la data schimbării echipamentelor de măsurătoare indexurile acestora consemnate în bonul de mișcare din 7 iulie 2006. Nesemnarea acestui act de către reprezentanții reclamantei nu are relevanță singura obligație a părților în cazul defecțiunilor grupurilor de măsurătoare fiind de a anunța imediat cealaltă parte contractantă, pct. 7 al anexei stabilind recalcularea consumului conform anexe. Procedând astfel, pârâta nu a încălcat prevederile contractuale, iar susținerea potrivit căreia aceasta și-a exercitat abuziv drepturile contractuale este neîntemeiată.

În privința situaților de fapt și concluziilor raportului de expertiză expuse în motivele de recurs, acestea nu mai pot face obiectul analizei hotărârii judecătorești împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a recursului, prevederile art. 304 pct. 10 și 11 fiind abrogate. Critica relativă la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de apel este la rândul ei neîntemeiată. În motivarea hotărâri judecătorești, instanțele analizează raporturile juridice născute între părți prin aprecierea dovezilor administrate, concluzionând asupra situație de fapt și de drept cercetată, concluzii care sunt în domeniul de activitate al instanțelor judecătorești. Evocarea prevederilor art. 998 C. civ.

este nepertinentă, confuzia între răspunderea civilă delictuală și cea contractuală fiind evidentă și inacceptabilă. În aceeași măsură abordarea legislației protecției consumatorilor nu este pertinentă în raport cu obiectul litigiului dedus judecății și evocarea ei pentru prima dată în fața instanței de recurs. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 12 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. În privința cererii intimatei - pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată în această etapă procesuală, urmează ca în considerația dispozițiilor art. 1169 C. civ., față de lipsa dovezilor care să le confirme, acestea vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.I. SRL Titu împotriva deciziei nr. 12 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata - pârâtă, ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.