ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 332/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC P.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta

SC F.D.F.E.E.E.M.N., sucursala Târgoviște, și a solicitat anularea facturii

pentru suma de 142.757 lei reprezentând contravaloare energiei electrice

furnizate, obligarea pârâtei la furnizarea energiei electrice pentru producția

de mase plastice și la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Dâmbovița, prin

sentința nr. 989 din 30 septembrie 2008, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Instanța de fond a reținut

în esență că la data de 6 iulie 2006 pârâta a înlocuit transformatoarele de

curent fără a opera în baza de facturare bonul de mișcare, ulterior rezultând

consumul prin emiterea facturii contestate, concluziile raportului de expertiză

stabilind asupra corectitudinii operațiunii de facturare.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia nr. 12 din 28 ianuarie 2009, a respins ca nefondat apelul

reclamantei, considerând că neregularitatea consemnării în baza de facturare a

bonului de mișcare, ca urmare a schimbării transformatorului determinată de

consumul mare de energie electrică, a fost rectificată prin emiterea unei noi

facturi, fără a contraveni prevederilor contractului întrucât măsura înlocuirii

transformatoarelor s-a datorat repetatelor defecțiuni ale acestuia ce avea o

capacitate mai mică decât consumul.

A mai reținut instanța că

apelanta avea obligația să nu modifice parametri de reglaj și funcționare fără

o comunicare scrisă și să permită efectuarea de revizii și reparații, costul

remedierilor fiind suportat de consumator, depășirea puterii absorbite obligând

pe furnizor să treacă la alimentarea printr-un post de transformare cu

capacitate mai mare.

Împotriva decizie astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de apel nu a analizat contractul de furnizare care prevedea în cazul

schimbării caracteristicilor echipamentului de măsurare până la modificarea în

anexă se vor lua în considerarea caracteristicile precizate în bonul de montare

a contractului. Instanțele au analizat înlocuirea transformatoarelor deși

obiectul cauzei era emiterea abuzivă a unei facturi.

Pe situația de fapt

recurenta consideră că instanța a apreciat greși înlocuirea transformatoarelor

fără a avea în vedere pct. 11 al anexei prin care elementele grupurilor de

măsurătoare se sigilează de furnizor în prezența împuternicitului

consumatorului, consemnându-se într-un proces - verbal, astfel că inexistența

procesului - verbal atrage inoperabilitatea juridică a lucrărilor efectuate.

Mai susține recurenta că

instanța de apel a depășit atribuțiile judecătorești prin aprecierea unor fapte

în mod generic și nu în raport de probele dosarului reținând înlocuirea

transformatoarelor, constatarea din 30 iunie 2007, constatarea consumului cu

depășirea puterii cu 80%. Prevederile pct. 7 din anexa la contractul de

furnizare impunea ca ambele părți să notifice defecțiuni sau inadvertențe în

legătură cu executarea contractului.

Instanța de apel nu a

sancționat eroarea intimatei - pârâte de a factura consumul de energie

electrică cu constanta 40 în loc de 80 și s-a mulțumit să amintească

concluziile raportului de expertiză.

Recurenta invocă și

prevederile art. 998 C. civ. care atrage răspunderea persoanei care cauzează un

prejudiciu și supune analizei expertiza efectuată în raport cu lipsa încheierii

unui nou contract de furnizare.

Totodată recurenta invocă și

inducerea în eroare prin modul ascuns în care pârâta intimată a efectuat

calculele încălcând legislația protecției consumatorului privind informarea.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prin contractul de furnizare

a energiei electrice din 4 noiembrie 2003 părțile au convenit conform anexei „Condiții

specifice” puterea maximă obținută de consumator de 100 Kw, determinându-se în

anexă, instalațiile și caracteristicile echipamentelor de măsurătoare iar în

anexa recalcularea consumului în cazul defecțiunii echipamentelor de

măsurătoare.

Depășirea puterii

contractate și implicit a curentului absorbit de recurenta - reclamantă,

constatată prin actele din 30 iunie si 3-10 iulie 2006 a determinat înlocuirea

transformatoarelor cu altele capabile să suporte curentul absorbit,

întocmindu-se un bon de mișcare la 7 iulie 2006 în care erau consemnate

indexurile la montarea noului echipament și cele de la demontarea celui

înlocuit, regularizarea plăți consumului de energie electrică realizând-se prin

factura contestată.

Instanțele de fond,

sprijinându-se pe concluziile raportului de expertiză, au constatat în mod

judicios că pârâta - intimată a respectat condițiile prevăzute în anexă, luând

în considerație la data schimbării echipamentelor de măsurătoare indexurile

acestora consemnate în bonul de mișcare din 7 iulie 2006.

Nesemnarea acestui act de

către reprezentanții reclamantei nu are relevanță singura obligație a părților

în cazul defecțiunilor grupurilor de măsurătoare fiind de a anunța imediat

cealaltă parte contractantă, pct. 7 al anexei stabilind recalcularea consumului

conform anexe.

Procedând astfel, pârâta nu

a încălcat prevederile contractuale, iar susținerea potrivit căreia aceasta

și-a exercitat abuziv drepturile contractuale este neîntemeiată.

În privința situaților de

fapt și concluziilor raportului de expertiză expuse în motivele de recurs,

acestea nu mai pot face obiectul analizei hotărârii judecătorești împotriva

căreia s-a exercitat calea de atac a recursului, prevederile art. 304 pct. 10

și 11 fiind abrogate.

Critica relativă la

depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de apel este la

rândul ei neîntemeiată.

În motivarea hotărâri

judecătorești, instanțele analizează raporturile juridice născute între părți

prin aprecierea dovezilor administrate, concluzionând asupra situație de fapt

și de drept cercetată, concluzii care sunt în domeniul de activitate al

instanțelor judecătorești.

Evocarea prevederilor art. 998

C. civ. este nepertinentă, confuzia între răspunderea civilă delictuală și cea

contractuală fiind evidentă și inacceptabilă.

În aceeași măsură abordarea

legislației protecției consumatorilor nu este pertinentă în raport cu obiectul

litigiului dedus judecății și evocarea ei pentru prima dată în fața instanței

de recurs.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 12 din 28

ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

În privința cererii

intimatei - pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată în această etapă

procesuală, urmează ca în considerația dispozițiilor art. 1169 C. civ., față de

lipsa dovezilor care să le confirme, acestea vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC P.I. SRL Titu împotriva deciziei nr. 12 din 28 ianuarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios,

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de

cheltuieli de judecată formulată de intimata - pârâtă, ca nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2010.