ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 637/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul P.N.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA, sucursala D.F.E.E.

Târgoviște, anularea facturii din 1 iunie 2004 și obligarea pârâtei să

procedeze la rebranșarea și furnizarea energiei electrice.

Prin sentința civilă nr. 279 din 9

aprilie 2005, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea și a anulat în

parte factura pentru suma de 58.476.083 lei obligând pârâta să rebranșeze

locuința reclamantului la sistemul de alimentare cu energie electrică.

Împotriva acestei hotărâri pârâta a

formulat apel solicitând schimbarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 187 din 7

iulie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, a

reținut, în esență, că potrivit expertizei tehnice efectuată în cauză, s-a

constatat că facturarea consumului de energie electrică în regim paușal trebuie

raportată la consumatorii casnici existenți la momentul efectuării expertizei

nerezultând dovezi potrivit cărora ar fi existat și alți consumatori, iar

urmare a verificării metrologice a contorului s-au constatat înregistrări în

plus, ceea ce demonstrează că diferența facturată nu a fost real consumată și

modalitatea de calcul în regim paușal pentru perioada anterioară emiterii

facturii nu poate fi legal acceptată față de dispozițiile H.G.R. nr. 1007/2004,

care nu permit calculul prin estimare, fără a exista o convenție.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs pârâta invocând, în drept, dispozițiile art. 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

Privitor la motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a susținut că hotărârea instanței

de fond cuprinde motive contradictorii deoarece, pe de o parte se reține că

energia facturată putea fi consumată într-un interval de 3 ani anterior

emiterii facturii, ceea ce a condus la respingerea excepției prescripției

dreptului la acțiune, iar pe de altă parte, se reține că această cantitate de

energie a fost consumată în 12 ani, perioada 1992-2004.

Cât privește motivul prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ. s-a dat o interpretare greșită expertizei tehnice,

expertul tehnic neconstatând că înregistrarea de către contor a valorii de

20.052 kw ar fi fost rezultatul necorespunderii din punct de vedere metrologic.

În susținerea motivului prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat că, nepunându-se problema nedovedirii

pretențiilor, dar reținându-se culpa în emiterea facturii prin estimarea

consumului fără a exista o convenție, soluția instanței este dată și cu

încălcarea principiului neretroactivității legii, H.G. nr. 1007/2004 nefiind în

vigoare la data emiterii facturii încât, în mod nelegal aceasta a fost anulată

în parte, actul fiind emis prin estimarea consumului datorită culpei

reclamantului care nu a permis accesul la contor.

Recursul este fondat pentru cele ce

se vor arăta în continuare.

Privitor la primul motiv de recurs

se constată că, recurentul nu critică hotărârea instanței de apel sub acest

aspect, ci hotărârea fondului ori, recursul are ca obiect verificarea

legalității hotărârii pronunțată în apel.

Privitor la cel de al doilea motiv

de recurs, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează greșita interpretare a

actului juridic dedus judecății și nu a probelor încât, nici acest motiv nu

poate fi primit.

În schimb, se constată că, instanța

de apel aplicând, în speță, dispozițiile H.G. nr. 1007/2004 și confirmând prin

soluția dată hotărârea instanței de fond, în privința cauzei nulității parțiale

a facturii, a încălcat principiul neretroactivității legii, deoarece actul

normativ a intrat în vigoare după emiterea acesteia, respectiv la 27 iulie 2004

ori, facturarea a privit perioada anterioară celor 3 ani datei la care a fost

emisă, respectiv 1 iunie 2001 - 1 iunie 2004.

Așa fiind, constatând, totodată, că

facturarea s-a efectuat cu respectarea legii, în regim paușal, nefiind posibilă

citirea contorului, iar intimatul reclamant nu a sesizat, niciodată,

nefuncționarea contorului, Înalta Curte urmează a admite recursul pentru

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în baza art. 312

alin. (1) și (2) C. proc. civ., va modifica decizia recurată în sensul

admiterii apelului formulat și se va schimba în tot sentința instanței de fond,

respingându-se acțiunea în totalitate, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA, D.F.E.E. Târgoviște împotriva deciziei nr. 187 din 7

iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești, modifică decizia atacată în sensul că

admite apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond. Schimbă

sentința nr. 279 din 17 aprilie 2005 a Tribunalului Dâmbovița și respinge

acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2006.