ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 martie 2009 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - obligarea pârâtului să îi acorde coeficientul de ierarhizare 4, 60; - să oblige pârâtul să îi restituie diferența de salariu dintre coeficientul de ierarhizare 4,00 și cel de 4,60 ce trebuia să îi fie acordat din iunie 2007 de când a început să fie salarizat pentru funcția de ofițer principal I și până în prezent, sume actualizate în raport cu rata inflației, conform art. I pct. 6, anexa nr.1 lit. a) din tabelul 4 din Legea nr. 491/2006.

În motivarea cererii, reclamantul arată că, în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, salarizarea ofițerilor de poliție este cuprinsă între coeficienții de ierarhizare 3,80 și 4,60 pentru ofițerii principali gradele I - III, în raport cu atribuțiile ce revin fiecărei funcții, complexitatea și gradul de răspundere cerut pentru îndeplinirea acestora, precum și solicitările la efort. Reclamantul susține, în esență, că deține funcția de ofițer principal I, având atribuții de consilier juridic, identice cu funcția de specialist II, iar complexitatea muncii este foarte ridicată, din cauza răspunderii juridice pe care o presupune, astfel că este îndreptățit să i se acorde coeficientul maxim prevăzut de lege pentru clasa ofițerilor principali, respectiv coeficientul de ierarhizare 4,60.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 84/F din 21 aprilie 2009, Curtea de Apel Galați, s ecția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.D., ca inadmisibilă, reținând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Galați, s ecția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.D., în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Într-un prim motiv de recurs, recurentul-reclamant susține că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, deși a solicitat ministerului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, depusă la dosarul de fond, acordarea drepturilor salariale, solicitare la care ministerul nu a răspuns.

În subsidiar, recurentul-reclamant susține că instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor legislației muncii [art. 287 C. muncii, aplicabile în virtutea normei de trimitere de la art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu cele ale art. 177 din Legea nr. 188/1999] conform cărora sarcina probei revine pârâtului, care trebuia să demonstreze că i-a acordat în mod legal drepturile salariale. Printr-un al doilea motiv de recurs, recurentul-reclamant susține că soluția instanței de fond este netemeinică, întrucât instituția angajatoare nu a depus la dosarul cauzei niciun mijloc de probă din care să rezulte acordarea în mod legal a drepturilor salariale. Printr-un al treilea motiv de recurs, recurentul-reclamant susține că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată fără a avea în vedere temeiul juridic invocat prin acțiune, respectiv dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.G.

nr. 38/2003. 4. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: În faza de recurs, recurentul-reclamant a depus la dosar corespondența datată 26 ianuarie 2009 și înaintată ministerului, prin care solicită emiterea dispoziției „prin care să se modifice în parte dispoziția prin care i s-a stabilit coeficientul de ierarhizare 4,00 și să i se acorde coeficientul de ierarhizare 4,60, conform art. I pct. 6, anexa nr. 1 lit. a) tabelul 4 din Legea nr. 419/2006”, înscris în finalul căruia petentul precizează că „în situația unui refuz de a emite ordinul ori în situația soluționării în mod nesatisfăcător a petiției, aceasta reprezintă procedura prealabilă statuată de art. 7 din Legea nr. 554/2004” (fila 14 la dosarul de recurs).

La termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, intimatul-pârât a depus adresa nr. 233004/11 din 17 februarie 2009 (fila 19 la dosarul de recurs) emisă de Ministerul Administrației și Internelor – Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția Resurse Umane, prin care se răspunde „memoriului” înaintat de petentul S.D. cu privire la acordarea coeficientului de ierarhizare 4,60. Astfel fiind, rezultă fără tăgadă că recurentul-reclamant S.D., cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a îndeplinit procedura prealabilă anterior introducerii cererii de chemare în judecată la data de 5 martie 2009, cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din aceeași lege.

Pe cale de consecință, constatând îndeplinite condițiile susmenționate de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, Înalta Curte reține că este întemeiat primul motiv de recurs care se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ. - întrucât Curtea de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului - hotărârea recurată este supusă casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe asupra fondului cauzei în raport cu susținerile părților și probatoriul administrat. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu referire la dispozițiile menționate C. proc.

civ., urmează ca recursul va fi admis, sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.D. împotriva sentinței civile nr. 84/F din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, s ecția de contencios administrativ și fiscal . Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.