ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 162/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 12 noiembrie 2011 reclamantul P.V.D. a chemat în judecată M.A.I. și I.G.P.F., solicitând anularea deciziei de imputare nr. 322409 din 16 iunie 2011, modificate prin decizia nr. 322921 din 21 iulie 2011, precum și a hotărârilor nr. 322882 din 21 iulie 2011 și respectiv nr. 86 din 06 octombrie 2011 a comisiei de soluționare a contestațiilor și respectiv, a comisiei de jurisdicție a imputațiilor. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că i s-a imputat în mod nejustificat suma de 11.064,75 lei, reprezentând prejudiciul creat I.J.P.F.S.M. prin încadrarea eronată pe coeficienții de ierarhizare minimi ai salariului pentru polițiștii de frontieră puși la dispoziție în condițiile art. 65 din Legea nr. 360/2002.

Astfel, reclamantul a invocat greșita reținere a temeiului legal în baza căruia s-a stabilit răspunderea sa materială, modificarea operată prin decizia din 21 iulie 2011 nefiind de natură a acoperi viciul actului administrativ inițial. Reclamantul a mai arătat că, și pe fond, actele contestate sunt nelegale, prejudiciul nefiind real, cert și actual. Prin cererea formulată la data de 20 martie 2012, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor pct. 27.2 din anexa la O.M.I. și R.A. nr. S/629/2008 care modifică dispozițiile pct. B2 din anexa 1 la O.G. nr. 38/2003 cu privire la coeficienții minimi de ierarhizare pentru funcția de „agent–agent principal”, respectiv 1,90 în loc de 2,10.

Prin sentința nr. 143 din 17 aprilie 2012 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ a admis excepția invocată de reclamant, respingând cererea pârâtului I.G.P.F. privind inadmisibilitatea excepției de nelegalitate. În consecință, instanța a constatat nelegalitatea parțială a dispozițiilor pct. 27.2 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobate prin O.M.I. și R.A. nr. S/629/2008 din 30 septembrie 2008, privind coeficientul de ierarhizare de 1,90 prevăzut pentru „agenți–agenți principali”. De asemenea, instanța a admis acțiunea și a dispus anularea celor 3 acte administrative contestate și obligarea pârâților la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, pot fi atacate pe calea excepției de nelegalitate atât actele administrative individuale cât și cele cu caracter normativ, astfel încât excepția de inadmisibilitate invocată este neîntemeiată. Cu privire la legalitatea excepției invocate de reclamant instanța a constatat că prevederile din ordinul contestat nu au fost corelate cu dispozițiile pct. B2 din anexa 1 a O.G. nr. 38/2003, modificată prin O.G. nr. 57/2006 și aprobată prin Legea nr. 491/2006, care prevăd pentru funcția de agent-agent principal un coeficient minim de ierarhizare de 2,10 și maxim de 2,90, valoarea de 1,90 fiind menționată doar pentru funcția de agent debutant.

Ca atare, a constatat instanța, reclamantul, șef de birou resurse umane, în mod corect a întocmit, aprobat și avizat dispoziția în baza căreia în anul 2009, agenții puși la dispoziția I.J.P.F.S.M. au fost încadrați în coeficientul de ierarhizare de 2,10 și nu în cel de 1,90 prevăzut de ordin. Având în vedere nelegalitatea invocată pe cale de excepție, instanța a stabilit că decizia de imputare este nelegală, ca și hotărârile prin care s-au respins contestațiile formulate de reclamant. Instanța a mai reținut și faptul că prejudiciul a fost incorect stabilit, cât timp coeficientul minim de ierarhizare se aplică polițiștilor puși la dispoziție pe perioada cât aceștia sunt cercetați și judecați în stare de libertate, paguba fiind certă doar în momentul pronunțării unor hotărâri definitive de condamnare.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții M.A.I. și I.G.P.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, a fost reiterată inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, întrucât prevederile contestate potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 au caracter normativ, fiind astfel exceptate de la cercetarea legalității lor în baza dispozițiilor susmenționate. Pârâții au învederat că normele constatate nelegale sunt conforme dispozițiilor H.G. nr. 070/2004 privind stabilirea coeficienților de ierarhizare pe grade profesionale, act ce prevede pentru polițiștii puși la dispoziție coeficientul de 1,90, această situație particulară a unei anumite categorii de polițiști nefiind în contradicție cu prevederile cuprinse în O.G.

nr. 38/2003 care reprezintă norma generală. Referitor la susținerea instanței privind caracterul incert al prejudiciului, pârâții au arătat că sumele imputate au fost calculate pentru anul 2009 pentru diferența între coeficientul 1,90 și cel de 2.10, ulterior asimilat cu coeficientul 2,60, fiind conform statelor de plată întocmite. Pârâții au invocat sub aspectul realității pagubei dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, care permit recalcularea deciziilor de imputare în cazul descoperirii unor noi împrejurări, cum ar fi hotărârile de achitare a polițiștilor puși la dispoziție. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect admisibilitatea excepției de nelegalitate invocată cu privire la actul normativ în discuție, Ordinul nr. S/629/2008, întrucât, potrivit art. 4 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pot fi cenzurate pe calea acestei proceduri actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual. Curtea constată de asemenea, că instanța a admis în mod justificat excepția de nelegalitate invocată de reclamant ca mijloc de apărare în cauză, cât timp dispozițiile pct. 27.2 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobate prin ordinul susmenționat prevăd alt coeficient de ierarhizare pentru categoria „agenți-agenți principali” decât cel menționat în actul normativ de nivel superior, în executarea căruia au fost emise, respectiv O.G.

nr. 38/2003, modificată și completată. Fiind emis în vederea organizării executării și executării în concret a prevederilor ordonanței susmenționate, act normativ cu putere de lege, ordinul în litigiu este subordonat ca putere normativă O.G. nr. 38/2003, ale cărei dispoziții trebuiau respectate întocmai . Astfel, în cuprinsul anexei nr. 1 a ordonanței apar specificate funcțiile de „agent-agent principal” cu coeficient de ierarhizare minim de 2,10 și maxim de 2,90, distinct de funcția de agent debutant pentru care se prevede doar coeficientul maxim de ierarhizare de 1,90. În raport de aceste dispoziții, cu putere normativă superioară, se constată că instanța de fond a reținut în mod întemeiat neconcordanța prevederilor ordinului nr. S/629/2008 cu cele din ordonanța guvernului.

Și pe fondul cauzei, criticile aduse sentinței nu sunt întemeiate, neputând subzista în sarcina reclamantului răspunderea subsidiară reținută, cât timp încadrarea agenților puși la dispoziția I.J.P.F.S.M. în anul 2009 a fost efectuată corect în baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți de O.G. nr. 38/2003, în forma în vigoare la acea dată. Sub acest aspect, instanța de fond a constatat justificat inexistența vreunui prejudiciu material, motiv pentru care anularea deciziei de imputare apare ca legală și temeinică. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursurile declarate de M.A.I. și de I.G.P.F. împotriva Sentinței nr. 143/CA din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Obligă recurenții la plata către intimatul P.V.D. a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013.