ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5636/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul S.D.B.R., în numele și interesul membrului de sindicat A.D., polițist în rezervă în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Galați, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Galați, a solicitat obligarea acestor autorități să-i acorde indexarea salarială corespunzătoare procentului de 18%, începând cu data de 7 mai 2007, până la data pensionării 25 martie 2009. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a fost angajat al Inspectoratului de Poliție al Județului Galați până la data de 25 martie 2009, data pensionării.

În cursul anului 2007 - 2008 printr-o serie succesivă de acte normative, respectiv prin O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 10/2007, O.G. nr. 11/2007, O.G. nr. 16/2007, O.G. nr. 27/2007, Legea nr. 232/2007, O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 20/2007, și O.G. nr. 23/2007, salariile funcționarilor publici au fost indexate. Potrivit art. 48 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor „elementele salariului de bază al polițiștilor, pentru care, prin prezenta ordonanță, s-a prevăzut stabilirea unor drepturi în raport cu salariul de bază avut, se actualizează ori de câte ori are loc o majorare sau o indexare a salariilor”.

Prin întâmpinare, Inspectoratul de Poliție al Județului Galați, a invocat două excepții: cea a necompetenței materiale a Curții de Apel Galați, susținând că această competență ar reveni Tribunalului Galați, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și cea a lipsei calității procesuale active a S.D.B.R., pe considerentul că, față de obiectul acțiunii, cauza de față nu se încadrează în categoria celor pentru care organizația sindicală poate formula acțiuni în instanță. Prin Sentința civilă nr. 147 din 19 mai 2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.D.B.R., în numele și interesul membrului de sindicat A.D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, și Inspectoratul de Poliție al Județului Galați.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că cele două excepții, nu pot fi primite, deoarece prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, sunt interpretate greșit de către autoritatea pârâtă, competența fiind atrasă de faptul că una din autoritățile pârâte este o autoritate publică centrală și nu de faptul că este vorba de indexarea salariului unui funcționar public, iar sindicatul reclamant are calitate procesuală activă, întrucât potrivit acelorași dispoziții invocate de autoritatea pârâtă în prezenta cauză, apără interesele uni membru de sindicat referitoare la raporturile de serviciu ce implică și drepturi salariale.

Pe fond însă instanța a apreciat că acțiunea nu poate fi admisă deoarece toate actele normative invocate se referă la categoria funcționarilor publici cu statut comun care nu au mai beneficiat de alte acte normative de mărire a salariilor cum este cazul funcționarilor publici cu statut special din care face parte și membrul de sindicat reprezentat de organizația reclamantă. Instanța a mai constatat că polițiștii, ca funcționari publici cu statut special, au beneficiat de măriri salariale, în perioada 2007 - 2008, iar dacă ar beneficia și de disp. O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 10/2007, O.G. nr. 11/2007 etc. ar însemna ca să primească o dublă mărire de salariu, creându-se astfel o stare de discriminare față de celelalte categorii de funcționari publici care nu au beneficiat de acte normative speciale în acest sens.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul S.D.B.R. în numele și în interesul membrului de sindicat A.D., a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că potrivit art. 48 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor: „elementele salariului de bază al polițiștilor, pentru care prin prezenta ordonanță, s-a prevăzut stabilirea unor drepturi în raport cu salariul de bază avut, se actualizează ori de câte ori are loc o majorare sau o indexare a salariilor". Ordinul M.A.I. nr. 132 din 09 februarie 2004 privind salarizarea polițiștilor în art. 1 aprobă Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevăzute în anexa 1, la pct. 27. Potrivit art. 43 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor: „Salariile stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în prezenta ordonanță, sunt brute și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar". Acest ordin a fost modificat de Ordinul M.A.I. nr. S/629 din 30 septembrie 2008 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea polițiștilor din M.A.I. Ordonanța nr. 2 din 12 ianuarie 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, prevede la art. 42 că „funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.". Prin urmare, recurentul consideră că aceste indexări salariale trebuiau aplicate și polițiștilor în calitatea lor de funcționari publici cu statut special.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. În cauză, reclamantul a făcut parte din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști) salarizați conform dispozițiilor din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, rezultând cu evidență că acesta nu face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, în această ultimă categorie fiind încadrați, potrivit anexei II pct. 11, pct. 12 și pct. 13 din Legea nr. 154/1998, Procurorul General al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim adjunctul procurorului general și adjunctul acestuia, categorii cărora le sunt aplicabile reglementările menționate.

Începând cu 1 ianuarie 2007 polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare a funcțiilor, conform Legii nr. 491/2006 privind aprobarea O.G. nr. 57/2006, cu privire la modificarea O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, astfel încât se constată că reclamantul nu se află într-o situație similară cu cea a categoriei funcționarilor publici care au beneficiat de creșterile salariale conform O.G. nr. 10/2007 și nici nu au fost excluși de la creșterile salariale acordate de legiuitor. Reglementarea modalităților de salarizare a diferitelor categorii de personal din instituțiile publice constituie opțiunea legiuitorului și nu poate fi extinsă la alte categorii socio-profesionale, iar Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea O.G.

nr. 6/2007, invocată de recurent, prevede expres la art. 2 că prezenta ordonanță se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată. Acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, așa cum este aceasta definită în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare. Principiul egalității statuat de Legea fundamentală nu presupune uniformitate, ci permite stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv, sens în care s-a pronunțat Curtea Constituțională în mod constant. Totodată, dreptul la nediscriminare prevăzut de art. 14 din C.E.D.O.

este un drept subiectiv substanțial, care nu are o existență independentă în sistemul de protecție europeană a drepturilor și libertăților fundamentale pe care aceasta îl instituie, întrucât nu poate fi invocat decât prin raportare la acestea. El poate apărea însă autonom, prin aceea că, într-o situație dată, este posibil să fie încălcat, fără a se constata și o încălcare a drepturilor în legătură cu care a fost invocat. Constatarea unei încălcări a acestor dispoziții se poate face, însă, numai în legătură cu un alt drept apărat de Convenție și/sau de protocoalele sale adiționale, iar după data de 1 aprilie 2005, când a intrat în vigoare Protocolul nr. 12 la Convenție privitor la interdicția generală a oricărei forme de discriminare, și cu privire la orice drept recunoscut în legislația națională a unui stat contractant.

Făcând o interpretare nuanțată a prevederilor Convenției, organele acesteia au concluzionat în sensul că a distinge nu înseamnă a discrimina, observând existența unor situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat. Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, numai atunci când autoritățile statului introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în concordanță cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitatea de soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluții diferite pentru persoanele aflate în situații distincte.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de S.D.B.R. în numele și în interesul membrului de sindicat A.D., împotriva Sentinței civile nr. 147 din 19 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.