ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4335/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4335/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, reclamantele C.G. și A.I., au chemat în judecată pe pârâta Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând anularea Deciziei nr. 2028
din 28 mai 2008 și obligarea pârâtei să emită o decizie în favoarea tuturor
persoanelor îndreptățite la acordarea de despăgubiri pentru terenul de 11.725
mp ce a aparținut lui A.R.M., situat în Râmnicu Vâlcea.
Motivele de fapt și de drept pe care
s-a întemeiat cererea.
Reclamantele arată că sunt moștenitoarele
lui A.R.M., proprietarul terenului în suprafață de 11.725 mp, ce a fost preluat
abuziv de regimul comunist și că au formulat în temeiul Legii nr. 10/2001
notificare pentru restituirea acestuia.
Prin Dispozițiile nr. 27 din 14
septembrie 2007 și nr. 23 din 25 mai 2007 s-a propus acordarea de despăgubiri,
însă reclamantele au formulat acțiune în justiție, solicitând restituirea în
natură.
În cursului procesului, reclamantele au aflat
de existența și a altor persoane îndreptățite care solicită restituirea
aceluiași imobil.
Mai mult, prin Decizia nr. 2028 din 28
mai 2008, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dispus
acordarea de despăgubiri către T.I. și T.V., cu precizarea că reclamantele se
pot îndrepta împotriva acestora pe calea dreptului comun.
Reclamantele consideră că decizia este
nelegală deoarece pot exista mai multe notificări formulate, în temeiul Legii
nr. 10/2001, iar pârâta era obligată să emită o singură decizie pe numele
tuturor persoanelor îndreptățite.
În drept, s-au invocat prevederile Legii
nr. 10/2001 și ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
3 .Apărările formulate de pârâta Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat:
3.1. Suspendarea soluționării cauzei până
la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului ce formează obiectul dosarului
nr. 2879/90/2007, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
3.2. Respingerea acțiunii ca
neîntemeiată, deoarece nu se poate reține o culpă a Comisiei Centrale în
neemiterea deciziei reprezentând titlului de despăgubire și pentru reclamante.
Nu pot fi acordate titluri de despăgubiri
pentru alte persoane decât cele care sunt menționate în dispozițiile /deciziile
emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
Reclamantele aveau posibilitatea
contestării deciziei emise de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului sau formulării unei intervenții în litigiul în care Tribunalul Vâlcea
a pronunțat sentința civilă nr. 751 din 28 noiembrie 2005.
Cuantumul măsurilor reparatorii a fost
stabilit printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, ce constituie titlu
executoriu și de care Comisia era ținută a o pune în executare.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 32/F-C din 4 februarie
2009, pronunțată în dosarul nr. 1050/46/2008, Curtea de Apel Pitești, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată
acțiunea formulată.
Motivele de fapt și de drept care au
stat la baza hotărârii instanței de fond.
5.1. Omisiunea pârâtei de a conexa dosarele
pentru acordarea despăgubirilor nu constituie un motiv de nulitate a deciziei
nr. 2028/2008.
5.2. Reclamantele se află încă în litigiu
cu privire la stabilirea dreptului acestora de a li se acorda despăgubiri și nu
au un dosar înaintat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților
pentru acordarea despăgubirilor după procedura Legii nr. 10/2001.
5.3. Nu sunt aplicabile în speță
prevederile art. 1 lit. b) din Normele metodologice, art. 23 titlul VII din
Legea nr. 247/20045 sau cele ale art. 4.6. teza ultimă din Normele
metodologice.
5.4. Obiectul litigiului este aplicarea
Cap. VII din Legea nr. 247/2005.
5.5. Nu s-a putut pune în discuție
necesitatea introducerii în cauză a lui T.V. și T.I., datorită lipsei părților.
6.
r
ecurs
formulat de reclamantele C.G. și A.I.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
6.1. Dreptul recurentelor-reclamante s-a
născut prin emiterea celor două dispoziții de către SC V. SA și nu există vreun
text legal care să acorde valoare juridică înregistrării la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a unui dosar de despăgubire.
6.2. Prevederile art. 4 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001 dispun imperativ ca, în cazul în care restituirea dreptului
de proprietate se solicită de mai multe persoane îndreptățite, dreptul de
proprietate se constată sau se stabilește pe cote părți ideale, potrivit
dreptului comun.
6.3. În pct. 4.7 teza finală din Normele
Metodologice se arată că, după adoptarea deciziei/ dispoziției și până la
intabularea acesteia, dacă apar alte persoane cu vocație succesorală care au
depus în termen cerere de restituire, se va dispune revocarea actului
administrativ și emiterea unei decizii/dispoziții conforme cu legea.
6.4. Curtea de Apel Pitești a înlăturat
în mod greșit aceste dispoziții legale, arătând că ele se aplică doar în
domeniul reglementat de Legea nr. 10/2001 și că în materia despăgubirilor
acordate în temeiul Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile.
6.5. Instanța de fond a înlăturat prin
aceleași raționamente și aplicarea dispozițiilor pct. 1 lit. b) din Norme și a
citat trunchiat textul acestei dispoziții legale, invocând faptul că acesta
permite disjungerea notificărilor formulate de mai multe persoane îndreptățite.
Apărările formulate de intimata-pârâtă
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat
respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările avute în fața instanței
de fond.
II. Considerentele instanței de recurs
Recursul este nefondat
Prin Legea nr. 247/2005 s-a
reglementat procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor
ce nu pot fi restituite în natură.
Intimata Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor are competența stabilirii cuantumului despăgubirilor,
conform art. 16-18,
t
itlul VII
din Legea nr. 247/2005.
Decizia nr. 2028 din 28 mai 2008 a fost emisă în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile, pe numele persoanelor care au
figurat ca părți în dosar.
Pretenția recurentelor-reclamante de a
se emite o decizie pe numele tuturor persoanelor îndreptățite a fost în mod
corect respinsă de instanța de fond.
Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001
nu se aplică în cazul acordării de despăgubiri.
Recurentele-reclamante nu puteau solicita
emiterea unei decizii pe numele tuturor persoanelor îndreptățite deoarece nu
există un dosar pe numele acestora la autoritatea administrativă competentă.
Mai mult, recurentele nu au fost de acord
cu deciziile nr. 27 din 14 septembrie 2007 și nr. 23 din 25 mai 2007, respectiv
cu propunerea de despăgubiri și au acționat în instanță.
Pretenția recurentelor de a fi trecute în
decizia de stabilire a cuantumului despăgubirilor este în contradicție cu
modalitatea de acțiune a acestora și anume cu pretenția de a fi restituit
terenul în natură.
Prevederile pct. 1 lit. b) din Normele
metodologice nu pot fi aplicate în speță, întrucât recurentele-reclamante nu au
probat existența unui dosar înregistrat la autoritatea competentă, prin care să
solicite și să-și dovedească dreptul pretins.
Suspendarea soluționării prezentei
cauze, în temeiul art. 244 alin. (7) pct. 1 C. proc. civ., solicitată de
intimată a fost considerată ca fiind neîntemeiată, având în vedere că hotărârea
ce se va pronunța în Dosarul nr. 2879/90/2007 nu influențează hotărârea din
prezenta cauză.
Dosarele au obiecte diferite, iar
eventuala admitere a cererii de restituire în natură a imobilului nu produce
efecte asupra deciziei administrative de acordare de despăgubiri pe numele
altor persoane decât recurentele.
Față de acestea, nefiind întrunite
motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.
civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 54/2004, modificată și completată,
urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.G. și A.I.
împotriva sentinței civile nr. 32/F-C din 4 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15
octombrie 2009.