ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1235/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 ianuarie 2005 reclamantele A.L. și A.R. au chemat în judecată pe pârâții Primarul orașului Fundulea și S.C.P.M.A. Fundulea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la restituirea în natură a imobilului compus din construcție în suprafață de 353,6 mp și teren în suprafață de 5.402 mp situat în orașul Fundulea. Prin sentința civilă nr. 328 din 10 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Călărași a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantele A.L. și A.R. în contradictoriu cu pârâtele S.C.P.M.A. Fundulea și Primarul orașului Fundulea. Prin decizia nr. 642/A din 3 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul reclamantelor, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Călărași.

În considerentele deciziei s-a reținut că reclamantele au făcut dovada notificării, iar lipsa răspunsului unității pârâte conform Legii nr. 10/2001 echivalează cu un refuz ce trebuie cenzurat de instanțe. În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. 227/c/RJ/2006. În sentința din data de 21 februarie 2006 reclamantele, prin avocat au înțeles să renunțe la judecarea litigiului în contradictoriu cu Primarul orașului Fundulea. Prin sentința civilă nr. 1072 din 13 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Călărași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele A.L. și A.R. împotriva pârâtei S.C.P.M.A. Fundulea privind notificarea nr. 171/N din 29 octombrie 2001 formulată de antecesorul reclamantelor A.N.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele nu au făcut dovada că imobilul în litigiu a ieșit ilegal din patrimoniul autorului lor. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele A.L. și A.R., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât în raport de prevederile Legii nr. 10/2001 se prezumă că orice imobil preluat de stat în perioada 1945 – 1989 a fost preluat abuziv, astfel că nu este necesar să se producă dovezi cu privire la acest aspect. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 406/A din 24 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantele A.L. și A.R. împotriva sentinței civile nr. 1072 din 13 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Conform actului de vânzare autentificat de Tribunalul Ilfov, secția notariat la nr. 2571/1991, R.D.A. și D.A., în calitate de soți au cumpărat moșia numită „Crânguri – Fundulea” de la vânzătoarea N.L. Conform actului de partaj voluntar din data de 39 martie 1941 (fila 7 dosar fond), R.D.A. și D.A., fiecare în calitate de proprietar asupra unei cote de ½ din imobilul moșia Crânguri – Fundulea, au înțeles să partajeze acest imobil, prima devenind proprietară asupra părții de sud, iar cel de-al doilea asupra părții de nord, conform schițelor aflate la filele 54 – 55 din dosarul de fond. Conform certificatului de moștenitor nr. 1138/1974 A.R., decedată la 10 iulie 1974, a avut moștenitori pe A.A.D.

și A.N. De pe urma defunctei A.A.D. decedată la 9 iunie 1995 a rămas ca unic moștenitor fratele său, A.N., conform certificatului de moștenitor nr. 449 din 14 iunie 1996. A.N., autorul reclamantelor, a formulat notificarea înregistrată sub nr. 171/N din 29 octombrie 2001 adresată Primăriei Fundulea și apoi trimisă spre competentă soluționare unității deținătoare S.C.P.M.A. Fundulea. Din actele depuse în apel, respectiv deciziile 95 din 14 octombrie 1947 și 977 din 12 iulie 1947 rezultă preluarea abuzivă a moșiei pentru înfăptuirea reformei agrare. A mai reținut curtea de apel, că expertiza dispusă și efectuată în cauză de expert C.V. nu a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță privind identitatea între terenul revendicat și cel care rezultă din actele de proprietate, astfel că a fost numit un alt expert în persoana numitului E.A.

În condițiile în care nici acest expert nu a răspuns obiectivului stabilit, din oficiu, în virtutea rolului său activ, instanța a dispus completarea raportului de expertiză, dar apărătorul reclamanților a apreciat că expertiza este completă, astfel că s-a renunțat la această probă. Întrucât reclamantele nu au făcut dovada identității între terenul revendicat, care se află în posesia pârâtei și cel deținut de autorul lor, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantelor. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantele A.L. și A.R. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând în esență următoarele: În cauză, instanța, prin încheierea din 30 mai 2007, a încuviințat efectuarea unei expertize având ca obiective: identificarea și măsurarea suprafeței de 5402 mp, potrivit înscrisurilor prezentate și suprafața revendicată în schița de plan general a proprietății.

Prin încheierea de ședință din 24 octombrie 2007 instanța a stabilit un alt obiectiv. Expertiza s-a derulat pe perioada 30 mai 2007 – 15 decembrie 2008. La data de 10 iunie 2009 când au avut loc dezbaterile, curtea a dispus, din oficiu, completarea raportului de expertiză, situație în care apărătorul reclamanților s-a opus, întrucât obiectivul instanței se regăsea în Capitolul III, pct. 3 al expertizei. Pentru considerentele expuse, recurentele – reclamante au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii cererii principale. Examinând decizia în limita criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Contrar considerentelor deciziei instanței de apel, din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C.V.

(filele 13 – 25 dosar fond) rezultă că terenul în suprafață de 5402 mp situat în cadrul S.C.P.M.A. Fundulea revendicat de reclamante a fost identificat având vecinătățile menționate în concluziile la raportul de expertiză și planul de amplasament. Aceeași suprafață de teren a fost identificată tot în patrimoniul pârâtei și prin expertiza tehnică dispusă în aceeași cauză, efectuată de expert tehnic E.A. (fila 60 – 86 dosar fond). Pe terenul în litigiu se mai află două clădiri cu pereții din cărămidă și învelită cu tablă care au în prezent destinația de magazii și o rețea de alimentare cu energie electrică cu un transformator. Pe de altă parte, din actele dosarului, respectiv copia procesului verbal de licitație încheiat la data de 19 decembrie 2005, una din clădirile existente pe terenul în litigiu a fost vândută la licitație (fila 21 dosar 227/C/RJ/2005).

Din suplimentul de expertiză (răspuns la obiectivele instanței) dat de expert tehnic C.V. rezultă că magazia de cereale se află în proprietatea pârâtei, că „părțile și-au expus părerile în cadrul expertizei, directorul S.P.M.A. Fundulea fiind de acord cu restituirea în natură a acestei magazii și a terenului aferent (f. 38 dosar 227/C/RJ/2006. În aceste condiții, instanța de apel avea obligația de a lămuri pe deplin situația de fapt suplimentând probatoriul pentru dezlegarea problemelor mai sus expuse, respectiv: dacă terenul în litigiu poate fi restituit în natură; dacă magaziile existente sunt cele edificate de antecesorii reclamanților; dacă prin restituirea în natură a terenului este afectată utilitatea clădirilor dat fiind existența punctului TRAFO și cablurilor electrice și nu în ultimul rând corecta poziție a intimatei din litigiu.

În raport de cele expuse, recursul declarat de reclamanți va fi admis, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții A.L. și A.R. împotriva deciziei nr. 406 A din 24 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010 .