ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2894/2008

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată acestei instanțe, la data de 20 noiembrie 2007, contestatoarea SC P. SRL Măcin, județul Tulcea, a solicitat, în contradictoriu cu intimata CN A.F.P. București, anularea deciziei nr. 3323, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 20720/3/2005, invocând în drept dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2. În motivarea acestei cereri s-a arătat, în esență, că prin decizia contestată au fost încălcate dispoziții procedurale de ordine publică referitoare la competență, întrucât în cauza dedusă judecății competența de soluționare aparține instanțelor comerciale.

În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat dosarul Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20720/3/2005, în care, la data de 25 octombrie 2007, s-a pronunțat decizia nr. 3323, prin care s-a admis excepția de necompetență materială a instanțelor comerciale în soluționarea litigiului, invocată, din oficiu; s-a casat decizia nr. 666 din 13 decembrie 2006, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București și sentința civilă nr. 5371 din 20 iunie 2006, pronunțată de Secția comercială a Tribunalului București și s-a trimis cauza spre rejudecare, în primă instanță, Secției de contencios administrativ a Tribunalului București. Este de observat că, deși contestația în anulare este întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., din motivarea acestei cereri nu rezultă în ce constă încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, că acest motiv nu a fost invocat în fața instanței de recurs, iar criticile vizează, exclusiv, aspecte privind judecata recursului pe baza motivului de ordine publică referitor la necompetența materială a instanțelor comerciale în speță și soluția pronunțată în recurs în considerarea acestui motiv. Așa fiind, constatând caracterul limitativ și de strictă interpretare al art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în conformitate cu care contestația în anulare este admisibilă numai pentru motivul expres prevăzut de acesta, respectiv „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență” – care nu-și găsește incidența în speță, întrucât Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție era competentă, potrivit art. 4 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., să soluționeze recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 666 din 13 decembrie 2006, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București în soluționarea apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 5371 din 20 iunie 2006, pe care Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a pronunțat-o în cauză – nu și pentru săvârșirea unor greșeli de judecată, oricare ar fi natura lor, cum greșit pretinde contestatoarea, Înalta Curte va respinge contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 3323, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 25 octombrie 2007, în dosarul nr. 20720/3/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3323 din 25 octombrie 2007, formulată de contestatoarea SC P. SRL Măcin. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.