ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1713/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 2956 din 29 septembrie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul Z.S. în contradictoriu

cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Z.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru

Imigrări anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 3311077

din 18 mai 2009, emisă de pârât.

În motivarea cererii s-a arătat că

decizia contestată este nelegală întrucât textul de lege pe care se întemeiază,

respectiv art. 77 alin. (3) lit. h) din O.U.G. nr. 194/2002, nu există.

La termenul de judecată din data de 29

septembrie 2009, Curtea a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii de

chemare în judecată.

Cu privire la excepția invocată, Curtea a

reținut că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 146/1997

modificată și republicată, taxele judiciare se plătesc anticipat.

S-a mai reținut că neîndeplinirea

obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea

acțiunii sau a cererii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul Z.S.

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul

este inadmisibil și va fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Legea cadru, care reglementează

regimul juridic al străinilor în România, este O.U.G. nr. 194/2002, modificată

și completată, iar conform dispozițiilor cuprinse în art. 84 alin. (1), decizia

de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București...Hotărârea instanței este irevocabilă.

Legiuitorul a definit în cuprinsul

art. 82 alin. (1) noțiunea deciziei de returnare în sensul că decizia de

returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau

al formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuți la art. 81

alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul României.

Curtea de Apel a pronunțat, în

această cauză, o sentință definitivă și irevocabilă, conform dispozițiilor art.

377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că sunt hotărâri irevocabile

orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În jurisprudența constantă a Curții

Constituționale (dec. nr. 542/2006, dec. nr. 464/2003, dec. nr. 171/2005 și

dec. nr. 243/2006) s-a reținut faptul că accesul la justiție nu presupune

accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar

instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor

judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența

exclusivă a legiuitorului.

În materia soluționării cererilor

referitoare la regimul străinilor, celeritatea reprezintă un considerent

specific major în temeiul căruia legiuitorul a adoptat o procedură specială, accelerată,

fără a periclita însă exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părților

și fără ca prin această procedură să se aducă atingere dreptului de acces la un

tribunal, în înțelesul dat acestuia de Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale și reflectat în jurisprudența în materie

a Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și de Constituția României și

jurisprudența constantă a Curții Constituționale.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Z.S. împotriva

sentinței nr. 2956 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.