ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1713/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2956 din 29 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul Z.S. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Z.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 3311077 din 18 mai 2009, emisă de pârât. În motivarea cererii s-a arătat că decizia contestată este nelegală întrucât textul de lege pe care se întemeiază, respectiv art. 77 alin. (3) lit. h) din O.U.G.

nr. 194/2002, nu există. La termenul de judecată din data de 29 septembrie 2009, Curtea a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii de chemare în judecată. Cu privire la excepția invocată, Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și republicată, taxele judiciare se plătesc anticipat. S-a mai reținut că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Z.S. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul este inadmisibil și va fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Legea cadru, care reglementează regimul juridic al străinilor în România, este O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată, iar conform dispozițiilor cuprinse în art. 84 alin. (1), decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București...Hotărârea instanței este irevocabilă. Legiuitorul a definit în cuprinsul art. 82 alin. (1) noțiunea deciziei de returnare în sensul că decizia de returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau al formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuți la art. 81 alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul României. Curtea de Apel a pronunțat, în această cauză, o sentință definitivă și irevocabilă, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ., care prevăd că sunt hotărâri irevocabile orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. În jurisprudența constantă a Curții Constituționale (dec. nr. 542/2006, dec. nr. 464/2003, dec. nr. 171/2005 și dec. nr. 243/2006) s-a reținut faptul că accesul la justiție nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului.

În materia soluționării cererilor referitoare la regimul străinilor, celeritatea reprezintă un considerent specific major în temeiul căruia legiuitorul a adoptat o procedură specială, accelerată, fără a periclita însă exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părților și fără ca prin această procedură să se aducă atingere dreptului de acces la un tribunal, în înțelesul dat acestuia de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și reflectat în jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și de Constituția României și jurisprudența constantă a Curții Constituționale. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Z.S. împotriva sentinței nr. 2956 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.