ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3316/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.C. SRL prin acțiunea înregistrată, la data de 10 martie 2008, a solicitat, în contradictoriu cu B.I.R. SA prin lichidator R.V.A. I.S. SPRL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate plata creditului pentru care a fost instituită garanția asupra imobilului din Craiova, str. Mihai Viteazu și a se dispune radierea ipotecii asupra acestui imobil, instituită prin actul de ipotecă nr. 1805 din 8 decembrie 1999. La data de 24 octombrie 2008 reclamanta și-a completat acțiunea solicitând să se constate și nulitatea contractului de ipotecă nr. 1805 din 8 decembrie 1999 și a fost introdusă în cauză și SC R. SA Podari, societate în faliment, reprezentată prin lichidator SC R. SPRL, parte în contractul de credit, ca urmare a unei cesiuni.

Prin sentința nr. 2151 din 30 octombrie 2009, Tribunalul Dolj, secția comercială, a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind nulitatea contractului de ipotecă și a respins acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată inițial, reținând, în esență, că reclamanta este terț față de raportul obligațional care a condus la constituirea garanției și că aceasta nu poate invoca compensația pentru creanțe aflate în patrimoniul altor persoane, ca mod de stingere a obligației care să conducă și la stingerea ipotecii. Apelul declarat de reclamanta SC R.C.

SRL împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 72 din 20 aprilie 2010, reținând în acest sens că reclamanta, ca și proprietar actual al bunului ipotecat, interesat în conservarea dreptului său de proprietate, poate solicita să se constate stingerea obligației de garanție ca urmare a stingerii obligației principale, însă în cadrul acestei acțiuni nu se poate constata dacă a operat sau nu compensarea între terțe persoane, ca mod de stingere a obligației principale, cu atât mai mult cu cât acestea se află în insolvență. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta a declarat recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată. Examinând recursul reclamantei sub aspectul regularității declarării acestuia se constată că acesta nu este însoțit, așa cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., de dovada achitării taxei de timbru conform legii și că, deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 7626 lei și timbru judiciar de 5 lei, aceasta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței și nici nu a făcut cerere de reexaminare a taxei de timbru, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, recursul reclamantei urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC R.C. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 72 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.