ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 860/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 860/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/F/E de la

19 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 725/64/2009, în temeiul dispozițiilor art. 60 alin.

(3) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea formulată

de către persoana solicitată extrădată B.I. relativă la amânarea predării în

vederea extrădării sale către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova,

extrădare dispusă prin sentința penală nr. 95/F/2008 a Curții de Apel Brașov,

definitivă prin decizia penală nr. 3280/2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

S-a constatat că persoana extrădată

se află în stare de arest provizoriu.

Costul expertizei medico-legale

întocmită de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, evaluat la

suma de 152 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiție și s-a

inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare care potrivit dispozițiilor art. 74

alin. (1) din Legea nr. 302/2004 au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub

numărul de mai sus, persoana extrădată B.I. a solicitat a se constata incidența

în cauză a dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 pe

considerentul că bolile de care este în prezent suferind în special tumoară

malignă pancreatică i-ar putea pune viața în pericol, impunându-se astfel

amânarea predării sale în vederea extrădării către autoritățile Republicii

Moldova și intrarea în vigoare a mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării

abia la data încetării motivelor pentru care au justificat amânarea.

Curtea, pornind de la poziția Serviciului

Județean de Medicină Legală în sensul că afecțiunea persoanei în cauză este

foarte gravă, cu evoluție rapidă și pronostic infaust, a dispus internarea

acestuia în Spitalul Penitenciar București pentru a se purcede la efectuarea

tuturor investigațiilor clinice și paraclinice complexe de specialitate.

Mai exact, prin sentința penală nr. 95/F

din 01 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală

nr. 3280/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor

art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea formulată de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a dispus extrădarea numitului B.I.

către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova în vederea executării

pedepsei privative de libertate aplicată acestuia prin sentința penală din 17

ianuarie 2007 a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova.

Prin urmare s-a dispus, pe de-o parte, în

baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004

arestarea sa provizorie în vederea extrădării pe o durată de 29 de zile,

începând cu data punerii în executare a măsurii ordonate, iar, pe de altă parte

predarea sa către autoritățile judiciare solicitante în temeiul prevederilor

art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Mandatul de arestare provizorie nr. 1 din

01 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov emis în baza sentinței nr. 95/F/2008

a fost pus în executare abia la data de 9 septembrie 2009 când persoana

solicitată B.I. a fost adusă la sediul Curții de Apel Brașov în scopul

ascultării de către judecătorul care a emis mandatul de arestare provizorie.

Extrădarea practic nu s-a materializat,

întrucât au fost înregistrate succesiv două cereri de amânare a predării, prima

fiind respinsă prin sentința penală nr. 1/F/E/2009 a Curții de Apel Brașov,

dispunându-se prin încheieri motivate periodic, prelungirea arestării

provizorii în vedere extrădării.

Dacă la soluționarea primei cereri de

acest gen s-au luat în calcul mențiunile raportului de expertiză medicală nr.

3153/E/22 septembrie 2009 a Serviciului Județean de Medicină Legală care a

concluzionat în sensul că persoana extrădată suferă doar de boli cu caracter

cronic, nereprezentând boli cu caracter acut sau supraacut ce să facă parte din

urgențele medico-chirurgicale, în prezenta cauză s-a dispus internarea sa

pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale, de această dată de către

Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București pe baza

tuturor consultărilor medicale de specialitate.

Urmare a realizării tuturor

investigațiilor amănunțite axate pe toate aspectele cu caracter medical

ridicate în cauză, Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” a

concluzionat în sensul că afecțiunile de care suferă persoana solicitată nu îi

pun în pericol viața în sensul că patologia acestuia este una cronică și nu

implică un tratament medico-chirurgical în regim de urgență, prin C.T.

abdomino-pelvin infirmându-se leziune malignă pancreatică.

Relativ la afecțiunile depistate (diabet

zaharat tip 2, hipertensiune arterială, șunt ventriculo cisternal, astigmatism hipermetropic

compus, obezitate) s-a precizat că asistența medicală îi poate fi asigurată și

în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor,

considerent față de care, văzând că nu este îndeplinită condiția prevăzută de

art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, că nu există niciun impediment de

ordin medical care să facă imposibilă predarea extrădatului, curtea a respins,

ca neîntemeiată, cererea formulată privind amânarea predării sale către

autoritățile judiciare din Republica Moldova, dispunând rămânerea în sarcina

statului a cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea acesteia.

Împotriva acestei sentințe a declarat

oral, după pronunțare, recurs persoana extrădată B.I., prin avocat O.V., așa

cum rezultă din procesul-verbal încheiat și consemnat pe sentința menționată.

La termenul de astăzi, în recurs s-a

prezentat recurentul persoană extrădată B.I., aflat în stare de arest și

asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G.I., procedura de citare a

fiind legal îndeplinită.

Recurentul persoană extrădată a

solicitat acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător ales.

Reprezentantul Ministerului Public a

solicitat respingerea cererii, întrucât recurentul a avut apărător ales pe

toată durata procedurilor, iar la 3 martie 2010 s-a judecat o cauză în care s-a

prezentat apărătorul său ales, pentru acest termen fiind asigurat apărător din

oficiu.

Recurentul persoană extrădată a

precizat că în cauza din 3 martie 2010, nu a avut apărător ales.

Înalta Curte, deliberând a respins

cererea de amânare, dată fiind celeritatea cu care trebuie judecate acest gen

de cauze și cu faptul că apărătorul ales trebuia să depună diligențe pentru

asigurarea apărării recurentului, hotărârea fiind din 19 februarie 2010, în

raport cu care a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător. Totodată a

lăsat cauza la a doua strigare, acordând posibilitatea recurentului de a se lua

legătura telefonic cu apărătorul său.

La a doua strigare a cauzei, față de

lipsa apărătorului ales al recurentului persoană extrădată, acesta fiind asistat

de apărător desemnat din oficiu și față de lipsa altor cereri prealabile,

instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat părților cuvântul în

dezbateri, potrivit art. 385

13

C. proc. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a

invocat excepția de inadmisibilitate a recursului declarat raportat la

dispozițiile art. 56 cu referire la art. 54 alin. (8) din Legea nr. 302/2004,

care prevăd o cale de atac în materia hotărârilor pronunțate în procedura

extrădării, însă în cererea având ca obiect predarea, operație subsecventă

extrădării, această cale de atac nu este permisă.

Apărătorul recurentului persoană

extrădată, având cuvântul asupra recursului a solicitat admiterea excepției de

inadmisibilitate.

În ultimul cuvânt, recurentul

persoană extrădată a arătat că a făcut recurs numai pentru motivul că are

nevoie de avizul medical al Comisiei Superioare.

Examinând recursul declarat de

recurentul persoană extrădată B.I. împotriva sentinței pronunțată de prima

instanță, în raport cu excepția invocată de către reprezentantul Ministerului

Public, Înalta Curte constată recursul recurentului persoană extrădată, ca

fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta.

Legiuitorul român a prevăzut în

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală așa cum a fost modificată, norme ce au un conținut concret cu privire la

extrădarea pasivă, iar în cadrul acestei instituții au fost reglementate expres

în art. 54 din legea menționată, soluțiile asupra cererii de extrădare, calea

de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate cu privire soluțiile

dispuse în primă instanță. De asemenea, în prevederile art. 56 din aceeași lege,

pe calea unei norme de trimitere sunt arătate dispozițiile legale ce se aplică

corespunzător și în cazurile în care instanța se pronunță cu privire la

amânarea extrădării, admiterea sub condiție a extrădării, consimțământul

extinderii obiectului extrădării și reextrădarea către un stat terț.

În sensul celor mai sus menționate,

în art. 54 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se prevede că: ”După examinarea

cererii de extrădare, a materialului probator și a concluziilor prezentate de

partea extrădabilă și de procuror, curtea de apel poate:

a) să dispună, în cazul concursului

de cereri prevăzut la art. 41, conexarea dosarelor, chiar dacă se referă la

fapte diferite sau sunt înregistrate la curți de apel diferite, competența

teritorială aparținând curții de apel celei dintâi sesizate;

b) să dispună, în cazul necesității

de a primi informații suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 53,

amânarea soluționării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu

posibilitatea reiterării cererii, și acordarea unui ultim termen de încă 2

luni;

c) să constate, prin sentință, dacă

sunt sau nu sunt întrunite condițiile extrădării.”

În alin. (8) al art. 54 din legea

mai sus menționată se stipulează că „Hotărârea asupra extrădării poate fi

atacată cu recurs de procurorul general competent și de persoana extrădabilă,

în termen de 5 zile de la pronunțare, la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu

sau la cererea ministrului justiției.”

Totodată, în dispozițiile art. 60

din Legea nr. 302/2004 sunt statuate condițiile privind predarea amânată

astfel:

„(1) Existența unui proces penal în

fața autorităților judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul

că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de

libertate nu împiedică extrădarea.

(2) În cazurile prevăzute la alin.

(1), predarea extrădatului poate fi amânată. În caz de amânare, extrădarea

poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârșit, iar în caz

de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a

fost executată sau considerată ca executată.

(3) Predarea extrădatului poate fi

amânată și atunci când se constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta

suferă de o boală care i-ar putea pune viața în pericol.

(4) În cazul amânării predării

persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanța emite un mandat de

arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată

se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de

arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile

judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră

în vigoare de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.”

Pe calea interpretării sistematice a

normelor mai sus menționate, rezultă că legiuitorul a prevăzut calea ordinară

de atac a recursului numai împotriva soluțiilor ce se pot pronunța de către

instanța competentă cu privire la cererile de extrădare, printre acestea fiind

și aceea prevăzută la art. 54 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și anume

referitoare la amânarea soluționării cererii de extrădare pentru un termen de 2

luni, cu posibilitatea reiterării cererii, și acordarea unui ultim termen de

încă 2 luni, în raport cu prevederile art. 56 din aceeași lege, care pe, calea

unei norme de trimitere statuează expres că dispozițiile art. 54 alin. (8) se

aplică în mod corespunzător și în cazurile în care instanța se pronunță cu

privire la amânarea extrădării.

Predarea persoanei extrădate reprezintă

efectul concret ce decurge din soluția pozitivă, respectiv de admitere a

cererii de extrădare pasivă, legiuitorul, reglementând această instituție de

drept, într-o secțiune distinctă a actului normativ menționat și anume în

secțiunea a-3-a, intitulată „Efectele extrădării din România”.

Astfel, normele prevăzute în

secțiunea mai sus menționată cuprind dispoziții privind operațiunea efectivă a

predării extrădatului, cum sunt cele la termenele pentru predare, predarea

amânată, predarea temporară sau sub condiție, tranzitul, reextrădarea către un

stat terț, acestea vizând faza ulterioară judecării cererii de extrădare pasivă

și anume aceea a executării extrădării.

În prevederile art. 60 din Legea nr.

302/2004 au fost reglementate în mod expres, cazurile de amânare a predării

persoanei extrădate, la alin. (3) prevăzându-se că predarea extrădatului poate

fi amânată și atunci când se constată, pe baza unei expertize medicale, că

acesta suferă de o boală care i-ar pune viața în pericol.

Din examinarea normelor referitoare la

predarea persoanei extrădate, în general și a dispozițiilor art. 60 din Legea

nr. 302/2004, în special, nu rezultă existența vreunei dispoziții exprese

referitoare la calea de atac ordinară a recursului ce s-ar fi putut exercita în

ipotezele arătate.

Așa cum se poate observa din examinarea

dispoziției de la art. 63 din Legea nr. 302/2004 privind reextrădarea către un

stat terț, legiuitorul a prevăzut o normă de trimitere la alin. (2) al cărei

conținut statuează că dispozițiile art. 54 (soluționarea cauzei) și art. 55 (judecarea

recursului și comunicarea hotărârii) se aplică în mod corespunzător, aceasta

având un caracter special, întrucât vizează o ipoteză specială de extrădare,

conferindu-i-se un caracter jurisdicțional, cu un regim juridic concret

prevăzut.

Așadar, cum în dispozițiile art. 60 din

actul normativ menționat nu se prevede nicio dispoziție privind existența

vreunei căi de atac ordinare împotriva hotărârii instanței care poate dispune

amânarea predării extrădatului ce suferă de o boală care i-ar putea pune viața

în pericol, instituția predării amânate, vizând faza de executare a extrădării

pasive, iar prevederile art. 56 din aceeași lege conțin o normă de trimitere cu

privire la exercitarea căii de atac a recursului și în cazul amânării

extrădării, care constituie o soluție ce se poate pronunța cu ocazia judecării

cererii de extrădare pasivă, aceasta fiind anterioară și distinctă de faza

executării, rezultă că voința legiuitorului a fost aceea de a nu prevedea nicio

cale de atac împotriva hotărârii pronunțate în ipoteza de la art. 60 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004, având în vedere caracterul special al reglementării

instituțiilor privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,

printre care figurează și extrădarea și necesitatea executării cu celeritate a

cererilor admise, prin predarea extrădatului.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte constată că persoana extrădată B.I. a exercitat calea ordinară de atac a

recursului împotriva sentinței primei instanțe, prin care în temeiul art. 60 alin.

(3) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea relativă la

amânarea predării în vederea extrădării persoane solicitate extrădate, către

autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, extrădare dispusă prin sentința

penală nr. 95/F/2008 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală

nr. 3280/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă această cale de atac

nu este prevăzută de nicio dispoziție legală, ceea ce se circumscrie

accepțiunii unui act pe care legea nu-l îngăduie și îl sancționează cu

inadmisibilitatea.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul persoană extrădată

B.I. împotriva sentinței penale nr. 1/F/E din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

se va obliga recurentul persoană extrădată la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de recurentul persoană extrădată B.I. împotriva sentinței penale nr.

1/F/E din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul persoană extrădată la

plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4

martie 2010.