ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 860/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1/F/E de la 19 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 725/64/2009, în temeiul dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea formulată de către persoana solicitată extrădată B.I. relativă la amânarea predării în vederea extrădării sale către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, extrădare dispusă prin sentința penală nr. 95/F/2008 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 3280/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a constatat că persoana extrădată se află în stare de arest provizoriu.

Costul expertizei medico-legale întocmită de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, evaluat la suma de 152 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiție și s-a inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare care potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul de mai sus, persoana extrădată B.I. a solicitat a se constata incidența în cauză a dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 pe considerentul că bolile de care este în prezent suferind în special tumoară malignă pancreatică i-ar putea pune viața în pericol, impunându-se astfel amânarea predării sale în vederea extrădării către autoritățile Republicii Moldova și intrarea în vigoare a mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării abia la data încetării motivelor pentru care au justificat amânarea.

Curtea, pornind de la poziția Serviciului Județean de Medicină Legală în sensul că afecțiunea persoanei în cauză este foarte gravă, cu evoluție rapidă și pronostic infaust, a dispus internarea acestuia în Spitalul Penitenciar București pentru a se purcede la efectuarea tuturor investigațiilor clinice și paraclinice complexe de specialitate. Mai exact, prin sentința penală nr. 95/F din 01 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 3280/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea formulată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a dispus extrădarea numitului B.I. către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova în vederea executării pedepsei privative de libertate aplicată acestuia prin sentința penală din 17 ianuarie 2007 a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova.

Prin urmare s-a dispus, pe de-o parte, în baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 arestarea sa provizorie în vederea extrădării pe o durată de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a măsurii ordonate, iar, pe de altă parte predarea sa către autoritățile judiciare solicitante în temeiul prevederilor art. 58 din Legea nr. 302/2004. Mandatul de arestare provizorie nr. 1 din 01 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov emis în baza sentinței nr. 95/F/2008 a fost pus în executare abia la data de 9 septembrie 2009 când persoana solicitată B.I. a fost adusă la sediul Curții de Apel Brașov în scopul ascultării de către judecătorul care a emis mandatul de arestare provizorie.

Extrădarea practic nu s-a materializat, întrucât au fost înregistrate succesiv două cereri de amânare a predării, prima fiind respinsă prin sentința penală nr. 1/F/E/2009 a Curții de Apel Brașov, dispunându-se prin încheieri motivate periodic, prelungirea arestării provizorii în vedere extrădării. Dacă la soluționarea primei cereri de acest gen s-au luat în calcul mențiunile raportului de expertiză medicală nr. 3153/E/22 septembrie 2009 a Serviciului Județean de Medicină Legală care a concluzionat în sensul că persoana extrădată suferă doar de boli cu caracter cronic, nereprezentând boli cu caracter acut sau supraacut ce să facă parte din urgențele medico-chirurgicale, în prezenta cauză s-a dispus internarea sa pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale, de această dată de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București pe baza tuturor consultărilor medicale de specialitate.

Urmare a realizării tuturor investigațiilor amănunțite axate pe toate aspectele cu caracter medical ridicate în cauză, Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” a concluzionat în sensul că afecțiunile de care suferă persoana solicitată nu îi pun în pericol viața în sensul că patologia acestuia este una cronică și nu implică un tratament medico-chirurgical în regim de urgență, prin C.T. abdomino-pelvin infirmându-se leziune malignă pancreatică.

Relativ la afecțiunile depistate (diabet zaharat tip 2, hipertensiune arterială, șunt ventriculo cisternal, astigmatism hipermetropic compus, obezitate) s-a precizat că asistența medicală îi poate fi asigurată și în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, considerent față de care, văzând că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, că nu există niciun impediment de ordin medical care să facă imposibilă predarea extrădatului, curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată privind amânarea predării sale către autoritățile judiciare din Republica Moldova, dispunând rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea acesteia.

Împotriva acestei sentințe a declarat oral, după pronunțare, recurs persoana extrădată B.I., prin avocat O.V., așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat și consemnat pe sentința menționată. La termenul de astăzi, în recurs s-a prezentat recurentul persoană extrădată B.I., aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G.I., procedura de citare a fiind legal îndeplinită. Recurentul persoană extrădată a solicitat acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător ales. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii, întrucât recurentul a avut apărător ales pe toată durata procedurilor, iar la 3 martie 2010 s-a judecat o cauză în care s-a prezentat apărătorul său ales, pentru acest termen fiind asigurat apărător din oficiu.

Recurentul persoană extrădată a precizat că în cauza din 3 martie 2010, nu a avut apărător ales. Înalta Curte, deliberând a respins cererea de amânare, dată fiind celeritatea cu care trebuie judecate acest gen de cauze și cu faptul că apărătorul ales trebuia să depună diligențe pentru asigurarea apărării recurentului, hotărârea fiind din 19 februarie 2010, în raport cu care a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător. Totodată a lăsat cauza la a doua strigare, acordând posibilitatea recurentului de a se lua legătura telefonic cu apărătorul său. La a doua strigare a cauzei, față de lipsa apărătorului ales al recurentului persoană extrădată, acesta fiind asistat de apărător desemnat din oficiu și față de lipsa altor cereri prealabile, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat părților cuvântul în dezbateri, potrivit art. 385 13 C. proc.

pen. Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului declarat raportat la dispozițiile art. 56 cu referire la art. 54 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, care prevăd o cale de atac în materia hotărârilor pronunțate în procedura extrădării, însă în cererea având ca obiect predarea, operație subsecventă extrădării, această cale de atac nu este permisă. Apărătorul recurentului persoană extrădată, având cuvântul asupra recursului a solicitat admiterea excepției de inadmisibilitate. În ultimul cuvânt, recurentul persoană extrădată a arătat că a făcut recurs numai pentru motivul că are nevoie de avizul medical al Comisiei Superioare. Examinând recursul declarat de recurentul persoană extrădată B.I.

împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în raport cu excepția invocată de către reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată recursul recurentului persoană extrădată, ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta. Legiuitorul român a prevăzut în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală așa cum a fost modificată, norme ce au un conținut concret cu privire la extrădarea pasivă, iar în cadrul acestei instituții au fost reglementate expres în art. 54 din legea menționată, soluțiile asupra cererii de extrădare, calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate cu privire soluțiile dispuse în primă instanță.

De asemenea, în prevederile art. 56 din aceeași lege, pe calea unei norme de trimitere sunt arătate dispozițiile legale ce se aplică corespunzător și în cazurile în care instanța se pronunță cu privire la amânarea extrădării, admiterea sub condiție a extrădării, consimțământul extinderii obiectului extrădării și reextrădarea către un stat terț.

În sensul celor mai sus menționate, în art. 54 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se prevede că: ”După examinarea cererii de extrădare, a materialului probator și a concluziilor prezentate de partea extrădabilă și de procuror, curtea de apel poate: a) să dispună, în cazul concursului de cereri prevăzut la art. 41, conexarea dosarelor, chiar dacă se referă la fapte diferite sau sunt înregistrate la curți de apel diferite, competența teritorială aparținând curții de apel celei dintâi sesizate; b) să dispună, în cazul necesității de a primi informații suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 53, amânarea soluționării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterării cererii, și acordarea unui ultim termen de încă 2 luni; c) să constate, prin sentință, dacă sunt sau nu sunt întrunite condițiile extrădării.” În alin. (8) al art. 54 din legea mai sus menționată se stipulează că „Hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu recurs de procurorul general competent și de persoana extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justiției.” Totodată, în dispozițiile art. 60 din Legea nr. 302/2004 sunt statuate condițiile privind predarea amânată astfel: „(1) Existența unui proces penal în fața autorităților judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea. (2) În cazurile prevăzute la alin. (1), predarea extrădatului poate fi amânată. În caz de amânare, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.

(3) Predarea extrădatului poate fi amânată și atunci când se constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta suferă de o boală care i-ar putea pune viața în pericol. (4) În cazul amânării predării persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanța emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării.

În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.” Pe calea interpretării sistematice a normelor mai sus menționate, rezultă că legiuitorul a prevăzut calea ordinară de atac a recursului numai împotriva soluțiilor ce se pot pronunța de către instanța competentă cu privire la cererile de extrădare, printre acestea fiind și aceea prevăzută la art. 54 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și anume referitoare la amânarea soluționării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterării cererii, și acordarea unui ultim termen de încă 2 luni, în raport cu prevederile art. 56 din aceeași lege, care pe, calea unei norme de trimitere statuează expres că dispozițiile art. 54 alin. (8) se aplică în mod corespunzător și în cazurile în care instanța se pronunță cu privire la amânarea extrădării.

Predarea persoanei extrădate reprezintă efectul concret ce decurge din soluția pozitivă, respectiv de admitere a cererii de extrădare pasivă, legiuitorul, reglementând această instituție de drept, într-o secțiune distinctă a actului normativ menționat și anume în secțiunea a-3-a, intitulată „Efectele extrădării din România”. Astfel, normele prevăzute în secțiunea mai sus menționată cuprind dispoziții privind operațiunea efectivă a predării extrădatului, cum sunt cele la termenele pentru predare, predarea amânată, predarea temporară sau sub condiție, tranzitul, reextrădarea către un stat terț, acestea vizând faza ulterioară judecării cererii de extrădare pasivă și anume aceea a executării extrădării.

În prevederile art. 60 din Legea nr. 302/2004 au fost reglementate în mod expres, cazurile de amânare a predării persoanei extrădate, la alin. (3) prevăzându-se că predarea extrădatului poate fi amânată și atunci când se constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta suferă de o boală care i-ar pune viața în pericol. Din examinarea normelor referitoare la predarea persoanei extrădate, în general și a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 302/2004, în special, nu rezultă existența vreunei dispoziții exprese referitoare la calea de atac ordinară a recursului ce s-ar fi putut exercita în ipotezele arătate.

Așa cum se poate observa din examinarea dispoziției de la art. 63 din Legea nr. 302/2004 privind reextrădarea către un stat terț, legiuitorul a prevăzut o normă de trimitere la alin. (2) al cărei conținut statuează că dispozițiile art. 54 (soluționarea cauzei) și art. 55 (judecarea recursului și comunicarea hotărârii) se aplică în mod corespunzător, aceasta având un caracter special, întrucât vizează o ipoteză specială de extrădare, conferindu-i-se un caracter jurisdicțional, cu un regim juridic concret prevăzut.

Așadar, cum în dispozițiile art. 60 din actul normativ menționat nu se prevede nicio dispoziție privind existența vreunei căi de atac ordinare împotriva hotărârii instanței care poate dispune amânarea predării extrădatului ce suferă de o boală care i-ar putea pune viața în pericol, instituția predării amânate, vizând faza de executare a extrădării pasive, iar prevederile art. 56 din aceeași lege conțin o normă de trimitere cu privire la exercitarea căii de atac a recursului și în cazul amânării extrădării, care constituie o soluție ce se poate pronunța cu ocazia judecării cererii de extrădare pasivă, aceasta fiind anterioară și distinctă de faza executării, rezultă că voința legiuitorului a fost aceea de a nu prevedea nicio cale de atac împotriva hotărârii pronunțate în ipoteza de la art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, având în vedere caracterul special al reglementării instituțiilor privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, printre care figurează și extrădarea și necesitatea executării cu celeritate a cererilor admise, prin predarea extrădatului.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că persoana extrădată B.I. a exercitat calea ordinară de atac a recursului împotriva sentinței primei instanțe, prin care în temeiul art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea relativă la amânarea predării în vederea extrădării persoane solicitate extrădate, către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, extrădare dispusă prin sentința penală nr. 95/F/2008 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 3280/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă această cale de atac nu este prevăzută de nicio dispoziție legală, ceea ce se circumscrie accepțiunii unui act pe care legea nu-l îngăduie și îl sancționează cu inadmisibilitatea.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul persoană extrădată B.I. împotriva sentinței penale nr. 1/F/E din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul persoană extrădată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul persoană extrădată B.I. împotriva sentinței penale nr. 1/F/E din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul persoană extrădată la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 martie 2010.