ÎCCJ, decizie (scj.ro #83899)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83899) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Extrădare pasivă. Predare amânată. Hotărâre privind amânarea
predării. Recurs. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii
: Drept
procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Extrădarea
Indice alfabetic
: Drept
procesual penal
-
extrădare pasivă
-
predare amânată
Legea
nr
. 302/2004,
art
. 60
Recursul declarat împotriva hotărârii prin care
instanța se pronunță asupra amânării predării, în conformitate cu dispozițiile
art
. 60 din Legea
nr
. 302/2004,
este inadmisibil, întrucât în dispozițiile menționate nu este prevăzută
nicio
cale de atac ordinară împotriva unei astfel de
hotărâri, amânarea predării face parte din faza de executare a extrădării
pasive, iar prevederile
art
. 56 din Legea
nr
. 302/2004 conțin o normă de trimitere la dispozițiile
legale care reglementează calea ordinară de atac a recursului numai în cazul
hotărârii prin care instanța se pronunță asupra amânării extrădării, admiterii
sub condiție a extrădării, consimțământului extinderii obiectului extrădării și
reextrădării
către un stat terț, iar nu și în cazul
hotărârii prin care instanța se pronunță asupra amânării predării.
I.C.C.J., Secția penală, decizia
nr
.
860 din 4 martie 2010
Prin sentința
nr
.
1/F/E din 19 februarie 2010 a Curții de Apel
Brașov
,
Secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul dispozițiilor
art
. 60 alin. (3) din Legea
nr
.
302/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de către persoana
solicitată extrădată B.I. relativă la amânarea predării în vederea extrădării
sale către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, extrădare dispusă
prin sentința penală
nr
. 95/F/2008 a Curții de Apel
Brașov
, definitivă prin decizia penală
nr
.
3280/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a constatat că persoana extrădată se află în
stare de arest provizoriu.
Pentru a pronunța această sentință, prima
instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței, persoana
extrădată B.I. a solicitat a se constata incidența în cauză a dispozițiilor
art
. 60 alin. (3) din Legea
nr
.
302/2004, pe considerentul că bolile de care este în prezent suferind, în
special tumoră malignă pancreatică, i-ar putea pune viața în pericol,
impunându-se astfel amânarea predării sale către autoritățile Republicii
Moldova și intrarea în vigoare a mandatului de arestare provizorie în vederea
extrădării abia la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Prin sentința penală
nr
. 95/F/2008 a Curții de Apel
Brașov
, definitivă prin decizia penală
nr
.
3280/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor
art
. 54 alin. (3) din Legea
nr
.
302/2004, a fost admisă cererea formulată de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova și s-a dispus extrădarea numitului B.I. către autoritățile judiciare ale
Republicii Moldova în vederea executării pedepsei privative de libertate
aplicată acestuia prin sentința penală din 17 ianuarie 2007 a Curții Supreme de
Justiție a Republicii Moldova.
Prin urmare, s-a dispus, pe de-o parte, în baza
art
.
54 alin. (3) raportat la
art
. 45 alin. (3) din Legea
nr
. 302/2004, arestarea sa provizorie în vederea extrădării
pe o durată de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a măsurii
ordonate, iar, pe de altă parte, predarea sa către autoritățile judiciare
solicitante în temeiul prevederilor
art
. 58 din Legea
nr
. 302/2004.
Mandatul de arestare provizorie al Curții de Apel
Brașov
emis în baza sentinței
nr
. 95/F/2008 a fost pus în
executare abia la data de 9 septembrie 2009, când persoana solicitată B.I. a
fost adusă la sediul Curții de Apel
Brașov
în scopul
ascultării de către judecătorul care a emis mandatul de arestare provizorie.
Extrădarea practic nu s-a materializat, întrucât au fost înregistrate succesiv
două cereri de amânare a predării, prima fiind respinsă prin sentința penală
nr
. 1/F/E/2009 a Curții de Apel
Brașov
,
dispunându-se prin încheieri motivate, periodic, prelungirea arestării
provizorii în vederea extrădării.
Dacă la soluționarea primei cereri de acest gen s-au luat în calcul mențiunile
raportului de expertiză medicală al Serviciului județean de medicină legală,
care a concluzionat în sensul că persoana extrădată suferă doar de boli cu
caracter cronic,
nereprezentând
boli cu caracter acut
sau
supraacut
ce să facă parte din urgențele
medico-chirurgicale, în prezenta cauză s-a dispus internarea sa pentru
efectuarea unei noi expertize medico-legale, de această dată de către
Institutul Național de Medicină Legală „Mina
Minovici
”
București, pe baza tuturor consultărilor medicale de specialitate.
Urmare a realizării tuturor investigațiilor amănunțite axate pe toate aspectele
cu caracter medical ridicate în cauză, Institutul Național de Medicină Legală
„Mina
Minovici
” București a concluzionat în sensul că
afecțiunile de care suferă persoana solicitată nu îi pun în pericol viața, în
sensul că patologia acestuia este una cronică și nu implică un tratament
medico-chirurgical în regim de urgență, prin C.T.
abdomino-pelvin
infirmându-se leziunea malignă pancreatică.
Relativ la afecțiunile depistate, s-a precizat că asistența medicală îi poate
fi asigurată și în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a
Penitenciarelor, considerent față de care, văzând că nu este îndeplinită
condiția prevăzută în
art
. 60 alin. (3) din Legea
nr
. 302/2004, că nu există
niciun
impediment de ordin medical care să facă imposibilă predarea extrădatului,
curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată privind amânarea
predării sale către autoritățile judiciare din Republica Moldova.
Împotriva acestei sentințe a declarat oral, după pronunțare, recurs persoana
extrădată B.I., prin avocat.
Reprezentantul Ministerului Public a invocat
excepția de inadmisibilitate a recursului declarat raportat la dispozițiile
art
. 56 cu referire la
art
. 54
alin. (8) din Legea
nr
. 302/2004, care prevăd o cale
de atac în materia hotărârilor pronunțate în procedura extrădării, însă în
cererea având ca obiect predarea, operație subsecventă extrădării, această cale
de atac nu este permisă.
Examinând recursul declarat de recurentul
persoană extrădată B.I. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în
raport cu excepția invocată de către reprezentantul Ministerului Public, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată recursul recurentului persoană extrădată
ca fiind inadmisibil, pentru următoarele considerentele:
Legiuitorul român a prevăzut în Legea
nr
. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală, așa cum a fost modificată, norme ce au un conținut concret cu
privire la extrădarea pasivă, iar în cadrul acestei instituții au fost
reglementate expres, în
art
. 54 din legea menționată,
soluțiile asupra cererii de extrădare, calea de atac ce poate fi exercitată
împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la soluțiile dispuse în primă
instanță. De asemenea, în prevederile
art
. 56 din
aceeași lege, pe calea unei norme de trimitere, sunt arătate dispozițiile
legale ce se aplică corespunzător și în cazurile în care instanța se pronunță
cu privire la amânarea extrădării, admiterea sub condiție a extrădării,
consimțământul extinderii obiectului extrădării și
reextrădarea
către un stat terț.
În sensul celor mai sus menționate, în
art
. 54 alin. (1) din Legea
nr
.
302/2004 se prevede că:
„După examinarea cererii de extrădare, a
materialului probator și a concluziilor prezentate de partea
extrădabilă
și de procuror, curtea de apel poate:
a) să dispună, în cazul concursului de cereri
prevăzut la
art
. 41, conexarea dosarelor, chiar dacă
se referă la fapte diferite sau sunt înregistrate la curți de apel diferite,
competența teritorială aparținând curții de apel celei dintâi sesizate;
b) să dispună, în cazul necesității de a primi
informații suplimentare de la statul solicitant potrivit
art
.
53, amânarea soluționării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu
posibilitatea reiterării cererii, și acordarea unui ultim termen de încă 2
luni;
c) să constate, prin sentință, dacă sunt sau nu
sunt întrunite condițiile extrădării.”
În alin. (8) al
art
.
54 din legea mai sus menționată se stipulează că: „Hotărârea asupra extrădării
poate fi atacată cu recurs de procurorul general competent și de persoana
extrădabilă
, în termen de 5 zile de la pronunțare, la
Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Procurorul general
competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului
justiției.”
Totodată, în dispozițiile
art
.
60 din Legea
nr
. 302/2004 sunt statuate condițiile
privind predarea amânată, astfel:
„(1) Existența unui proces penal în fața autorităților
judiciare române împotriva persoanei
extrădabile
sau
faptul că persoana
extrădabilă
se află în executarea
unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), predarea
extrădatului poate fi amânată. În caz de amânare, extrădarea poate deveni
efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârșit, iar în caz de condamnare
la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată
sau considerată ca executată.
(3) Predarea extrădatului poate fi amânată și
atunci când se constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta suferă de o
boală care i-ar putea pune viața în pericol.
(4) În cazul amânării predării persoanei a cărei
extrădare a fost aprobată, instanța emite un mandat de arestare provizorie în
vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul
admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă
sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române,
mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare de la
data încetării motivelor care au justificat amânarea.”
Pe calea interpretării sistematice a normelor
mai sus menționate, rezultă că legiuitorul a prevăzut calea ordinară de atac a
recursului numai împotriva soluțiilor ce se pot pronunța de către instanța
competentă cu privire la cererile de extrădare, printre acestea fiind și cea
prevăzută la
art
. 54 alin. (1)
lit
.
b) din Legea
nr
. 302/2004 - referitoare la amânarea
soluționării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea
reiterării cererii, și acordarea unui ultim termen de încă 2 luni -, în raport
cu prevederile
art
. 56 din aceeași lege, care pe
calea unei norme de trimitere statuează expres că dispozițiile
art
. 54 alin. (8) se aplică în mod corespunzător și în
cazurile în care instanța se pronunță cu privire la amânarea extrădării.
Predarea persoanei extrădate reprezintă efectul
concret ce decurge din soluția pozitivă, respectiv de admitere a cererii de
extrădare pasivă, legiuitorul reglementând această instituție de drept într-o
secțiune distinctă a actului normativ menționat, și anume în Secțiunea a 3-a,
intitulată „Efectele extrădării din România.”
Astfel, normele prevăzute în secțiunea mai sus
menționată cuprind dispoziții privind operațiunea efectivă a predării
extrădatului, cum sunt cele referitoare la termenele pentru predare, predarea
amânată, predarea temporară sau sub condiție, tranzitul,
reextrădarea
către un stat terț, acestea vizând faza ulterioară judecării cererii de
extrădare pasivă, și anume aceea a executării extrădării.
În prevederile
art
. 60
din Legea
nr
. 302/2004 au fost reglementate, în mod
expres, cazurile de amânare a predării persoanei extrădate, la alin. (3)
prevăzându-se că predarea extrădatului poate fi amânată și atunci când se
constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta suferă de o boală care
i-ar pune viața în pericol.
Din examinarea normelor referitoare la predarea persoanei extrădate, în general,
și a dispozițiilor
art
. 60 din Legea
nr
. 302/2004, în special, nu rezultă existența vreunei
dispoziții exprese referitoare la calea de atac ordinară a recursului ce s-ar
fi putut exercita în ipotezele arătate.
Așa cum se poate observa din examinarea dispozițiilor
art
.
63 din Legea
nr
. 302/2004 privind
reextrădarea
către un stat terț, legiuitorul a prevăzut o normă de trimitere la alin. (2) al
cărei conținut statuează că dispozițiile
art
. 54
(soluționarea cauzei) și
art
. 55 (judecarea recursului
și comunicarea hotărârii) se aplică în mod corespunzător, aceasta având un
caracter special, întrucât vizează o ipoteză specială de extrădare,
conferindu-i-se
un caracter jurisdicțional.
Așadar, cum în dispozițiile
art
. 60 din actul normativ
menționat nu se prevede
nicio
dispoziție privind
existența vreunei căi de atac ordinare împotriva hotărârii instanței care poate
dispune amânarea predării extrădatului ce suferă de o boală care i-ar putea
pune viața în pericol, instituția predării amânate vizând faza de executare a
extrădării pasive, iar prevederile
art
. 56 din
aceeași lege conținând o normă de trimitere cu privire la exercitarea căii de
atac a recursului și în cazul amânării extrădării, care constituie o soluție ce
se poate pronunța cu ocazia judecării cererii de extrădare pasivă, aceasta
fiind anterioară și distinctă de faza executării, rezultă că voința
legiuitorului a fost aceea de a nu prevedea
nicio
cale de atac împotriva hotărârii pronunțate în ipoteza de la
art
. 60 alin. (3) din Legea
nr
.
302/2004, având în vedere caracterul special al reglementării instituțiilor
privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, printre care
figurează și extrădarea și necesitatea executării cu celeritate a cererilor
admise, prin predarea extrădatului.
În raport cu cele menționate, se constată că
persoana extrădată B.I. a exercitat calea ordinară de atac a recursului
împotriva sentinței primei instanțe, prin care în temeiul
art
.
60 alin. (3) din Legea
nr
. 302/2004 a fost respinsă,
ca neîntemeiată, cererea relativă la amânarea predării persoanei solicitate
extrădate către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, extrădare
dispusă prin sentința penală
nr
. 95/F/2008 a Curții
de Apel
Brașov
, definitivă prin decizia penală
nr
. 3280/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă
această cale de atac nu este prevăzută de
nicio
dispoziție legală, ceea ce se circumscrie accepțiunii unui act pe care legea
nu-l îngăduie și îl sancționează cu inadmisibilitatea.
Față de
aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor
art
. 385
15
pct
.
1
lit
. a) C.
proc
.
pen
., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de
recurentul persoană extrădată B.I. împotriva sentinței
nr
.
1/F/E din 19 februarie 2010 a Curții de Apel
Brașov
,
Secția penală și pentru cauze cu minori.