ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3631/2008

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința

penală nr. 147 din 18 martie 2008 pronunțată de

Tribunalul

Constanța, secția penală, a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 5 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C.

pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată B.L. nu

a formulat pretenții civile în cauză.

A fost obligat inculpatul la despăgubiri

civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Județean de

Urgență Constanța în sumă de 8536 lei și la cheltuieli judiciare către stat în

sumă de 1200 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 12 august 2006, inculpatul V.A.

împreună cu victima M.N. și martorii S.P., S.N., B.F. și A.C. au consumat

împreună vin și au jucat pe rând tenis cu piciorul. Victima s-a ridicat și l-a

lovit cu pumnul peste față pe inculpat, moment în care martorul B.F. a

intervenit între cei doi și i-a împiedicat să se bată, după care V.A. s-a

așezat pe o bordură iar victima a rămas în picioare în fața acestuia.

La scurt timp, inculpatul s-a ridicat și l-a

lovit o singură dată cu pumnul peste față de numitul M.N., care a căzut pe

spate, lovindu-se cu capul de asfaltul străzii și

rămânând întins, în stare de inconștiență, cu fața în sus.

A fost chemată ambulanța, care l-a transportat

pe M.N. la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța unde i s-au acordat

îngrijiri medicale, acesta rămânând internat în spital în secția neurochirurgie

până în luna septembrie 2006, când a fost transportat la Clinica Universitară

de Psihiatrie Palazu Mare, de unde a fost externat la 6 octombrie 2006, iar în

ziua de 26 octombrie 2006 a decedat.

În urma efectuării necropsiei s-a constatat că

moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii

acute urmare a unui traumatism cranio-cerebral complicat în evoluție cu

bronhopneumonie, reținându-se că leziunile cranio-cerebrale s-au putut produce

prin lovire de corp dur cu suprafață mare la data de 12 august 2006 și care au

legătură de cauzalitate indirectă cu mecanismul de producere a morții.

Fapta inculpatului V.A., care la data de 12

august

2006 l-a lovit cu pumnul peste față

pe victima M.N., care

se afla sub influența băuturilor alcoolice și care

a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt suferind leziuni care au dus ulterior

la deces întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., inculpatul

aflându-se în culpă față de rezultatul mai grav al faptei sale decesul victimei

- caracteristică specifică a infracțiunilor praeterintenționate.

Prima instanță nu

a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., așa

cum a solicitat acesta, deoarece la

dosar nu sunt probe

din care să rezulte că inculpatul a fost provocat de victimă, iar martorii

audiați nu au putut preciza cauza altercației între părți, cel mai probabil

fiind starea de ebrietate în care se găseau aceștia, așa cum au menționat

martorii și inculpatul.

Partea vătămată B.L., deși a declarat că a

efectuat cheltuieli atât în perioada de spitalizare cât și cu ocazia

înmormântării victimei, a precizat că nu înțelege să se constituie

parte civilă împotriva inculpatului și nu

solicită nici un fel de daune.

În cauză s-a

constituit parte civilă Spitalul Clinic Județean de

Urgență

Constanța cu suma de 8536 lei contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.

La

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în

vedere criteriile generale ale individualizării pedepsei prevăzute de

art. 72 și art. 52 C. pen.

Curtea de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 93/P din

11 septembrie 2008 a admis apelul formulat de inculpatul V.A. împotriva

sentinței penale nr. 147 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța,

a reținut ca circumstanță atenuantă art. 73 lit. b) C. pen. la încadrarea

juridică - art. 183 C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani

închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și a menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale atacate.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut că susținerile inculpatului în

sensul că în mod greșit prima instanță nu reținut scuza provocării la

individualizarea pedepsei aplicate, astfel

încât se impune

reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, sunt fondate.

Astfel, s-a reținut că victima a avut o

comportare violentă și i-a aplicat inculpatului un pumn în zona feței, fără

motiv, astfel justificându-se riposta inculpatului care a procedat ca și

victima aplicându-i o singură lovitură în zona feței.

În ceea ce privește celelalte susțineri ale

inculpatului în sensul greșitei nerețineri a circumstanței atenuante constând

în aceea că fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool, beția

incompletă și involuntară, că fapta nu a fost săvârșită cu intenție față de

rezultatul produs, ci din culpă, precum și solicitările în sensul aplicării

art. 81 C. pen. ca modalitate de executare a pedepsei, sunt nefondate.

Instanța de control judiciar a reținut că

pentru a constitui cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei – beția -

trebuie ca, în momentul comiterii faptei, inculpatul să se găsească datorită

unor împrejurări independente de voința sa, în stare de beție completă produsă

de alcool sau alte substanțe, în cazul de față inculpatul neputând invoca

circumstanța atenuantă a beției voluntare complete dacă a consumat băuturi

alcoolice ajungând prin voința sa într-o stare de agresivitate.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului,

instanța de control judiciar a apreciat că, prin reținerea circumstanței

atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., se impune reducerea pedepsei

aplicate de la 5 ani la 3 ani și 6 luni închisoare, fără însă a se reține

aplicarea art. 81 sau art. 86

1

C. pen., reeducarea inculpatului

putând avea loc numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său desemnat din oficiu a

solicitat reducerea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare

aplicarea art. 81 sau art. 86

1

C. pen.,

invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen.

Examinând hotărârea atacată în baza criticilor

formulate se constată că recursul formulat de inculpatul V.A. este întemeiat

așa cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.

la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama între altele de pericolul

social al faptei, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Or, din examinarea actelor dosarului se

constată că la

proporționalizarea pedepsei

de 3 ani și 6 luni închisoare, instanțele

nu a ținut seama în suficientă

măsură de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, respectiv de faptul că

inculpatul a fost

provocat de victimă, care

a avut o comportare violentă și i-a aplicat

inculpatului un pumn în zona

feței fără nici un motiv și nici de datele pozitive ce îl caracterizează pe

inculpat, care nu se manifestă ca o persoană violentă în comunitate, acesta

fiind un incident izolat determinat de consumul de alcool.

Curtea apreciază însă că, față de natura și

gravitatea faptei comise, scopul educativ, preventiv , sancționator al pedepsei

poate fi atins prin executarea pedepsei în regim de detenție, astfel cum în mod

corect au stabilit și celelalte instanțe.

Hotărârea

pronunțată este supusă casării în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cuantumul pedepsei aplicate fiind prea mare în

raport de datele personale ale inculpatului.

Față de considerentele arătate, Curtea,

constatând întemeiate criticile din recursul inculpatului V.A. numai cu

privire la cuantumul pedepsei aplicate, în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C.

proc. pen. urmează a admite recursul declarat

de inculpatul V.A., a casa

decizia penală atacată numai cu privire cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului.

Rejudecând în aceste limite, Curtea va modifica

pedeapsa aplicată în sensul că o va reduce de la 3 ani și 6 luni închisoare la

1 an și 8 luni închisoare, făcând aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Se apreciază de către Curte că această

pedeapsă, situată sub minimul prevăzut de lege, este de natură a asigura,

potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și

reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu

recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul V.A.

împotriva deciziei penale nr. 93/P din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, numai

cu privire la pedeapsa aplicată .

Casează decizia penală atacată și rejudecând

reduce pedeapsa aplicată inculpatului V.A. de la 3 ani și 6 luni închisoare la

1 an și 8 luni închisoare.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 noiembrie 2008.