ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3631/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 147 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. S-a constatat că partea vătămată B.L. nu a formulat pretenții civile în cauză. A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța în sumă de 8536 lei și la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1200 lei. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 12 august 2006, inculpatul V.A.

împreună cu victima M.N. și martorii S.P., S.N., B.F. și A.C. au consumat împreună vin și au jucat pe rând tenis cu piciorul. Victima s-a ridicat și l-a lovit cu pumnul peste față pe inculpat, moment în care martorul B.F. a intervenit între cei doi și i-a împiedicat să se bată, după care V.A. s-a așezat pe o bordură iar victima a rămas în picioare în fața acestuia. La scurt timp, inculpatul s-a ridicat și l-a lovit o singură dată cu pumnul peste față de numitul M.N., care a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de asfaltul străzii și rămânând întins, în stare de inconștiență, cu fața în sus. A fost chemată ambulanța, care l-a transportat pe M.N.

la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța unde i s-au acordat îngrijiri medicale, acesta rămânând internat în spital în secția neurochirurgie până în luna septembrie 2006, când a fost transportat la Clinica Universitară de Psihiatrie Palazu Mare, de unde a fost externat la 6 octombrie 2006, iar în ziua de 26 octombrie 2006 a decedat. În urma efectuării necropsiei s-a constatat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute urmare a unui traumatism cranio-cerebral complicat în evoluție cu bronhopneumonie, reținându-se că leziunile cranio-cerebrale s-au putut produce prin lovire de corp dur cu suprafață mare la data de 12 august 2006 și care au legătură de cauzalitate indirectă cu mecanismul de producere a morții.

Fapta inculpatului V.A., care la data de 12 august 2006 l-a lovit cu pumnul peste față pe victima M.N., care se afla sub influența băuturilor alcoolice și care a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt suferind leziuni care au dus ulterior la deces întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., inculpatul aflându-se în culpă față de rezultatul mai grav al faptei sale decesul victimei - caracteristică specifică a infracțiunilor praeterintenționate. Prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., așa cum a solicitat acesta, deoarece la dosar nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul a fost provocat de victimă, iar martorii audiați nu au putut preciza cauza altercației între părți, cel mai probabil fiind starea de ebrietate în care se găseau aceștia, așa cum au menționat martorii și inculpatul.

Partea vătămată B.L., deși a declarat că a efectuat cheltuieli atât în perioada de spitalizare cât și cu ocazia înmormântării victimei, a precizat că nu înțelege să se constituie parte civilă împotriva inculpatului și nu solicită nici un fel de daune. În cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța cu suma de 8536 lei contravaloarea cheltuielilor de spitalizare. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale ale individualizării pedepsei prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 93/P din 11 septembrie 2008 a admis apelul formulat de inculpatul V.A.

împotriva sentinței penale nr. 147 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, a reținut ca circumstanță atenuantă art. 73 lit. b) C. pen. la încadrarea juridică - art. 183 C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că susținerile inculpatului în sensul că în mod greșit prima instanță nu reținut scuza provocării la individualizarea pedepsei aplicate, astfel încât se impune reducerea pedepsei aplicate sub minimul special, sunt fondate. Astfel, s-a reținut că victima a avut o comportare violentă și i-a aplicat inculpatului un pumn în zona feței, fără motiv, astfel justificându-se riposta inculpatului care a procedat ca și victima aplicându-i o singură lovitură în zona feței.

În ceea ce privește celelalte susțineri ale inculpatului în sensul greșitei nerețineri a circumstanței atenuante constând în aceea că fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool, beția incompletă și involuntară, că fapta nu a fost săvârșită cu intenție față de rezultatul produs, ci din culpă, precum și solicitările în sensul aplicării art. 81 C. pen. ca modalitate de executare a pedepsei, sunt nefondate. Instanța de control judiciar a reținut că pentru a constitui cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei – beția - trebuie ca, în momentul comiterii faptei, inculpatul să se găsească datorită unor împrejurări independente de voința sa, în stare de beție completă produsă de alcool sau alte substanțe, în cazul de față inculpatul neputând invoca circumstanța atenuantă a beției voluntare complete dacă a consumat băuturi alcoolice ajungând prin voința sa într-o stare de agresivitate.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de control judiciar a apreciat că, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., se impune reducerea pedepsei aplicate de la 5 ani la 3 ani și 6 luni închisoare, fără însă a se reține aplicarea art. 81 sau art. 86 1 C. pen., reeducarea inculpatului putând avea loc numai prin executarea pedepsei în regim de detenție. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său desemnat din oficiu a solicitat reducerea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare aplicarea art. 81 sau art. 86 1 C. pen., invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate se constată că recursul formulat de inculpatul V.A. este întemeiat așa cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama între altele de pericolul social al faptei, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, din examinarea actelor dosarului se constată că la proporționalizarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, instanțele nu a ținut seama în suficientă măsură de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, respectiv de faptul că inculpatul a fost provocat de victimă, care a avut o comportare violentă și i-a aplicat inculpatului un pumn în zona feței fără nici un motiv și nici de datele pozitive ce îl caracterizează pe inculpat, care nu se manifestă ca o persoană violentă în comunitate, acesta fiind un incident izolat determinat de consumul de alcool.

Curtea apreciază însă că, față de natura și gravitatea faptei comise, scopul educativ, preventiv , sancționator al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei în regim de detenție, astfel cum în mod corect au stabilit și celelalte instanțe. Hotărârea pronunțată este supusă casării în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cuantumul pedepsei aplicate fiind prea mare în raport de datele personale ale inculpatului. Față de considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiate criticile din recursul inculpatului V.A. numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de inculpatul V.A., a casa decizia penală atacată numai cu privire cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.

Rejudecând în aceste limite, Curtea va modifica pedeapsa aplicată în sensul că o va reduce de la 3 ani și 6 luni închisoare la 1 an și 8 luni închisoare, făcând aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Se apreciază de către Curte că această pedeapsă, situată sub minimul prevăzut de lege, este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr. 93/P din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, numai cu privire la pedeapsa aplicată . Casează decizia penală atacată și rejudecând reduce pedeapsa aplicată inculpatului V.A. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 1 an și 8 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2008.