ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1437/2010

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 221/ F din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Galați, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. în referire la art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În baza disp. art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În conformitate cu disp.art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii astfel aplicate (2 ani închisoare) pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform disp.

art. 110 C.pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata termenului de încercare de 4 ani mai sus stabilit. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore (ziua de 22 octombrie 2007/23 octombrie 2007). În conformitate cu disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale relative suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. S-a constatat că Spitalul Municipal A.C. Tecuci nu a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 14 C.proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I. la plata către partea civilă L.Z. a despăgubiri lor civile în sumă de 10.000 RON cu titlu de daune materiale precum și la plata unor daune morale în sumă de 10.000 RON. A fost obligat inculpatul, în baza aceluiași temei legal (art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ.) la plata sumei de 2.430,54 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgentă S.A.A. Galați. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii acestora în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.

În conformitate cu disp.art. 191 alin. (1) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul B.I. la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 1.400 RON, sumă înglobând și costul constatării medico-legale (necropsie) - 932 RON, care s-a dispus a fi virată în contul Spitalului Clinic Județean de Urgență Galați deschis la Trezoreria Galați. În temeiul art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen.a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă L.Z. în sumă de 500 RON. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul B.I. locuiește în comuna Buciumeni, jud. Galați, are vârsta de 17 ani și este elev în clasa a XI-a la Grupul Școlar Industrial Tecuci. Inculpatul B.I.

și martorii S.M., A.L., R.M., C.G. și T.D.C., elevi și ei al Grupul Școlar Industrial Tecuci, respectiv Grupul Școlar nr. 8 Tecuci, locuiau în gazdă în mun. Tecuci, pe str. L.J., la familia N. Fetele locuiau în cameră separată de cea a băieților care era situată într-un alt corp de casă. Martora R.M. era prietenă și colegă de clasă cu victima L.V.V. în vârstă de 17 ani și 6 luni, aceasta din urmă, făcând zilnic naveta în comuna Barcea, unde domicilia. De obicei, după terminarea orelor de școală, victima o conducea la gazdă pe martora R.M., fiind în drumul său către autogara. Așa s-a întâmplat și în seara zilei de 09 octombrie 2007. De această dată, în fata lor, la mică distanță, se deplasau martorii F.G.

și C.I. În timp ce victima și cei doi martori au rămas la poarta locuinței familiei N., martora R. M. a intrat în casă pentru a le aduce bluzele pe care le lăsase anterior la ea. Când a revenit la poartă, martora R. M. i-a spus victimei că a întârziat deoarece colegele sale de cameră i-au povestit cum inculpatul Ie-a umblat prin lucrurile personale. Și, în momentul acestei discuții, colegele de cameră ale martorei R.M. se certau cu inculpatul pentru motivul arătat mai sus. La puțin timp a ieșit în stradă și inculpatul B.I., urmat de martora C.G., în casă rămânând doar martorele S.M. și A.L. Inculpatul s-a oprit în fața victimei iar martora C.G. lângă gardul ce împrejmuiește locuința. Victima a încercat să poarte o discuție cu inculpatul în legătură cu gestul său de a le răscoli fetelor bunurile personale, însă inculpatul s-a enervat și a aplicat victimei o lovitură puternică, cu pumnul, în zona stângă a capului.

Imediat, între cei doi s-a interpus martorul C.I., care nu apucase să se depărteze prea mult de locul incidentului și datorită neonului din apropiere a văzut ce s-a întâmplat. Martorul C.I. s-a așezat cu spatele către victimă și cu fața către inculpat, pentru a-l împiedica pe acesta să continue acțiunea agresivă. Chiar și în aceste împrejurări, inculpatul i-a aplicat victimei o nouă lovitură cu pumnul în partea din spate a urechii stângi, cam în aceeași zonă unde a fost aplicată și prima lovitură. Datorită intensității cu care inculpatul a dat cea de-a doua lovitură cu pumnul, victima s-a dezechilibrat dar nu a căzut la pământ, întrucât s-a sprijinit cu mâna dreaptă, însă a început să acuze dureri în zona capului.

Constatând că inculpatul devine tot mai agresiv, martorul C.I. l-a împins pe acesta către poartă și l-a băgat în curte, după care el și victima au plecat spre autogara. În acest timp, victima și martorul C.I. s-au întâlnit în drum spre autogara cu martorul F.G. și alți cunoscuți ai acestuia din urmă, care aflând despre cele întâmplate victimei, s-au hotărât să se întoarcă la gazda inculpatului. Victima și martorii nu au mai putut să impute inculpatului fapta comisă, întrucât, înainte de a se întâlni cu acesta, la cererea unui vecin, au părăsit zona plecând spre auto gară. A doua zi, datorită loviturilor inculpatului, victima a început să se simtă din ce în ce mai rău, a vomat, a amețit și a acuzat dureri puternice în partea stângă a capului.

La un moment dat chiar, în timp ce se afla la autogara împreună cu martorii T.C. și C.I. și așteptau autobuzul pentru a merge acasă, victimei i s-a făcut rău și a început să vomite. în aceste împrejurări, martorul T.C. a așezat-o pe victimă pe o bordură și Ie-a anunțat pe martorele R.M. și C.G., solicitându-se să se deplaseze repede la auto gară și să aducă și o haină pentru victimă. Martorele s-au conformat, dar până au ajuns ele la autogara, starea victimei s-a înrăutățit, astfel că i-au chemat pe părinții victimei pentru a o duce acasă cu mașma. La puțin timp, au sosit și părinții victimei cărora, însă, atât victima cât și martorii, la cererea acesteia, Ie-a spus că îi este rău pentru că a mâncat ceva stricat.

Victima a procedat în această manieră și a refuzat să le spună părinților adevărul, întrucât aceștia nu erau de acord cu relația sa cu martora R.M. A treia zi de la incident, în timp ce victima se afla la domiciliu împreună cu bunica sa, martora F.S. și cu martora R. M., starea acesteia s-a agravat și a intrat în comă iar ulterior, a decedat la Spitalul Județean Galați. Situația faptică mai sus expusă este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții civile L.Z., procesul-verbal de fixare a locului faptei însoțit de planșa fotografică aferentă, actele medicale emise de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean Galați (filele 23-33 dosar urm. pen.), semnificativ fiind raportul de constatare medico-legală din 20 octombrie 2007 care concluzionează următoarele: moartea victimei L.V.V.

a fost violentă; ea s-a datorat comei consecutive unui traumatism craniocerebral grav, cu fractură parieto-temporală stângă și fisură occipitală (posibil iradiată din focarul parieto-temporal stâng) hematom extradural emisferic stâng operat, dilacerare temporală stângă, contuzie cerebrală și în trunchi cerebral, edem cerebral. Leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse prin lovire activă cu corp ori mijloc contondent iar grosimea mică a cutiei craniene (de 0,1 cm. la nivel temporal) face posibilă producerea unei fracturi prin lovire cu pumnul, însă cu forță de impact mare. Leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse prin lovirea victimei din față de către un agresor dreptaci. S-a concluzionat, de asemenea, că acest traumatism cranio-cerebral poate data din data de 09 octombrie 2007, între acesta și deces existând legătură directă de cauzalitate; declarațiile martorilor direcți C.I.

și C.G.Ș., declarațiile martorilor A.L., O.l., F.S., L.N., P.L.I., T.D.C. audiați atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, precum și declarațiile martorilor R.M.V., S.M. și O.l. și ale martorilor propuși pe latură civilă C.I. și B.J. Susținerile inculpatului în sensul că prima lovitură a fost aplicată de victimă, el fiind nevoit să riposteze și că a aplicat victimei o singură lovitură sunt infirmate prin declarațiile martorilor direcți mai sus menționați date la un moment apropiat de cel al împrejurării deduse judecății (filele 36-37, 44 și 59 dosar urm. pen.), astfel încât nu poate fi luată în considerare circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, martorul C.I. a arătat în mod clar în cursul urmăririi penale că după ce l-a văzut pe inculpat lovindu-l cu pumnul în zona feței pe L.V., s-a apropiat și s-a interpus între aceștia cerându-i inculpatului să se liniștească însă inculpatul i-a mai aplicat o lovitură victimei cu pumnul, atingându-l puțin și pe martor. C.G., martoră audiată la 15 octombrie 2007 (fila 59 dosar urm. pen.) arată că inculpatul l-a luat de piept pe L.V. și "cu mâna dreaptă l-a lovit peste cap cu pumnul, undeva în zona cefei, în spatele urechii stângi; a intervenit I. să-i despartă și lonuț, în încăierare, i-a mai tras un pumn în zona tâmplei stângi". Ulterior, martora a fost solicitată de prietena victimei (R.M.V.) să o însoțească pe aceasta la auto gară deoarece victima acuza dureri de cap și se simțea amețit.

S-a reținut că declarațiile acestor martori sunt contradictorii raportat la faza cercetării judecătorești, în privința unei eventuale lovituri pe care victima ar fi aplicat-o inculpatului la momentul incipient al conflictului dar și în privința celei dea doua lovituri aplicate de inculpat. Astfel, acest ultim aspect (aplicarea de către inculpat a unei a doua lovituri consecutive în aceeași zonă, victimei), deși reliefat foarte clar în cursul primei faze a procesului penal, este aplanat la momentul cercetării judecătorești filele 110) de către martorul C. - situația putând fi pusă pe seama intervalului de timp scurs de la momentul dedus judecății. De asemenea, în cursul urmăririi penale, nici unul dintre martorii mai sus menționați nu au adus în discuție vreo eventuală provocare din partea victimei care să consiste într-o lovitură aplicată inculpatului, acest aspect fiind reliefat doar la cercetarea pe fond a cauzei.

Prin depozițiile martorilor C.G.Ș. și O.l. (fila 133 dosar fond). Relevantă din acest punct de vedere este și depoziția martorei R.M.V. (filele 35-40 dosar urm. pen.) care subliniază cu claritate faptul că inculpatul a mers în fața victimei și i-a aplicat două lovituri consecutive. De asemenea, martora A.L., audiată și în faza cercetării judecătorești relevă că "după câteva momente, inculpatul a revenit în cameră și ne-a spus că i-ar fi aplicat victimei 2 pumni în zona gâtului". În cursul cercetării judecătorești a fost solicitată proba expertizării medico-legale, avându-se în vedere faptul că raportul de constatare medico-legală inițial întocmit a constatat și alte leziuni de violență cu procese metabolice mai lente care fac dificilă aprecierea vechimii leziunilor și modalitatea producerii acestora, leziuni în privința cărora nu s-a stabilit o legătură cu acțiunile inculpatului.

Instanța a apreciat inutilă cauzei această solicitare raportat la constatări le medico-legale inițiale care au evidențiat fără dubiu faptul că moartea victimei s-a datorat doar traumatismului cranio-cerebral care poate data din 09 octombrie 2007 și care are legătură directă de cauzalitate cu decesul. Au fost avute în vedere, din această perspectivă și declarațiile martorilor C.l. (fila 110 dosar fond: "lovitura aplicată de inculpat victimei a fost destul de serioasă"), precum și declarațiile martorelor F.S. și L.N. (rude apropiate ale victimei) care au precizat că aceasta nu a suferit anterior de nicio boală și că nu a existat vreo posibilitate de a se lovi, anterior evenimentului dedus judecății neprezentând nici un semn de violentă.

Față de toate aceste aspecte, s-a apreciat că fapta inculpatului B.I. mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. proc. pen. Întrucât la data comiterii faptei inculpatul are vârsta de 17 ani, în cauză urmează a-și găsi eficiența dispozițiile legale ale art. 99 și urm. C. pen. relative regimului sancționator al minorilor infractori. La individualizarea sancțiunii ce urmează a-i fi aplicată, s-a arătat că vor fi avute în vedere în mod deosebit gradul ridicat de pericol social al faptei deduse judecății corelativ cu elementele care circumstanțiază persoana inculpatului (dezvoltarea intelectuală și evoluția acestuia, comportamentul anterior).

Fără îndoială, infracțiunea obiect al cauzei este o infracțiune gravă contra persoanei - lezând valoarea socială cea mai importantă. Pedeapsa însă trebuie cuantificată, adaptând-o la cazul individual, iar considerarea persoanei inculpatului în mecanismul individualizării este de esența acestei operațiuni. Astfel, inculpatul în cauză, așa cum relevă referatele de evaluare întocmite în cauză, are o reprezentare pozitivă în comunitate, dezvoltându-se într-un climat stabil, lipsit de tensiuni și conflicte și se află la primul conflict cu legea penală. Nu este cunoscut ca având o fire violentă și acordă importanță educației școlare, așa cum relevă, de altfel, și înscrisurile și caracterizările aflate la filele 34-41 și 135-137-141 dosar fond.

S-a arătat că se poate opina în aceste condiții că inculpatul a comis fapta pe fondul vârstei critice la care se află, fiind lipsit de abilitățile rezolvării unui conflict pe cale amiabilă. S-a apreciat astfel că reeducarea inculpatului B.I. poate fi realizată prin aplicarea unei pedepse a închisorii într-un cu antum situat sub minimul special prevăzut de textul legal încriminator, ca urmare a reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. (s-a avut în vedere conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei, precum și atitudinea procesuală afișată de acesta). Întrunite fiind condițiile prev. de art. 81 C. pen.

și apreciind că o sancționare excesivă a inculpatului minor în contextul mai sus prezentat ar contraveni scopului principal al legii penale, s-a arătat că urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare calculat în conformitate cu disp. art. 110 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1), (2) și (5) C. pen. s-a arătat că va fi aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și că se va dispune suspendarea executării acesteia pe durata termenului de încercare stabilit. În conformitate cu disp.art. 359 C. proc. pen. s-a arătat că va fi atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale relative suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În cauză, inculpatul B.I. a fost reținut pentru 24 ore prin ordonanța cu nr. 59 din 22 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați (fila 100 dosar urm. pen.) astfel încât, în conformitate cu art. 88 C. pen., s-a arătat că urmează a fi dedusă din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului această perioadă. Cu privire la latura civilă a cauzei,s-a arătat că urmează a se constata că Spitalul Municipal A.C. Tecuci nu a formulat pretenții civile în cauză, iar Spitalul Clinic de Urgență S.A.A. Galați a reclamat despăgubiri civile în sumă de 2.430,54 lei reprezentând cheltuieli pentru asistența medicală acordată victimei L.V.V. Față de cele de mai sus, s-a arătat că urmează, în consecință, ca în temeiul disp.

art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. să fie obligat inculpatul la acoperirea acestora. În termenul legal prev. de art. 15 alin. (2) C. proc. pen. partea civilă L.Z. a formulat pretenții civile în sumă de 3.000 euro (echivalent în lei) reprezentând daune materiale precum și daune morale în același cuantum. În privința daunelor materiale, instanța a apreciat ca fiind dovedită doar suma de 10.000 lei (RON) cu depozițiile martorilor C.I. și B.J. (filele 111 și 113 dosar fond). S-a mai arătat că daunele morale sunt justificate în opinia instanței în același cuantum (10.000 lei RON), avându-se în vedere trauma psihică ce a fost cauzată părții civile - părintele victimei, dar și natura infracțiunii( una praeterintentionată în care rezultatulletal se impută cu titlu de culpă).

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a arătat că se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri în vederea introducerii acestora în Sistemul National de Date Genetice Judiciare. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul B.I. Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Sub aspectul netemeiniciei, s-a susținut că pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată este necorespunzătoare criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen. Astfel, s-a solicitat majorarea pedepsei și schimbarea modalității de executare, dispunându-se cel puțin aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, întrucât mijloacele prevăzute de art. 110 1 C. pen.

sunt de natură a individualiza mai bine răspunderea penală a inculpatului. Cu privire la nelegalitatea hotărârii, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 932 RON, reprezentând costul autopsiei, întrucât această obligație de plată revine M.P. și a fost achitată. Inculpatul a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie. În ceea ce privește latura penală a cauzei, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond, dându- se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante. Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a solicitat reducerea despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat. Prin Decizia penală nr. 39/ A din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

A fost desființată sentința penală nr. 221 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare. A fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prev. de art. 110 C. pen., respectiv pe o durată de 6 ani.

Potrivit art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte o dată la 4 luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Galați și să prezinte informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii preventive de 24 de ore din data de 22/23 octombrie 2007. S-a constatat că Spitalul Municipal A.C. Tecuci nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză. În temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L.Z. În baza acelorași dispoziții legale, a fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 2.430,54 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență S.A.A. Galați. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.I., după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat - urmărire + fond. În temeiul art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părții civile L.Z. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiași sentinței penale. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel. A fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 500 lei către partea civilă L.Z. cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel a constatat următoarele: Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, pe baza unei analize complete a materialului probator. S-a considerat însă că instanța de fond a procedat la o greșită individualizare a răspunderii penale a inculpatului. Conform art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță, inculpatul este judecat pentru săvârșirea in fracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. Ca situație de fapt se reține că în seara de 09 octombrie 2007, în loc public, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul B.I. a aplicat părții vătămate două lovituri cu pumnul în zona stângă a capului, cauzându-i un traumatism cranio - cerebral grav cu hematom extradural emisferic stâng, leziuni ce au condus la moartea acestuia. Prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., aplicându-i o pedeapsă de 2 ani închisoare, sub limita minimului special de 2 ani și 6 luni închisoare.

Având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., s-a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată și nu se impune reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, pentru motivele ce se vor arăta. Așa cum s-a reținut mai sus, la individualizarea pedepsei se au în vedere mai multe criterii, printre care gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului. Având în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise de inculpat, respectiv lovituri cauzatoare de moarte, modalitățile și împrejurările săvârșirii - așa cum au fost arătate mai sus - urmarea produsă, atingerea adusă relațiilor sociale ce apără viața persoanei, s-a considerat că se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei aplicată inculpatului.

De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea parțial sinceră manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal. Având în vedere cele de mai sus, prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen., s-a considerat că îndreptarea inculpatului se poate realiza în condiții optime prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În condițiile în care - așa cum s-a arătat mai sus - se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, cât și schimbarea modalității de executare, motivele de apel ale acestuia vizând latura penală a cauzei apar ca nefondate, De asemenea, este nefondat și motivul de apel al inculpatului vizând latura civilă a cauzei. Față de materialul probator administrat în cauză, s-a considerat că prima instanța a stabilit corect cuantumul despăgubirilor civile (daune morale și daune materiale) la plata cărora a fost obligat inculpatul.

Astfel, prin depozițiile martorilor C.I. și B.J., partea civilă a justificat cuantumul daunei or materiale în sumă de 10.000 lei. Deși inculpatul a solicitat în apel reducerea despăgubirilor materiale, nu a probat în nici un fel această cerere, motiv pentru care nu poate fi primită. S-a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod corect și cuantumul daunelor morale. Suma de 10.000 lei este optimă pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de partea civilă L.Z., prin pierderea fiului său - victima L.V. Hotărâre a instanței de fond este nelegală sub aspectul greșitei obligări a inculpatului la plata sumei de 932 lei RON reprezentând costul necropsiei. Suma de 932 lei a fost achitată în faza urmăririi penale din fondurile M.P., sens în care nu se mai impune obligarea inculpatului la plata acesteia.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul B.I. Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei, susținându-se în esență că în raport de împrejurările săvârșirii faptei, ca și de datele ce-l caracterizează pe inculpate, existau temeiuri suficiente pentru aplicarea unei pedepse severe, cu executare în regim de detenție, menită să asigure o conduită licită și atingerea scopului legii penale. Inculpatul B.I. a criticat decizia sub aspectul individualizării pedepsei și, în scris, a cuantumului daunelor la care a fost obligat. În ce privește pedeapsa ce i-a fost aplicată,s-a apreciat că aceasta este mult prea aspră, raportat la circumstanțele concrete ale producerii incidentului raportat la conduita inculpatului atât anterior, cât și ulterior producerii incidentului,la faptul că este la primul contact cu legea penală.

În ce privește cuantumul daunelor la care a fost obligat,s-a susținut că sumele acordate sunt mult prea mari, față de ceea ce a dovedit partea civilă. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează,respective art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate. Atât Parchetul, cât și inculpatul au formulat critici ce pun în discuție în esență pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare a acesteia. În declarațiile date în cauză,inculpatul a recunoscut că a lovit victima însă numai o singură dată și ca urmare a provocării venite din partea acesteia.

Probatoriul administrat în cauză nu a conturat starea de provocare susținută de inculpatjnsă atestă existența unei altercații între acesta și victimă, context în care inculpatul a lovit victima cu pumnul în zona capului, iar urmare a loviturii primite,aceasta a suferit un traumatism cranio-cerebral și a decedat la câteva zile de la incident. Referitor la individualizarea pedepsei,instanțele de fond respectiv apel au aplicat inculpatului pedepse diferite, ca urmare a reținerii sau nu a circumstanțelor atenuante judiciare însă ambele instanțe s-au orientat pentru o modalitate neprivativă de libertate de executare a acesteia.

În ce privește cuantumul pedepsei, Curtea apreciază că acesta reflectă toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise.dedus nu doar din urmarea produsă,ci și din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită (pe fondul unui incident survenit între inculpat și victimă, ambii fiind minori,inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona capului); pe de altă parte.au fost valorificate și circumstanțele personale ale inculpatului(elev, necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine sinceră și beneficiind de referințe favorabile atât din mediul școlar cât și din cel social).

Totodată, Curtea constată că instanța de apel a individualizat corect și modalitatea de executare a pedepsei, orientându-se spre una neprivativă de libertate, însă supusă unor condiții restrictive,fiind necesar un control asupra conduitei inculpatului pe o durată mai lungă de timp pentru a se stabili dacă acesta a înțeles să se conformeze rigorilor legii penale.

Din această perspectivă, instanța de apel a perceput în mod corect că pentru reeducarea inculpatului nu este necesară privarea sa de libertate, ținând seama de vârsta acestuia, de conduita pe care a înțeles să o adopte după comiterea faptei și pe parcursul procesului penal (inclusiv stăruința de a acoperi, prin efort propriu, prejudiciul cauzat părții civile), de perspectivele favorabile pe care le are pentru reintegrarea în societate, astfel cum acestea sunt reliefate de probatoriul în circumstanțiere personală pe care l-a administrația și de Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune la solicitarea instanței de fond (inculpatul beneficiind de susținerea necondiționată din partea familiei adoptive.fapt pe care instanța de recurs I-a constatat ex propriis sensibus, neavând antecedente violente și nefrecventând un mediu cu preocupări antisociale).

Toate aceste circumstanțe reale și personale au fost corespunzător evaluate de către instanța de apel, pedeapsa aplicată inculpatului de către aceasta fiind aptă să asigure, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, realizarea scopului general prevăzut în art. 52 C. pen. astfel încât criticile formulate de către Parchet și inculpat în această privință sunt deopotrivă neîntemeiate. Tot astfel urmează a fi privit și motivul de recurs formulat în scris de către inculpat, privitor la latura civilă. Astfel, daunele materiale la plata cărora a fost obligat au rezultat din probele administrate de către partea civilă în fața instanței de fond, iar în ce privește daunele morale, acestea au fost stabilite prin apreciere, chestiune ce nu poate fi supusă cenzurii instanței de recurs prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen. În consecință.ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) c.pr.pen.,cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de recurentul inculpat B.I. împotriva Deciziei penale nr. 39/ A din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2010.