ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1437/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1437/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 221/ F din 08

aprilie 2009 a Tribunalului Galați, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art.

99 și următoarele C. pen. în referire la art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. d)

C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă a închisorii în cuantum

de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte.

În baza

disp. art. 71

alin. (1) și (2) C. pen. s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În conformitate cu

disp.art. 81

C. pen. s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii astfel aplicate (2 ani

închisoare) pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform

disp. art. 110

C.pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata termenului

de încercare de 4 ani mai sus stabilit.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore (ziua de

22 octombrie 2007/23 octombrie 2007).

În conformitate cu

disp. art. 359

C. proc. pen. s-a atras atenția

inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale relative

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că Spitalul Municipal A.C. Tecuci

nu a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 14 C.proc. pen. rap. la art. 998

C. civ. a fost obligat inculpatul B.I. la plata către partea civilă L.Z. a

despăgubiri lor civile în sumă de 10.000 RON cu titlu de daune

materiale precum și la plata unor daune morale în

sumă de 10.000

RON.

A fost obligat

inculpatul, în baza aceluiași temei legal (art. 14

C. proc.

pen. rap. la art. 998 C. civ.) la plata sumei de 2.430,54 lei cu titlu de

despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgentă S.A.A.

Galați.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a

dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă

a prezentei, în vederea introducerii acestora în Sistemul National de Date

Genetice Judiciare.

În

conformitate cu

disp.art.

191

alin. (1) C.pr.pen.

a fost obligat

inculpatul B.I. la plata cheltuielilor

judiciare statului în sumă de 1.400 RON, sumă înglobând și costul constatării

medico-legale (necropsie) - 932 RON, care s-a dispus a fi virată în contul

Spitalului Clinic Județean de Urgență Galați deschis la Trezoreria Galați.

În temeiul art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen.a

fost obligat inculpatul

la plata

cheltuielilor judiciare către partea civilă L.Z. în

sumă de 500 RON.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul B.I. locuiește în comuna Buciumeni,

jud. Galați, are vârsta de 17 ani și este elev în clasa a XI-a la Grupul Școlar

Industrial Tecuci. Inculpatul B.I. și martorii S.M., A.L., R.M., C.G. și T.D.C.,

elevi și ei al Grupul Școlar Industrial Tecuci, respectiv Grupul Școlar nr. 8

Tecuci, locuiau în gazdă în mun. Tecuci, pe str. L.J., la familia N. Fetele

locuiau în cameră separată de cea a băieților care era situată într-un alt corp

de casă.

Martora R.M. era prietenă și colegă de clasă cu

victima L.V.V. în vârstă de 17 ani și 6 luni, aceasta din urmă, făcând zilnic

naveta în comuna Barcea, unde domicilia. De obicei, după terminarea orelor de

școală, victima o conducea la gazdă pe martora R.M., fiind în drumul său către

autogara. Așa s-a întâmplat și în seara zilei de 09 octombrie 2007.

De această dată, în fata lor, la mică distanță,

se deplasau martorii

F.G. și C.I. În timp ce victima și cei doi

martori au rămas la poarta locuinței familiei N.,

martora R.

M. a intrat în casă pentru a le aduce bluzele pe care le

lăsase anterior la ea. Când a revenit la poartă, martora R.

M. i-a spus victimei că a întârziat deoarece

colegele sale de

cameră i-au povestit cum inculpatul Ie-a umblat prin

lucrurile

personale. Și, în momentul acestei

discuții, colegele de cameră ale

martorei R.M. se certau cu inculpatul

pentru motivul arătat mai sus.

La puțin timp a ieșit în stradă și

inculpatul B.I., urmat de martora C.G., în casă rămânând doar martorele S.M. și

A.L. Inculpatul s-a oprit în fața victimei iar martora C.G. lângă gardul ce

împrejmuiește locuința. Victima a încercat să poarte o discuție cu inculpatul

în legătură cu gestul său de a le răscoli fetelor bunurile

personale, însă inculpatul s-a enervat și a

aplicat victimei o lovitură

puternică, cu pumnul, în zona stângă a

capului. Imediat, între cei doi s-a interpus martorul C.I., care nu apucase să

se depărteze prea mult de locul incidentului și datorită neonului din apropiere

a văzut ce s-a întâmplat.

Martorul C.I. s-a așezat cu spatele către

victimă și cu fața către inculpat, pentru a-l împiedica pe acesta să continue

acțiunea agresivă. Chiar și în aceste împrejurări, inculpatul i-a aplicat

victimei o nouă lovitură cu pumnul în partea din spate a urechii stângi, cam în

aceeași zonă unde a fost aplicată și prima lovitură. Datorită intensității cu

care inculpatul a dat cea de-a doua lovitură cu pumnul, victima s-a

dezechilibrat dar nu a căzut la pământ, întrucât s-a sprijinit cu mâna dreaptă,

însă a început să acuze dureri în zona capului. Constatând că inculpatul devine

tot mai agresiv, martorul C.I. l-a împins pe acesta către poartă și l-a băgat

în curte, după care el și victima au plecat spre autogara.

În acest timp, victima și martorul C.I. s-au

întâlnit în drum spre autogara cu martorul F.G. și alți cunoscuți ai acestuia

din urmă, care aflând despre cele întâmplate victimei, s-au hotărât să se

întoarcă la gazda inculpatului.

Victima și martorii nu au mai putut să impute

inculpatului fapta comisă, întrucât, înainte de a se întâlni cu acesta, la

cererea unui vecin, au părăsit zona plecând spre auto gară.

A doua zi,

datorită loviturilor inculpatului, victima a început să

se

simtă din ce în ce mai rău, a vomat, a amețit și a acuzat dureri puternice în

partea stângă a capului. La un moment dat chiar, în

timp ce se afla la autogara împreună cu martorii T.C. și

C.I. și

așteptau autobuzul pentru a merge acasă,

victimei

i s-a făcut rău și a început să vomite. în aceste împrejurări, martorul T.C. a

așezat-o pe victimă pe o bordură și Ie-a

anunțat pe martorele R.M. și C.G.,

solicitându-se să se deplaseze repede la auto gară și să aducă și o haină

pentru victimă. Martorele s-au conformat, dar până au ajuns ele la autogara,

starea victimei s-a înrăutățit, astfel că i-au chemat pe părinții victimei

pentru a o duce acasă cu mașma.

La puțin timp, au sosit și părinții victimei

cărora, însă, atât

victima cât și martorii,

la cererea acesteia, Ie-a spus că îi este rău

pentru că a mâncat ceva

stricat. Victima a procedat în această manieră și a refuzat să le spună

părinților adevărul, întrucât aceștia nu erau de acord cu relația sa cu martora

R.M.

A treia

zi de la incident, în timp ce victima se afla la domiciliu împreună cu bunica

sa, martora F.S. și cu martora R.

M., starea acesteia s-a

agravat și a intrat în comă iar ulterior, a decedat la Spitalul Județean

Galați.

Situația faptică mai sus expusă este

dovedită în cauză cu

următoarele mijloace

de probă: plângerea și declarația părții civile L.Z., procesul-verbal de fixare

a locului faptei însoțit de planșa fotografică aferentă, actele medicale emise

de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean Galați (filele

23-33

dosar urm. pen.), semnificativ fiind raportul de constatare

medico-legală din 20 octombrie 2007 care concluzionează următoarele: moartea

victimei L.V.V. a fost violentă; ea s-a

datorat

comei consecutive unui traumatism craniocerebral grav, cu

fractură

parieto-temporală stângă și fisură occipitală (posibil iradiată din focarul

parieto-temporal stâng) hematom extradural emisferic stâng operat, dilacerare

temporală stângă, contuzie cerebrală și în trunchi cerebral, edem cerebral.

Leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse prin lovire activă cu corp ori

mijloc

contondent iar grosimea mică a

cutiei craniene (de 0,1 cm. la nivel

temporal) face posibilă producerea

unei fracturi prin lovire cu pumnul, însă cu forță de impact mare. Leziunile

cranio-cerebrale

au putut fi produse prin

lovirea victimei din față de către un agresor

dreptaci. S-a

concluzionat, de asemenea, că acest traumatism cranio-cerebral poate data din

data de 09 octombrie 2007, între acesta și deces existând legătură directă de

cauzalitate; declarațiile martorilor direcți C.I. și C.G.Ș., declarațiile

martorilor A.L., O.l., F.S., L.N., P.L.I., T.D.C. audiați atât în faza de

urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, precum și

declarațiile martorilor R.M.V., S.M. și O.l. și ale martorilor propuși pe

latură civilă C.I. și B.J.

Susținerile inculpatului în sensul că

prima lovitură a fost aplicată de victimă, el fiind nevoit să riposteze și că a

aplicat victimei o singură lovitură sunt infirmate prin declarațiile martorilor

direcți mai sus menționați date la un moment apropiat de cel al

împrejurării deduse judecății (filele 36-37, 44 și

59 dosar urm. pen.),

astfel încât nu

poate fi luată în considerare circumstanța atenuantă

judiciară prev. de

art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, martorul

C.I. a arătat în mod clar în cursul

urmăririi penale că

după ce l-a văzut pe inculpat lovindu-l cu pumnul în zona feței pe L.V., s-a

apropiat și s-a interpus între aceștia cerându-i inculpatului să se liniștească

însă

inculpatul i-a mai aplicat o lovitură

victimei cu pumnul, atingându-l

puțin și pe martor.

C.G., martoră audiată la 15 octombrie 2007 (fila

59 dosar urm. pen.) arată că inculpatul l-a luat de piept pe L.V. și "cu

mâna dreaptă l-a lovit peste cap cu pumnul, undeva în zona cefei, în spatele

urechii stângi; a intervenit I. să-i despartă și lonuț, în încăierare, i-a mai

tras un pumn în zona tâmplei stângi". Ulterior, martora a fost solicitată

de prietena

victimei (R.M.V.) să o

însoțească pe aceasta la auto

gară deoarece victima acuza dureri de cap

și se simțea amețit.

S-a reținut că declarațiile acestor martori

sunt contradictorii raportat la faza cercetării judecătorești, în privința unei

eventuale lovituri pe care victima ar fi aplicat-o inculpatului la momentul

incipient al conflictului dar și în privința celei dea doua lovituri aplicate

de inculpat.

Astfel, acest ultim aspect (aplicarea de către

inculpat a unei a doua lovituri consecutive în aceeași zonă, victimei), deși

reliefat

foarte clar în cursul primei faze

a procesului penal, este aplanat la

momentul cercetării judecătorești

filele 110) de către martorul C. - situația putând fi pusă pe seama

intervalului de timp scurs de la momentul dedus judecății.

De asemenea, în cursul urmăririi penale, nici

unul dintre martorii mai sus menționați nu au adus în discuție vreo eventuală

provocare din partea victimei care să consiste într-o lovitură aplicată

inculpatului, acest aspect fiind reliefat doar la cercetarea pe fond a cauzei.

Prin depozițiile martorilor C.G.Ș. și O.l. (fila 133 dosar fond).

Relevantă din acest punct de vedere

este și depoziția martorei R.M.V. (filele 35-40 dosar urm. pen.) care

subliniază cu claritate faptul că inculpatul a mers în fața victimei și i-a

aplicat două lovituri consecutive.

De asemenea,

martora A.L., audiată și în faza

cercetării judecătorești

relevă că "după câteva momente, inculpatul a revenit în cameră și ne-a

spus că i-ar fi aplicat victimei 2 pumni în zona gâtului".

În cursul cercetării judecătorești a

fost solicitată proba expertizării medico-legale, avându-se în vedere faptul că

raportul de constatare medico-legală inițial întocmit a constatat și alte

leziuni de violență cu procese metabolice mai

lente care fac dificilă

aprecierea vechimii leziunilor și modalitatea

producerii acestora, leziuni în privința cărora nu s-a stabilit o legătură cu

acțiunile inculpatului.

Instanța a

apreciat inutilă cauzei această solicitare raportat la

constatări

le medico-legale inițiale care au evidențiat fără dubiu faptul că moartea

victimei s-a datorat doar traumatismului cranio-cerebral care poate data din 09

octombrie 2007 și care are legătură directă de cauzalitate cu decesul. Au fost

avute în vedere, din

această perspectivă și

declarațiile martorilor C.l. (fila 110

dosar fond: "lovitura

aplicată de inculpat victimei a fost destul de serioasă"), precum și

declarațiile martorelor F.S. și L.N. (rude apropiate ale victimei) care au

precizat că aceasta nu a suferit anterior de nicio boală și că nu a existat

vreo posibilitate de a se lovi, anterior evenimentului dedus judecății

neprezentând nici un semn de violentă.

Față de toate aceste aspecte, s-a apreciat că

fapta inculpatului B.I. mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. proc.

pen.

Întrucât la data comiterii faptei inculpatul

are vârsta de 17 ani, în cauză urmează a-și găsi eficiența dispozițiile legale

ale art. 99 și urm. C. pen. relative regimului sancționator al minorilor

infractori.

La individualizarea sancțiunii ce

urmează a-i fi aplicată, s-a arătat că vor fi avute în vedere în mod deosebit

gradul ridicat de pericol social al faptei deduse judecății corelativ cu

elementele care circumstanțiază persoana inculpatului (dezvoltarea

intelectuală și evoluția acestuia, comportamentul

anterior).

Fără îndoială,

infracțiunea obiect al cauzei este o infracțiune

gravă

contra persoanei - lezând valoarea socială cea mai importantă.

Pedeapsa însă trebuie cuantificată, adaptând-o

la cazul individual, iar considerarea persoanei inculpatului în mecanismul

individualizării este de esența acestei operațiuni.

Astfel, inculpatul în cauză, așa cum

relevă referatele de evaluare întocmite în cauză, are o reprezentare pozitivă

în

comunitate, dezvoltându-se într-un climat

stabil, lipsit de tensiuni și

conflicte și se află la primul conflict cu

legea penală. Nu este cunoscut ca având o fire violentă și acordă importanță

educației școlare, așa cum relevă, de altfel, și înscrisurile și caracterizările

aflate la filele 34-41 și 135-137-141 dosar fond.

S-a arătat că se

poate opina în aceste condiții că inculpatul a

comis fapta

pe fondul vârstei critice la care se află, fiind lipsit de abilitățile

rezolvării unui conflict pe cale amiabilă.

S-a apreciat astfel că reeducarea

inculpatului B.I.

poate fi realizată prin

aplicarea unei pedepse a închisorii într-un cu

antum situat sub minimul

special prevăzut de textul legal încriminator, ca urmare a reținerii în

favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de

disp. art. 74

lit. a) și c) C. pen. (s-a avut în

vedere conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei, precum și

atitudinea procesuală afișată de acesta).

Întrunite fiind condițiile prev. de art. 81 C.

pen. și apreciind că o sancționare excesivă a inculpatului minor în contextul

mai sus

prezentat ar contraveni scopului

principal al legii penale, s-a arătat

că urmează a dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata

unui termen de încercare calculat în conformitate cu disp. art. 110 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) și (5) C.

pen. s-a arătat că va fi aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. și că se va dispune

suspendarea

executării acesteia pe durata termenului de încercare

stabilit.

În conformitate cu

disp.art. 359

C. proc. pen. s-a arătat că va fi

atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor

legale relative suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În cauză,

inculpatul B.I. a fost reținut pentru 24 ore

prin ordonanța

cu nr. 59 din 22 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați (fila

100 dosar urm. pen.) astfel încât, în conformitate cu art. 88 C. pen., s-a

arătat că urmează a fi dedusă din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului

această perioadă.

Cu privire la

latura civilă a cauzei,s-a arătat că urmează a se

constata

că Spitalul Municipal A.C. Tecuci nu a formulat pretenții civile în cauză, iar

Spitalul Clinic de Urgență S.A.A. Galați a reclamat despăgubiri civile în sumă

de 2.430,54 lei reprezentând cheltuieli pentru asistența medicală acordată

victimei L.V.V.

Față de cele de mai sus, s-a arătat că

urmează, în

consecință, ca în temeiul disp. art.

14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ.

să fie obligat inculpatul la

acoperirea acestora.

În

termenul legal prev. de art. 15 alin. (2) C. proc. pen. partea civilă

L.Z. a formulat pretenții civile în sumă de 3.000 euro (echivalent în

lei) reprezentând daune materiale precum și daune morale în același cuantum.

În privința daunelor materiale, instanța a

apreciat ca fiind dovedită doar suma de 10.000 lei (RON) cu depozițiile

martorilor C.I. și B.J. (filele 111 și 113 dosar fond). S-a mai arătat că

daunele morale sunt justificate în opinia instanței în același cuantum (10.000

lei RON), avându-se în vedere trauma psihică ce a fost cauzată părții civile -

părintele victimei, dar și

natura

infracțiunii( una praeterintentionată în care rezultatulletal se

impută

cu titlu de culpă).

În temeiul art. 7 din Legea nr.

76/2008, s-a arătat că se va dispune prelevarea probelor biologice de la

inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri în vederea

introducerii acestora în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul

de pe

lângă Tribunalul Galați și inculpatul

B.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a

criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Sub aspectul netemeiniciei, s-a susținut că

pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată este necorespunzătoare

criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen.

Astfel, s-a solicitat majorarea pedepsei și

schimbarea modalității de executare, dispunându-se cel puțin aplicarea unei

pedepse cu suspendarea sub supraveghere, întrucât mijloacele prevăzute de art.

110

1

C. pen. sunt de natură a individualiza mai bine răspunderea

penală a inculpatului.

Cu privire la nelegalitatea hotărârii, s-a

arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la

plata

sumei de 932 RON, reprezentând costul

autopsiei, întrucât această

obligație de plată revine M.P. și a fost

achitată.

Inculpatul a

criticat hotărârea pe motive de netemeinicie.

În ceea ce privește latura penală a cauzei,

inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond, dându-

se o mai mare eficiență circumstanțelor

atenuante.

Cu privire la latura civilă a cauzei,

inculpatul a solicitat

reducerea

despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.

Prin Decizia penală nr. 39/ A din 19 noiembrie

2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, a fost admis apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

A fost desființată sentința penală nr.

221 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare.

A fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă

de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de

moarte prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa

accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b)

C. pen.

În temeiul art. 86

1

alin. (1)

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata

termenului de încercare prev. de art. 110 C. pen., respectiv pe o durată de 6

ani.

Potrivit art. 86

3

C. pen.,

s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 4 luni, de regulă în

ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului

Galați și

să prezinte informații de natură

a-i putea fi controlate mijloacele de

existență;

- să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de

încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă durata reținerii preventive de 24 de ore din data de 22/23 octombrie 2007.

S-a constatat că Spitalul Municipal A.C.

Tecuci nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În temeiul

art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost

obligat

inculpatul B.I. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu

de daune materiale și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune

morale

către partea civilă L.Z.

În baza acelorași dispoziții legale, a

fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 2.430,54 lei cu titlu de

despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență S.A.A.

Galați.

În temeiul art. 7

din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea

probelor

biologice de la inculpatul B.I., după rămânerea definitivă a hotărârii, în

vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat - urmărire + fond.

În temeiul art.

193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul

B.I. să plătească părții civile L.Z. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare la fond.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul

B.I. împotriva aceleiași

sentinței penale.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat în apel.

A fost obligat inculpatul B.I. la plata

sumei de 500 lei către partea civilă L.Z. cu titlu de cheltuieli judiciare în

apel.

Analizând cauza prin prisma motivelor

de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de

Apel a constatat următoarele:

Instanța de fond a reținut corect situația de

fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, pe baza unei

analize complete a materialului probator.

S-a considerat însă că instanța de fond a

procedat la o

greșită individualizare a

răspunderii penale a inculpatului.

Conform art. 72 C. pen., la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui

cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță,

inculpatul este judecat pentru săvârșirea in fracțiunii

de

lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen.

Ca situație de

fapt se reține că în seara de 09 octombrie 2007, în loc

public,

pe fondul unui conflict spontan, inculpatul B.I. a aplicat părții vătămate două

lovituri cu pumnul în zona stângă a capului, cauzându-i un traumatism cranio -

cerebral grav cu hematom extradural emisferic stâng, leziuni ce au condus la

moartea acestuia.

Prima instanță a reținut în favoarea

inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

aplicându-i o pedeapsă de 2 ani închisoare, sub limita minimului special de 2

ani și 6 luni închisoare.

Având în

vedere dispozițiile art. 72 C. pen., s-a considerat

că

pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată și nu se impune

reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, pentru motivele ce

se vor arăta.

Așa cum s-a reținut mai sus, la

individualizarea pedepsei se au în vedere mai multe criterii, printre care

gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului.

Având în vedere gradul concret de

pericol social al faptei comise de inculpat, respectiv lovituri cauzatoare de

moarte,

modalitățile și împrejurările

săvârșirii - așa cum au fost arătate mai sus - urmarea produsă, atingerea adusă

relațiilor sociale ce apără

viața persoanei, s-a considerat că se impune

înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei aplicată

inculpatului.

De asemenea, s-a avut în vedere

atitudinea parțial sinceră manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului

penal.

Având în

vedere cele de mai sus, prin raportare la dispozițiile

art.

52 C. pen., s-a considerat că îndreptarea inculpatului se poate realiza în

condiții optime prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În condițiile în

care - așa cum s-a arătat mai sus - se impune

majorarea

pedepsei aplicate inculpatului, cât și schimbarea modalității de executare,

motivele de apel ale acestuia vizând latura penală a cauzei apar ca nefondate,

De asemenea, este nefondat și motivul de apel

al inculpatului vizând latura civilă a cauzei.

Față de materialul probator administrat în

cauză, s-a considerat că prima instanța a stabilit corect cuantumul

despăgubirilor civile (daune morale și daune materiale) la plata cărora a fost

obligat inculpatul.

Astfel, prin depozițiile martorilor C.I. și B.J.,

partea civilă a justificat cuantumul daunei or materiale în sumă de 10.000 lei.

Deși inculpatul a solicitat în apel

reducerea despăgubirilor materiale, nu a probat în nici un fel această cerere,

motiv pentru care nu poate fi primită.

S-a apreciat că instanța de fond a stabilit în

mod corect și cuantumul daunelor morale.

Suma de 10.000 lei este optimă pentru a acoperi

prejudiciul moral suferit de partea civilă L.Z., prin pierderea fiului său -

victima L.V.

Hotărâre a instanței de fond este

nelegală sub aspectul greșitei obligări a inculpatului la plata sumei de 932

lei RON reprezentând costul necropsiei.

Suma de 932 lei a fost achitată în faza

urmăririi penale din fondurile M.P., sens în care nu se mai impune obligarea

inculpatului la plata acesteia.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul B.I.

Parchetul a criticat hotărârea instanței de

apel sub aspectul individualizării pedepsei, susținându-se în esență că în raport

de împrejurările săvârșirii faptei, ca și de datele ce-l caracterizează pe

inculpate, existau temeiuri suficiente pentru

aplicarea unei pedepse

severe, cu executare în regim de detenție, menită

să asigure o conduită licită și atingerea scopului legii penale.

Inculpatul B.I. a criticat decizia sub aspectul

individualizării pedepsei și, în scris, a cuantumului daunelor la care a fost

obligat.

În ce privește pedeapsa ce i-a fost

aplicată,s-a apreciat că aceasta este mult prea aspră, raportat la circumstanțele

concrete ale producerii incidentului raportat la conduita inculpatului atât

anterior, cât și ulterior producerii incidentului,la faptul că este la primul

contact cu legea penală.

În ce privește cuantumul daunelor la care a

fost obligat,s-a

susținut că sumele

acordate sunt mult prea mari, față de ceea ce a

dovedit partea civilă.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se

încadrează,respective

art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele

recursuri

sunt nefondate.

Atât Parchetul, cât și inculpatul au formulat

critici ce pun în discuție în esență pedeapsa ce i-a fost aplicată

inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare

a acesteia.

În declarațiile

date în cauză,inculpatul a recunoscut că a lovit

victima însă

numai o singură dată și ca urmare a provocării venite din partea acesteia.

Probatoriul administrat în cauză nu a

conturat starea de provocare susținută de inculpatjnsă atestă existența unei

altercații între acesta și victimă, context în care inculpatul a lovit victima

cu pumnul în zona capului, iar urmare a loviturii primite,aceasta a suferit un

traumatism cranio-cerebral și a decedat la câteva zile de la incident.

Referitor la individualizarea

pedepsei,instanțele de fond

respectiv apel

au aplicat inculpatului pedepse diferite, ca urmare a reținerii sau nu a

circumstanțelor atenuante judiciare însă ambele

instanțe s-au orientat

pentru o modalitate neprivativă de libertate de executare a acesteia.

În ce privește cuantumul pedepsei, Curtea

apreciază că acesta reflectă toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social al faptei comise.dedus nu doar din urmarea produsă,ci

și din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită (pe fondul unui incident

survenit între inculpat și victimă, ambii fiind minori,inculpatul a lovit-o cu

pumnul în zona capului); pe de altă parte.au fost valorificate și

circumstanțele

personale ale

inculpatului(elev, necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine sinceră și

beneficiind de referințe favorabile atât din

mediul școlar cât și din

cel social).

Totodată, Curtea constată că instanța

de apel a individualizat corect și modalitatea de executare a pedepsei,

orientându-se spre una neprivativă de libertate, însă supusă unor condiții

restrictive,fiind necesar un control asupra conduitei inculpatului pe o durată

mai lungă de timp pentru a se stabili dacă acesta a înțeles să se conformeze

rigorilor legii penale.

Din această perspectivă, instanța de apel a

perceput în mod

corect că pentru reeducarea

inculpatului nu este necesară privarea

sa de libertate, ținând seama de

vârsta

acestuia, de

conduita pe care a

înțeles să o adopte după comiterea faptei și pe parcursul procesului penal (inclusiv

stăruința de a acoperi, prin efort propriu, prejudiciul cauzat părții civile), de

perspectivele favorabile pe care le are pentru reintegrarea în societate, astfel

cum acestea sunt reliefate de probatoriul în circumstanțiere personală pe care

l-a administrația și de Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de

Probațiune la solicitarea instanței de fond (inculpatul beneficiind de

susținerea necondiționată din partea familiei adoptive.fapt pe care instanța de

recurs I-a constatat ex propriis sensibus, neavând antecedente violente și

nefrecventând un mediu cu preocupări antisociale).

Toate aceste circumstanțe reale și

personale au fost corespunzător evaluate de către instanța de apel, pedeapsa

aplicată inculpatului de către aceasta fiind aptă

să asigure, atât prin

cuantum, cât și prin modalitatea de executare,

realizarea scopului general prevăzut în art. 52 C. pen. astfel încât criticile

formulate de către Parchet și inculpat în această privință sunt deopotrivă

neîntemeiate.

Tot astfel urmează a fi privit și motivul de

recurs formulat în scris de către inculpat, privitor la latura civilă. Astfel, daunele

materiale la plata cărora a fost obligat au rezultat din probele

administrate de către partea civilă în fața

instanței de fond, iar în ce

privește daunele morale, acestea au fost

stabilite prin apreciere, chestiune ce nu poate fi supusă cenzurii instanței de

recurs prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință.ambele recursuri vor fi

respinse ca nefondate conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) c.pr.pen.,cu

obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de recurentul

inculpat B.I. împotriva Deciziei penale nr. 39/ A din 19 noiembrie 2009 a Curții

de Apel Galați, secția de minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 15 aprilie 2010.