ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4263/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51 din 4 februarie 2008, Tribunalul Satu-Mare, în baza dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. pen. a admis cererea de revizuire formulată de revizuienții C.M.G. , M.I. , M.M., H.A.  și R.A. , împotriva sentinței penale nr. 111/1997 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1681 din 28 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

S-a anulat hotărârea și în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., C.M.G. a fost achitat sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) din același cod, M.I., în baza aceluiași temei legal, a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., M.M., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a), g) C. proc. pen. a fost achitat sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c) C. pen., constatându-se intervenirea decesului lui, H.A., în baza aceluiași text legal, a fost achitat pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), e) C. pen. și R.A., în baza aceluiași text legal, a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 406 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus restituirea, către revizuienți, a sumei de câte 100.000 lei cheltuieli judiciare.

În baza dispozițiilor art. 350 din același cod s-a dispus punerea în libertate, de îndată, a revizuienților condamnați M.I. și H.A., dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că soția condamnatului C.M.G., C.N., în numele și pentru condamnat, a cerut revizuirea sentinței penale nr. 111/1999 a Tribunalului Satu-Mare, temeiul legal al revizuirii fiind indicat a-l constitui dispozițiile art. 394 lit. e) C. proc. pen., precum și art. 394 lit. b) din același cod, respectiv că declarația martorului O.G. a reliefat împrejurări necunoscute la data condamnării, iar martora D.D. a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

În procedura prevăzută de art. 399 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu-Mare a referit că cererea nu este fondată.

Verificând actele dosarelor, instanța a constatat că prin hotărârea menționată, revizuientul fusese condamnat la 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea, în forma complicității, de șantaj.

Recursul în anulare a fost admis și din tentativa, prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 194, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, în complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) – e) C. pen., C.M.G. fiind condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a executării pedepsei anterioară de 2 ani, el având de executat 7 ani și 6 luni închisoare.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare, în Dosarul nr. 1182/P/2006, prin rezoluția din 27 noiembrie 2006, a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de B.I. pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă (parte vătămată în dosarul privindu-l pe revizuient), precum și față de O.G. și D.D. sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., față de data presupuselor fapte, anul 1997, intervenind prescripția.

La același dosar, în cursul soluționării revizuirii, au mai depus cereri H.A. și M.I.

Cronologic, urmare parcurgerii fond și apel, prin Decizia penală nr. 81/A/2007, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul revizuientului M.I., a luat act de retragerea apelului de către revizuientul H.A., s-a admis cel formulat de C.M.G. și s-a desființat sentința penală nr. 200/2007 a Tribunalului Satu-Mare, cauza fiind trimisă pentru rejudecare.

În rejudecare, s-a indicat ca instanța de fond să administreze probe pentru verificarea veridicității declarațiilor martorilor, părții vătămate, să verifice dacă aceștia au declarat mincinos sau nu, sens în care s-a decis ca ei să fie audiați nemijlocit pentru respectarea dispozițiilor art. 287 și art. 289 C. proc. pen.

În rejudecare, instanța a dispus citarea și aducerea în fața ei, a lui B.I., parte vătămată în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, precum și a martorilor V.M.I., L.G. (fost S.K.G.), O.G. și D.D.

Din declarațiile acestora, consemnate la filele 72, 73, 74, 91 și 92, instanța a reținut că B.I., cetățean maghiar, în anul 1997, a locuit pe raza localității Terebești, el fiind concubinul lui D.D. Împrumutându-se de la fratele concubinei, R.A., între ei au intervenit neînțelegeri, iar la un moment dat, împrumutătorului, însoțit de H.A., i s-a propus să accepte un autoturism L. Despre acest moment, B.I. a susținut că de bună-voie a predat cheia și talonul mașinii, nu a fost amenințat și nici violentat.

Aceeași parte vătămată a mai declarat că necunoscând limba română, plângerea a fost formulată de concubină, el, de fapt, neștiind despre acest lucru, iar la predarea vehiculului au mai fost de față două persoane pe care nu le mai văzuse anterior.

Cele susținute, în opinia instanței, au fost confirmate de V.I., barman, acesta declarând că a văzut pe partea vătămată „povestind” cu 3-4 persoane, la o distanță de cca. 50 m de la locul unde se afla el, nu a auzit discuțiile, dar a perceput că cei în cauză „și-au dat mâinile și au plecat”. Același martor a susținut că după acest moment, B.I. a intrat în barul lui, a comandat o bere și în timp ce o consuma a venit și concubina lui, l-a întrebat unde este mașina, iar când i s-a spus că i-a dat-o cumnatului, ea a început să țipe și a fugit la poliție.

O.G., pe autodenunțul căruia s-a invocat ca temei de revizuire art. 394 lit. b) C. proc. pen. a declarat că aflându-se în barul din Terebenești, a observat un grup de oameni afară, a ieșit să vadă ce se întâmplă, a observat-o pe partea vătămată discutând cu 3 sau 4 persoane, dar nu a văzut pe niciuna lovind, ci, dimpotrivă, că și-au dat mâinile și acele 3 sau 4 persoane s-au urcat în mașinile cu care veniseră și au plecat.

La 21 ianuarie 2008, D.D. a declarat că partea vătămată i-a spus că are datorii către cumnatul său, în contul lor i-a dat mașina proprietate personală, dar nu i-a povestit că ar fi fost lovită sau amenințată.

Pentru considerentele expuse, instanța a constatat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Admițând în fond cererea de revizuire a lui C.M.G. și M.I., instanța, conform dispozițiilor art. 373 C. proc. pen. a extins-o și cu privire la M.M., R.A. și H.A.

Împotriva sentinței, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu-Mare, considerând-o nelegală și netemeinică pe considerentele că instanța de fond nu a analizat, privindu-l pe M.M., starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. c) C. pen. și cu privire la incidența în cauză a art. 86

9

din același cod, texte de lege reținute în Decizia penală nr. 1681 din 28 martie 2001 a instanței supreme.

S-a mai susținut că s-a dispus achitarea lui C.M.G. numai pentru complicitate la tâlhărie, în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat și referitor la starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. și la art. 83 din același cod.

Referitor nelegalei achitări, parchetul a susținut că instanța nu a manifestat rol activ în a administra probe pe fond, a analizat superficial probatoriul, martorul O.G. nefiind audiat niciodată cu ocazia judecării cauzei și nici la urmărirea penală, iar D.D. nu a fost prezentă la locul faptei, deci nu putea declara mincinos.

Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 85/A din 30 septembrie 2008 a admis apelul formulat de parchet, a desființat sentința și a dispus rejudecarea cauzei în vederea administrării tuturor probelor care se impun, verificării declarațiilor martorilor și părții vătămate, să se stabilească dacă aceștia au depus mincinos sau nu, să se administreze, dacă se găsește necesar, probele din cursul primei judecăți sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire.

Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, motivul invocat fiind greșita dispunere a rejudecării cauzei de către Tribunalul Satu-Mare.

Recursul este fondat corespunzător următoarelor considerente:

Starea de fapt reținută de instanța de fond la pronunțarea sentinței penale nr. 111/1999 a Tribunalului Satu-Mare a fost confirmată de probatoriul administrat, la urmărirea penală inculpații recunoscând faptele, recunoașterile lor coroborându-se cu declarația părții vătămate și cu cele susținute de martorii oculari C.A. și S.E. (filele 19 și 23 dosar parchet, recunoaștere M.M.), (fila 33) confirmare inculpat M.I.

La cercetarea judecătorească, inculpații au revenit asupra declarațiilor de la urmărirea penală, situație verificată la fond.

În procedura căii extraordinare de atac a revizuirii, nu pot fi necunoscute fapte sau împrejurări ce au fost probate și analizate cu ocazia judecării fondului, probele propuse de revizuient fiind prelungire nejustificată a celor deja administrate, apreciate și în baza cărora s-a stabilit situația de fapt. Audieri de martori pe situația de fapt care a dus la pronunțarea hotărârii din 1999 apare astfel a fi nelegală, concluzie ce se desprinde și din următorul considerent: O.G. și D.D. nu au fost martori oculari, revenirile martorei D.D. au fost motivate, astfel cum s-a reținut și în Dosarul nr. 1182/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu-Mare, pe susținerea că ea a explicat că i-a fost milă de soarta lui C.M.G. și soția acestuia, semnatară a cererii de revizuire.

În stabilirea situației de fapt, cele declarate de O.G. nu reprezintă fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanța fondului, aspectele susținute în cererea de revizuire neaducând nimic nou, necunoscut cu ocazia cercetării judecătorești în primă instanță, în apel, recurs în anulare.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet fiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va fi admis, se va casa decizia instanței de apel și cauza se va trimite pentru judecarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu-Mare, la Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 85/A din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și rejudecând în fond trimite cauza la Curtea de Apel Oradea pentru continuarea judecății.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații revizuienți M.M. și R.A., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2009.