ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 8 martie 2007 Consiliul Local București a chemat în judecată pârâta SC A.C.G.

SRL prin lichidator judiciar SC A.L. SRL solicitând ca în baza hotărârii ce se

va pronunța să se dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune

nr. 4858/1998 precum și a actelor adiționale la aceasta.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

părțile au încheiat contractul menționat prin care acestea se obligau în mod

reciproc să contribuie la realizarea obiectivului de interes general „proiectarea,

construirea și exploatarea unei piețe agroalimentare”, iar pentru finalizarea

acestuia reclamanta se obligă să pună la dispoziție terenul, iar pârâta să

asigure fondurile necesare și să edifice clădirea.

S-a mai susținut că pârâta a început

edificarea construcției, însă nu a finalizat lucrările deoarece a intrat în

procedura de lichidare conform încheierii pronunțate de Tribunalul București, secția

a VII-a comercială, în dosarul nr. 1401/2002, încheiere prin care s-a dispus

ridicarea dreptului de administrare și dizolvarea societății. S-a mai precizat

că odată declanșată procedura de faliment pârâta nu a mai fost în măsură să-și

execute obligațiile contractuale, iar construcția începută s-a degradat

permanent. Reclamanta a menționat că fiind dizolvată societatea pârâtă nu mai

are capacitate de a-și executa obligațiile asumate prin contract, astfel că în

cauză nu mai sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 948 C. civ. care

prevăd că pentru validitatea unei convenții este necesară capacitatea de a contracta.

În final s-a arătat că dizolvarea și declararea falimentului societății pârâte

constituie un caz fortuit, situație în care intervine rezilierea contractului

potrivit art. 17.

La termenul de judecată din data de

25 aprilie 2007 numiții P.D. și P.C. au formulat cerere de intervenție ce a

fost calificată de instanță ca fiind în interesul pârâtei, cerere pe calea

căruia au solicitat respingerea acțiunii reclamantei.

Instanța a încuviințat în principiu

cererea de intervenție.

Tribunalul Prahova, secția comercială

și de contencios administrativ, – prin sentința nr. 1221 din 26 septembrie 2007 a admis acțiunea, și a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 4858 din

3 septembrie 1998 și a actelor adiționale aferente încheiate între părți.

S-a respins totodată și cererea de

intervenție formulată de P.D. și P.C.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că prin contractul de asociere în participațiune nr.

4858 din 3 septembrie 1998, având ca obiect realizarea obiectivului de interes

general „proiectarea, construirea și exploatarea unei piețe agroalimentare”,

iar pentru finalizarea acestuia reclamanta se obligă să pună la dispoziție

terenul, iar pârâta să asigure fondurile încasate și să edifice clădirea. Acest

contract a fost modificat ulterior prin acte adiționale.

Contractul s-a derulat o perioadă,

însă obiectul acestuia nu a fost finalizat deoarece prin încheierea de ședință

din data de 11 martie 2003 Tribunalul București a dispus intrarea în faliment a

societății pârâte, dizolvarea acesteia și ridicarea dreptului de administrare.

S-a mai reținut că potrivit art. 233

alin. (4) din Legea nr. 31/1990 societatea obligată își păstrează

personalitatea juridică doar în scopul efectuării operațiunilor de lichidare,

aceasta neputând desfășura o altă activitate în afară de aceea a lichidării

averii sale, a achitării creanțelor înscrise la masa credală.

În această situație, instanța de

fond a reținut că nu mai poate fi în ființă contractul de asociere în

participațiune încheiat cu reclamanta orice contract valabil încheiat între

părți fiind reziliat dacă una din părți nu-și îndeplinește obligațiile asumate.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel lichidatorul judiciar al pârâtei SC A.L. SRL criticile vizând faptul că

prima instanță ar fi reținut greșit calitatea procesuală a părților în proces

și că

s-a interpretat eronat dispozițiile art. 233 alin. (4)

din Legea nr. 31/1990.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 14 din 23 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul formulat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că în mod corect prima instanță a citat

în cauză societatea pârâtă aflată în procedura falimentului, cu care reclamanta

a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 4858/1998 și actele adiționale

ulterioare, a căror reziliere s-a solicitat a se constata, prin reprezentantul

său legal, lichidator SC A.L. SRL, sentința pronunțându-se în contradictoriu cu

pârâta debitoare reprezentată de lichidatorul judiciar, neavând relevanță

titulatura folosită de apelanta reclamantă în acțiunea introductivă, în sensul

că aceasta a indicat întâi numele lichidatorului, ca reprezentant al

debitoarei, instanța pronunțându-se în mod judicios în mod judicios în

contradictoriu cu pârâta chemată în judecată, prin reprezentantul său legal,

fiind nefondată critica apelantei sub acest aspect.

Nefondat este și motivul de apel

prin care se susține că în mod greșit cererea de intervenție formulată de P.D.

și P.C. a fost calificată ca o cerere de intervenție în interesul pârâtei, deși

aceștia au intitulat-o ca fiind cerere de intervenție în interes propriu,

deoarece intervenienții nu au atacat hotărârea, fiind incidente în cauza prevederile

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., apelanta pârâtă nedovedind vătămarea unui

interes propriu prin calificarea pretins greșită de către Tribunalul Prahova, a

cererii de intervenție formulată de asociații pârâtei.

De altfel, prin această cerere de

intervenție se reiau în tocmai susținerile pârâtei din înscrisul depus la

filele 35-36 dosar, calificat de instanță ca reprezentând o întâmpinare, pârâta

neformulând o cerere reconvențională prin care să solicite judecarea unor

cereri proprii și pe care să o timbreze ca atare.

Pe fondul cauzei, în mod corect s-a

reținut că pârâta aflată în procedura falimentului, dizolvată și fără drept de

administrare nu-și mai poate legal executa obligațiile asumate prin contractul

de asociere în participațiune nr. 4858/1998 încheiat cu reclamanta, modificat

prin acte adiționale succesive, astfel încât în mod corect prima instanță a

dispus rezilierea acestuia, neintervenind nici una din cauzele de reziliere

convenite de părți.

Plata contravalorii aportului

pârâtei la asociere, respectiv parte din construcția executată și aplicarea

dispozițiilor art. 18 din contractul de asociere, nu formează obiectul

prezentei cauze întrucât nu s-a formulat o cerere reconvențională de către

lichidatorul debitoarei în acest sens, problema putându-se rezolva într-un alt

litigiu, așa cum în mod judicios a reținut și Tribunalul Prahova.

Cu petiția înregistrată la data de

15 februarie 2008 au declarat recurs reclamanta și intervenienții, criticile

vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se susține că instanța de apel a

confirmat rezilierea contractului încheiat încălcând prevederile art. 17 și art.

18 din contract prin urmare a prevederilor art. 969 C. civ.

De asemenea se susține că s-a făcut

o interpretare eronată a dispozițiilor art. 47 pct. 7 din Legea nr. 85/2006,

art. 233 alin. (4) și art. 252 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, întrucât nu se

poate vorbi de un just temei de săvârșire a unor activități care exced

drepturilor A.C.G.R. aflată în faza de lichidare.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 19 din contractul

încheiat încetarea acestuia se va face prin acordul pârtilor sau prin hotărârea

instanțelor judecătorești competente. Practic, prin această clauză, părțile au

convenit în sensul că instanței de judecată îi revine plenitudinea de competență

de a constata intervenția vreuneia dintre cauzele de reziliere prevăzute de

art. 17 și de a dispune încetarea efectelor contractului deci, sub acest aspect

prezenta acțiune apare ca fiind admisibilă.

Pe de altă parte, pârâta însăși

recunoaște că au existat încălcări ale obligațiilor contractuale asumate de

părți precum și împrejurarea că este imposibila continuarea contractului în

circumstanțele concrete ale cauzei, aspect de natura a demonstra si temeinicia

cererii noastre.

Procedând

potrivit regulilor de interpretare a convențiilor prevăzute de art. 977 și urm.

C. civ., - care impun interpretarea contractelor potrivit voinței reale a părților

și interpretarea clauzelor contractuale una prin cealaltă, clauzele neclare

urmând a fi interpretate în sensul în care sunt susceptibile a produce efecte

juridice și nu în cel în care nu pot crea nici un efect - în privința clauzelor

conținute în art. 17, art. 18 și art. 19 din contractul de asociere în participațiune,

rezulta că:

- în toate

situațiile în care intervine una din cauzele de reziliere a contractului de

asociere prevăzute în art. 17, oricare dintre părțile contractante poate sesiza

instanța de judecată pentru ca aceasta, verificând întrunirea condițiilor de

încetare a contractului prevăzute in art. 17, să dispună rezilierea.

-

obligația de preluare a

aportului adus de asociatul cu participare inferioara de către celalalt asociat

devine efectiva (exigibilă) numai după pronunțarea rezilierii de către instanță,

dreptul la acțiune în dezdăunări al asociatului cu aport inferior născându-se

abia după ce se dispune asupra rezilierii. Interpretarea contrarie este exclusă

deoarece înainte de promovarea procesului, nu se poate ști cu certitudine dacă

acțiunea va fi admisa; în situația în care asociatul cu participare superioara

ar prelua aportul înainte de pronunțarea hotărârii prin care se dispune

rezilierea contractului, iar acțiunea în reziliere ar fi respinsă, este evident

că, ulterior respingerii cererii, asociatul care a fost dezdăunat cu

contravaloarea aportului ar deține această sumă fără cauză, realizând o

îmbogățire fără just temei deși efectele contractului de asociere în participație

nu au încetat.

O altă critică

vizează calitatea procesuală a părților din litigiu despre care se susține că a

fost în mod eronat reținută de instanțe în privința pârâtei recurente

reprezentată în proces de lichidatorul judiciar, și în mod greșit schimbarea în

privința interveniențiilor P.D. și P.C. a căror cerere în interes propriu a

fost în mod greșit calificată și soluționată de instanța de fond ca cerere de

intervenție în interesul pârâtei.

S-a avut în

vedere de instanța de apel că cererea de chemare în judecată o reprezintă o

acțiune îndreptată împotriva SC A.L. SRL BUCUREȘTI „în calitate de lichidator

judiciar al SC A.C.G.R. SRL”, societatea aflându-se în procedura falimentului,

deschisă în baza Legii nr. 64/1995, procedură continuată conform actualei

reglementări respectiv Legea insolvenței nr. 85/2006.

Rezultă că,

lichidatorul chemat în judecată nu avea calitate procesuală pasivă proprie, ci

tocmai ca efect al desemnării sale în această funcție care avea obligația

reprezentării intereselor debitoarei în îndeplinirea obligației prevăzute de

art. 25 raportat la art. 20 din Legea nr. 85/2006, în baza căruia cei supuși procedurii

falimentului sunt citați reprezentanți în proces de administratorul judiciar

sau de lichidatorul judiciar.

În speță,

recurenta este împiedicată prin efectul legii, art. 233 alin. (4) din Legea nr.

31/1990 să-și îndeplinească obligațiile asumate, în condițiile în care nu mai

exista ca subiect de drept, decât în vederea finalizării operațiunilor de

lichidare în limita realizării activului și plății pasivului și la data

rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului.

Cum o societate

dizolvată nu poate să continue desfășurarea activității și a obiectului său de

activitate în mod corect și legal instanța de apel a reținut că nu mai poate fi

în ființă contractul de asociere, în participațiune, contractul fiind reziliat

pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate.

Nu în ultimul

rând trebuie remarcat că intervenienții P.D. și P.C. nu au promovat cerere de

apel.

Față de cele

arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

pârâta SC A.C.G.R. BUCUREȘTI prin administrator special P.D. și prin lichidator

judiciar SC A.I.P.U.R.L. BUCUREȘTI și intervenienții P.C. și P.D. împotriva

deciziei nr. 14 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 20 mai 2010.