ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3398/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 51/ F din 26 martie 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a condamnat pe inculpatul M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani. A condamnat pe inculpatul R.N. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpaților M.M. și R.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c C. pen. Conform art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpaților M.M. și R.N., pe durata termenului de încercare, de 6 ani, stabilit în baza art. 86 2 C. pen.

A stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea. Conform art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Conform dispozițiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților M.M. și R.N. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 7/U din 29 noiembrie 2008, și respectiv 8/U din 29 noiembrie 2008, emise de Curtea de Apel Galați, dacă nu sunt arestați în altă cauză. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților M.M. și R.N. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 29 noiembrie 2008 și până la data punerii efective în libertate. Conform dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul R.N., în folosul statului a sumei de 1000 RON, consemnată la CEC Bank conform recipisei nr. 601412/1 din 11 decembrie 2008 (fila 293 dosar urmărire penală).

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat inculpații M.M. și R.N. la plata sumelor de câte 5.500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în fapt următoarele: La data de 3 noiembrie 2008, Biroul Anticorupție pentru județul Vrancea, din cadrul D.G.A. s-a sesizat din oficiu despre faptul că agenții de poliție R.N. și C.S., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vrancea, Serviciul Poliției Rutiere, au pretins și primesc diferite sume de bani pentru a nu lua măsurile legale în cazul constatării unor infracțiuni sau contravenții privitoare la circulația pe drumurile publice.

Astfel, la data de 16 octombrie 2009, cei doi agenți de poliție au primit de la un ofițer testator din cadrul D.G.A., ce se deplasa cu autoturismul pe DN2 - E85, suma de 400 lei, pentru a nu-l sancționa contravențional pentru faptul că depășise viteza legală pe tronsonul de drum supravegheată cu aparatura din dotare. Întrucât existau indicii că au fost săvârșite și că urmează să fie săvârșite infracțiuni de corupție prevăzute în Legea nr. 78/2000, procurorii au dispus autorizarea folosirii unor investigatori sub acoperire. în urma efectuării activităților dispuse, s-au stabilit următoarele: La data de 18 noiembrie 2008, în jurul orelor 12 35 , investigatorul sub acoperire I.C., în timp de circula pe DN2, a fost oprit de către inculpatul R. N., agent șef de poliție, care executa serviciul cu autoturismul din dotare, în zona stației de distribuie a carburanților L., situată la 13 km de municipiul Râmnicu Sărat.

Cu acea ocazie, inculpatul i-a precizat că a circulat cu viteză peste limita legală admisă, fapt înregistrat de aparatul radar. Inculpatul i-a comunicat, în continuare, că pentru abaterea săvârșită sancțiunea constă în suspendarea permisului de conducere și plata unei amenzi în sumă de 1.000 lei. Î n timp ce completa un proces-verbal de contravenție, inculpatul i-a adresat investigatorului întrebări privitoare la proveniența mașinii, a ocupației pe care o are, a destinației și scopului pentru care efectuează deplasarea. Investigatorul i-a comunicat că mașina este a unei persoane de sex feminin din Constanța, că lucrează pentru anumite persoane care se ocupă cu împrumuturi de bani și că se deplasează la Bacău, în interesul persoanelor la care este angajat.

Atunci inculpatul R.N. l-a întrebat cum rămâne cu „afacerea", fapt ce l-a determinat pe investigator să-i spună că este dispus la orice, dar fără să-i suspende permisul de conducere. Inculpatul l-a întrebat ce să-i ia: „banii, carnetul, viața sau mustața", investigatorul afirmând că: „banii și barba, întrucât nu are mustață". Inculpatul i-a spus că nu-i va suspenda permisul de conducere, dar îi va aplica un avertisment și „maximul amenzii", punându-l să semneze un proces-verbal, fără a vedea ce este menționat în acesta, deoarece zona respectivă a fost acoperită de către inculpat cu chitanțier. În continuare, inculpatul i-a restituit documentele, cerându-i să pună banii în certificatul de înmatriculare.

Investigatorul sub acoperire a mers la autoturismul său, unde a pus în interiorul certificatului de înmatriculare suma de 500 lei, după care s-a întors în locul unde se afla inculpatul și i-a înmânat certificatul de înmatriculare. Inculpatul a luat certificatul de înmatriculare, a scos suma menționată și a pus-o pe scaunul pe care îl ocupa, sub piciorul stâng, după care i-a restituit documentul. Este de menționat faptul că deși inculpatul a întocmit procesul-verbal de contravenție, prin care i-a aplicat investigatorului sancțiunea cu avertisment pentru că a condus autoturismul fără a folosi luminile de întâlnire, nu i-a înmânat niciun exemplar al acestuia (proces-verbal de contravenție; proces verbal întocmit de investigator, filele 7-74; proces-verbal de redare a declarației investigatorului, filele 75-78).

Relevante în acest sens sunt și discuțiile purtate între inculpatul R.N. și investigatorul sub acoperire I.C. (proces-verbal - fila 68 dosar urmărire penală). La data de 19 noiembrie 2008, în jurul orelor 12 02 , în timp ce se deplasa cu autoturismul pe DN2, dinspre Râmnicu Sărat spre Focșani, investigatorul sub acoperire P.A. a fost oprit de inculpatul R.N., care efectua serviciul cu autoturismul din dotare, în zona popasului turistic B., situat la aproximativ 2 km de ieșirea din localitatea Dumbrăveni spre localitatea Popești, jud. Vrancea. Inculpatul i-a solicitat documentele de identitate și certificatul de înmatriculare al autoturismului. Totodată, i-a adus la cunoștință faptul că a fost înregistrat de aparatul radar în timp de circula cu viteza de 108 km/h într-o zonă în care maximul era de 50 km/h.

De asemenea, i-a precizat că sancțiunea în acest caz constă în suspendarea permisului de conducere, precum și amendă în cuantum de 1.080 lei. Investigatorul l-a rugat să nu-i rețină permisul de conducere, deoarece folosește foarte mult autoturismul în activitățile pe care le desfășoară. Inculpatul R.N. l-a întrebat cu ce se ocupă, investigatorul răspunzându-i că deține o firmă de amenajări exterioare. De asemenea, inculpatul i-a solicitat să-i prezinte atât asigurarea obligatorie a autoturismului, cât și dovada plății taxei de drum. I-a răspuns că nu le are la el, dar că acestea există și sunt la firmă. Investigatorul l-a întrebat pe inculpat cum să procedeze, iar acesta i-a spus că va trebui să-i ia 5,5 milioane lei ROL și carnetul, în afară de suma de 1.800.000 lei amendă pentru că nu are actele la el.

Totodată, inculpatul i-a comunicat că pentru plata pe loc a amenzii este necesară suma de 750 lei, investigatorul răspunzându-i că are la el doar 500 lei RON. Atunci, inculpatul l-a întrebat cât ar pierde dacă i s-ar reține permisul de conducere pentru 3 luni, afirmând că această pierdere ar fi de aproximativ 2.100 lei RON, care reprezintă salariul unui șofer, precum și 700 lei amendă, rezultând astfel suma totală de 2.800 lei RON. După acest calcul a fost întrebat ce afaceri ar putea face împreună, investigatorul răspunzându-i că are la el numai 500 lei. Inculpatul i-a dat certificatul de înmatriculare, moment în care investigatorul s-a deplasat la autoturismul său, unde a pus în interior suma de 500 lei.

S-a întors la autovehiculul poliției și i-a înmânat inculpatului R.N. certificatul de înmatriculare în care se afla suma de 500 lei. Acesta a luat banii și i-a înapoiat documentele de identitate și certificatul de înmatriculare, fără a încheia proces-verbal de contravenție. Investigatorul i-a mulțumit și și-a continuat deplasarea. Este de menționat faptul că în autoturismul de poliție se mai afla, pe scaunul șoferului, un alt polițist, cu gradul profesional de subinspector de poliție, identificat ulterior în persoana făptuitorului P.S. Pe întreg parcursul dialogului cu inculpatul R.N., subinspectorul de poliție P.S. prin a fost prezent, participând la dialog cu câteva intervenții scurte. Investigatorul i-a rugat pe ambii polițiști să treacă cu vederea contravenția pe care a comis-o, subliniind faptul că peste două săptămâni este ziua lui de naștere.

Subinspectorul de poliție a verificat datele din cartea de identitate și i-a spus că nu va mai putea să bea șpriț, dacă îi vor lua permisul de conducere. În momentul în care investigatorul a înmânat certificatul de înmatriculare cu suma de 500 lei, inculpatului R.N., acesta a scos banii cu mâna stângă, i-a băgat sub piciorul stâng, iar cu mâna dreaptă i-a restituit actele. În momentul în care investigatorul a fost oprit și pe toată durata discuției pe care a avut-o cu cei doi polițiști nicio altă mașină nu a fost oprită de către aceștia pentru verificări (proces-verbal întocmit de investigator, fila 85; proces-verbal de redare a declarației investigatorului, filele 86-89). Relevante în acest sens sunt discuțiile purtate între inculpatul R.N., făptuitorul P.S.

și investigatorul sub acoperire P.A. La data de 28 noiembrie 2008, orele 19 20 , investigatorul sub acoperire Ș.M., în timp ce circula dinspre Focșani spre Adjud, după intrarea în localitatea Mărășești, jud. Vrancea, a fost oprit în trafic de către inculpatul R.N., care i-a solicitat documentul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului. Investigatorul i-a precizat faptul că se grăbește să ajungă acasă, la Sibiu. În acel moment, inculpatul l-a întrebat cine este proprietarul autovehiculului, investigatorul răspunzând-i că aparține unei prietene. Inculpatul i-a precizat că va fi nevoit să îi suspende permisul de conducere, întrucât a fost surprins de aparatul radar circulând cu viteza de 104 km/h în localitate, unde limita maximă admisă era de 50 km/h.

De asemenea, i-a adus la cunoștință că a încălcat marcajul cu linie continuă de pe drumul european. Pentru abaterile săvârșite, inculpatul R.N. i-a comunicat că sancțiunea constă în amendă în cuantum de 540 lei în 48 de ore sau 1.080 lei peste 48 de ore, precum și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile. Investigatorul i-a răspuns că nu dorește să îi fie suspendat permisul de conducere, întrucât vine perioada sărbătorilor de iarnă și nu vrea să aibă probleme. Inculpatul l-a întrebat cu ce se ocupă și i-a specificat că are o pensiune în zona Dumbrava din Sibiu, pe care a construit-o împreună cu soacra sa. În momentul în care s-a deplasat la autovehiculul de poliție, investigatorul a observat că pe locul șoferului se mai afla un polițist, identificat ulterior ca fiind inspectorul principal de poliție M.M., pe care l-a salutat, acesta răspunzându-i cu „bună seara" la salut.

Ofițerul de poliție a asistat la discuția pe care a purtat-o investigatorul cu agentul șef R.N., fără a interveni. În contextul discuției, inculpatul R.N. l-a întrebat dacă vine Moș Crăciun, investigatorul afirmând că da, atât Moș Crăciun, cât și Moș Nicolae. Următoarea întrebare a fost dacă să îi ia banii de amendă sau permisul de conducere, investigatorul afirmând că banii de amendă. În acel moment, inculpatul R.N. i-a dat certificatul de înmatriculare, precizându-i să-i pună înăuntru. Investigatorul s-a deplasat la autoturismul său, unde a introdus în interiorul certificatului de înmatriculare suma de 500 lei. A revenit la autovehiculul de poliție, iar inculpatul R.N. l-a întrebat dacă i-a găsit, el răspunzându-i afirmativ, moment în care i-a înmânat certificatul de înmatriculare, în care se afla suma de 500 lei.

Inculpatul a luat suma de bani cu mâna stângă din interiorul certificatului de înmatriculare și a pus-o între schimbătorul de viteză și piciorul său stâng. Ulterior, inculpatul i-a restituit investigatorului certificatul și l-a lăsat să își continue călătoria, fără a-i întocmi proces-verbal de constatare a contravenției. Este de menționat faptul că, în timpul în care investigatorul se afla la autoturismul cu care călătorea, pentru a introduce suma de bani în certificatul de înmatriculare, lângă autovehicul de poliție a oprit un alt autoturism, din care a coborât o persoană care s-a recomandat a fi R.E., fost profesor, și care i-a rugat pe polițiști să-i transmită salutări unui anume C. Discuția purtată a fost înregistrată cu mijloace audio-video, în condiții de luminozitate redusă pe timp de noapte și zgomot de fond intens.

Este de menționat că suma de bani care i-a fost înmânată inculpatului R. N. era compusă din 5 bancnote a câte 100 lei fiecare, fiind marcate cu mențiunea „MITĂ" cu o carioca fluorescentă. Inculpatul M.M. a asistat la înmânarea banilor marcați de către investigator inculpatului R.N., dar și la luarea acestora de către colegul său R.N. La data de 28 noiembrie 2008, orele 19 30 , investigatorul sub acoperire B.A., în timp ce circula dinspre Focșani spre Adjud, după intrarea în localitatea Mărășești, jud.Vrancea, a fost oprit în trafic de inculpatul R.N. Investigatorul l-a întrebat dacă a fost oprit pentru radar, înmânându-i permisul de conducere, moment în care inculpatul a afirmat că are mare curaj să îi dea permisul de conducere, deoarece a fost înregistrat circulând cu viteza de 110 km/h în localitate.

Investigatorul i-a spus că a crezut că se află în afara localității, moment în care inculpatul R.N. i-a indicat locul de unde este poziționat un indicator de limitare a vitezei la 50 km/h. Totodată i-a precizat că sancțiunea constă în aplicarea unei amenzi contravenționale în valoare de 1.080 lei și suspendarea permisului de conducere până în luna aprilie a anului viitor. Investigatorul i-a precizat că se deplasează la Suceava, de unde are de luat niște bani pentru un văr. Atunci inculpatul i-a reamintit că amenda este de 1.080 lei în 48 de ore și de 2.160 lei după 48 de ore.

De asemenea, inculpatul i-a schițat un calcul sumar, materializat în parte pe ultima copertă interioară a carnetului de procese-verbale de contravenție, cât ar pierde dacă i-ar suspenda permisul de conducere pentru patru luni, reieșind că ar pierde câte 10 milioane lei vechi lunar pentru a plăti un șofer și încă 10 milioane cuantumul amenzii, adică 50 milioane, „ca să iasă calculul", fapt pentru care să le dea lor pe loc jumătate din această sumă, adică 25 milioane de lei. Este de menționat că în autoturism, pe scaunul șoferului, se afla încă un polițist îmbrăcat cu o haină reflectorizantă, identificat ulterior în persoana inspectorului principal de poliție M. M. din cadrul Serviciului Poliției Rutiere Vrancea.

Investigatorul i-a comunicat că are la el doar suma de 500 lei, iar inculpatul R.N. i-a răspuns că din acești bani nu își poate plăti nici amenda. În continuare, inculpatul R.N. i-a transmis că este om de afaceri și că îi va arăta el cât o să piardă dacă îi va suspenda permisul de conducere. Investigatorul l-a întrebat încă o dată dacă 500 lei sunt suficienți pentru a nu-i suspenda permisul de conducere, inculpatul R.N. întrebându-l dacă a mai avut permisul suspendat și în cazul în care nu l-a mai avut suspendat i se va întâmpla acest lucru în seara respectivă, moment în care a început completarea unui proces-verbal de contravenție, iar colegul său, inculpatul M.M. a făcut niște însemnări pe colțul din dreapta sus al unei dovezi de reținere a permisului de conducere.

Mai mult, inculpatul R.N. i-a transmis să meargă la autoturism și să-i aducă asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto și rovigneta, pentru că în caz contrar îi va indisponibiliza autoturismul, îi va ridica certificatul și plăcuțele de înmatriculare și îl va sigila până va fi în măsură să prezinte aceste documente. Investigatorul a luat din autoturism rovigneta pe care a prezentat-o agentului de poliție R.N., comunicându-i că asigurarea de răspundere civilă auto nu o găsește, însă sigur mașina este asigurată. Investigatorul i-a comunicat inculpatului R.N. că are asupra sa suma de 1.500 lei. Fiind de acord cu această sumă, investigatorul a dat banii celor doi, menționând clar că suma este compusă din 500 lei plus încă 1.000 lei, bani înmânați personal inculpatului R.N.

Acesta a luat cei 1.500 lei și i-a așezat între scaunele din față ale autoturismului de poliție, după care i-a înmânat certificatul de înmatriculare și permisul de conducere. Inculpații nu i-au înmânat nici un proces-verbal de contravenție și nici investigatorul nu a semnat pe vreun act în acest sens. Este de menționat faptul că 1.000 lei din suma de 1.500 lei înmânată inculpatului R.N. provenea din banii personali ai investigatorului sub acoperire B.A., iar restul de 500 lei au fost marcați cu o carioca specială fluorescentă cu mențiunea „MITĂ". Pe tot parcursul discuției pe care a avut-o investigatorul cu inculpatul R. N., inculpatul M.M. a fost de față și nu a părăsit niciun moment autoturismul poliției, nu era într-o stare avansată de oboseală și nici nu dormea pe scaun, fiind atent la cele discutate.

Cei doi nu au părăsit mașina pe timpul discuției cu investigatorul. Nu a mai fost de față nicio altă persoană și nicio altă mașină nu a mai fost oprită pentru verificări. Așa cum s-a mai arătat, suma de bani pe care i-a dat-o investigatorul inculpatului R.N. a fost luată de aceasta și pusă în partea stângă a sa, în apropierea schimbătorului de viteză, în prezența inculpatului M.M. (proces-verbal întocmit de investigator, filele 116-117 dosar urmărire penală; proces-verbal de redare a declarației investigatorului, filele 118-121 dosar urmărire penală). Imediat, după ce investigatorul sub acoperire B.A. a plecat, inculpații au fost prinși în flagrant delict. Împotriva hotărârii mai sus menționată au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– Serviciul Teritorial Galați și inculpații. În recursul său, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați a apreciat soluția instanței de fond ca netemeinică referitor la greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați și a modalității de executare, cu consecința aplicării necorespunzătoare a prevederilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. În final s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare pronunțarea unei hotărâri temeinice, printr-o justă individualizare a pedepselor aplicate și a modalității de executare și aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 350 C. proc.

pen. Inculpatul R.N. prin apărător a reiterat excepția nelegalității sesizării instanței, excepție invocată în fața instanței de fond. În susținerea excepției a arătat că investigatorii sub acoperire au fost folosiți nelegal și abuziv cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, probele obținute prin folosirea acestora fiind de asemenea nelegale. A mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții și că investigatorii sub acoperire au fost folosiți pentru a-l determina pe inculpat să săvârșească infracțiunea de luare de mită. Același inculpat a solicitat în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 14 și 17 1 C. proc. pen., admiterea recursului pentru motivele detaliate în scris în memoriul depus la dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a solicitat achitarea sa în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. întrucât pe de o parte nu există intenția de a primi sume de bani în scopul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, iar pe de altă parte a apreciat că lipsește o condiție esențială a laturii obiective a infracțiunii în sensul că nu inculpatul era persoana în măsură să exercite atribuția de serviciu vizată de persoanele ce au oferit sumele de bani respective – ci șeful SPR Vrancea, situație față de care se consideră că acceptarea de către inculpat a unor sume de bani în schimbul nesuspendării permisului de conducere nu poate constitui infracțiunea de luare de mită.

În baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat, în situația în care instanța va aprecia că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, reducerea cuantumului pedepsei până spre minimul special de 3 luni și schimbarea modalității de executare a acesteia din suspendarea sub supraveghere în suspendarea executării pedepsei prevăzută de art. 81-82 C. pen. Inculpatul M.M. a pus, de asemenea, concluzii de admitere a recursului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., respectiv grava eroare de fapt săvârșită de instanța de fond, apărătorul acestuia dezvoltând oral motivele de casare formulate în scris în memoriul depus la dosar.

În susținerea recursului apărătorul a arătat că înregistrarea convorbirilor purtate de investigatorul sub acoperire B.A. cu inculpații în ziua de 28 noiembrie 2008 (pct. 4 din situația de fapt) este nelegală, întrucât ordonanța din 27 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nu a fost confirmată de Curtea de Apel Galați, cererea fiind respinsă ca tardivă prin încheierea din 3 decembrie 2008. Același apărător a mai arătat că toate mijloacele de probă obținute până la începutul urmăririi penale (29 noiembrie 2008) sunt nelegale printre acestea fiind și procesul verbal de prindere în flagrant, precum și procesul verbal încheiat de investigatorii sub acoperire Ș.M. și B.A. S-a apreciat că probele mai sus menționate sunt nelegale întrucât au fost obținute în faza actelor premergătoare, fază în care nu se pot administra probe și nu au fost consemnate într-un proces-verbal.

Recursurile declarate de parchet și inculpați sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente: Cu privire la recursul parchetului referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, se constată că instanța de fond a aplicat pedepse corect individualizate atât din punct de vedere al cuantumului cât și din punct de vedere al modalității de executare a acestora, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator, natura și gravitatea faptelor, importanța relațiilor sociale lezate – vizând încrederea pe care cetățenii trebuie să o aibă în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea legii, așa cum este cazul poliției, caracterul continuat al activității infracționale, cuantumul sumelor primite cu titlul de mită, precum și circumstanțele personale ale inculpaților (ofițer de poliție și respectiv agent de poliție în cadrul I.P.J.

Vrancea – Serviciul Poliției Rutiere, ambii având studii superioare, fără antecedente penale, ambii fiind căsătoriți și având în întreținere minori). În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepselor, având în vedere circumstanțele personale ale inculpaților arătate mai sus, corect s-a apreciat că aceștia pot fi reintegrați social și reeducați chiar și fără executarea pedepselor în regim privativ de libertate. Pentru considerentele mai sus arătate Curtea, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Cu privire la recursurile declarate de inculpați Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată de asemenea că acestea sunt nefondate. Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Alin. (2) al aceluiași articol prevede o condiție agravantă în sensul că pedeapsa se majorează dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control.

Prin expresia „atribuții de control” al cărui conținut nu este explicat în C. pen., trebuie înțeleasă, potrivit sensului acceptat al unor cuvinte uzuale, o activitate complexă de verificare și analiză a unor situații sau sectoare în vederea urmăririi evoluției acestora și care se desfășoară pentru moment sau periodic în baza unor sarcini și atribuții concrete, menționate expres în fișa postului sau în lege. În drept, faptele inculpatului M.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele inculpatului R.N. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Reținerea în sarcina inculpatului M.M. a formei agravate a infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. este determinată de împrejurarea că, în calitatea sa de ofițer de schimb acesta avea atribuții de control asupra agenților de poliție rutieră. În cazul ambilor inculpați s-au reținut și dispozițiile art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 deoarece aceștia aveau atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice. La infracțiunea de luare de mită, elementul material se poate realiza prin acțiune sau inacțiune. Acțiunea constă în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului, ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacțiunea constă în nerespingerea de către funcționar a unei asemenea promisiuni.

În speța de față, elementul material al infracțiunii de luare de mită s-a realizat prin una din modalitățile alternative de săvârșire a acestei infracțiuni și anume „primirea” de bani sau foloase necuvenite de către inculpați. Inculpatul R.N. a declarat în cursul procesului, că nu a solicitat niciunuia dintre cei patru conducători auto vreo sumă de bani și că rugămințile insistente ale acestora, precum și faptul că nu avea dovezi temeinice pentru probarea contravențiilor, l-au determinat să nu aplice sancțiunile cuvenite. În declarațiile date inculpatul M.M. a susținut că datorită oboselii, posibil a ațipit în timp ce stătea pe bancheta stânga-față (bancheta șoferului) din autoturismul poliției, astfel că nu cunoaște proveniența sumelor de bani găsite cu prilejul flagrantului.

Cu privire la suma de 500 lei găsită în buzunarul său, inculpatul a declarat că își amintește doar că i-a fost dată de inculpatul R.N., dar nu știe în ce scop. Situația de fapt reținută de instanța de fond este dovedită de întregul material probator administrat în cursul cercetării judecătorești și în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de prindere în flagrant, planșele fotografice, înregistrările audio-video și procesele verbale de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental de investigatorii sub acoperire cu inculpatul R.N. precum și declarațiile investigatorilor sub acoperire I.C., P.A., Ș.M. și B.A., audiați ca martori, aceste probe coroborându-se în parte cu declarațiile date de inculpați.

În declarațiile date, investigatorii sub acoperire au relatat despre împrejurările în care au fost opriți în trafic de către inculpatul R.N. – care (la data de 28 noiembrie 2008) era însoțit de inculpatul M.M. – context în care au dat inculpaților sume de bani pentru ca aceștia să nu le aplice sancțiuni pentru contravențiile săvârșite. Au mai fost audiați în calitate de martori F.D., șeful Serviciului Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. Vrancea și C.A., comisar în cadrul aceluiași serviciu, care au dat detalii cu privire la atribuțiile celor doi inculpați și cu privire la împrejurările în care inculpatul M.M. a fost de serviciu în ziua de 28 noiembrie 2008. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul M.M.

în calitate de inspector principal de poliție a îndeplinit în ziua de 28 noiembrie 2008 atribuțiile ofițerului de schimb, având competența privind repartizarea agenților de poliție rutieră în posturi, instruirea, coordonarea și verificarea activității acestora, putând totodată să efectueze personal, singur sau alături de agenții de poliție rutieră activități de constatare și sancționare a încălcării normelor privind circulația pe drumurile publice. Din probele administrate rezultă că cel care i-a oprit în trafic pe investigatorii sub acoperire Ș.M. și B.A. este inculpatul R.N. care a și „negociat” cu aceștia posibilitatea de a scăpa nesancționați contravențional în schimbul plății unei sume de bani.

La data de 28 noiembrie 2008 „negocierile” dintre conducătorii auto și inculpatul R.N. s-au purtat în timp ce inculpatul M.M. se afla așezat pe bancheta șoferului, fiind de față la discuțiile purtate și la primirea de către celălalt inculpat a sumelor de bani de la conducătorii auto. Mai mult, inculpatul M.M. a preluat de la inculpatul R.N. suma de 500 lei, primită de la investigatorul sub acoperire Ș.M., sumă găsită asupra sa la efectuarea flagrantului. Așa fiind, se constată că cei doi inculpați au acționat de comun acord, urmând să profite împreună de sumele de bani astfel dobândite. De altfel, inculpatul M.M. fiind de față putea în orice moment să-l oprească pe inculpatul R.N. din activitatea infracțională în virtutea atribuțiilor de coordonare și de control pe care le deținea.

Afirmațiile inculpatului M.M., în sensul că datorită stării de oboseală a adormit și nu a conștientizat faptele săvârșite de inculpatul R.N. nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză; mai mult, sunt contrazise de declarația martorului R.E. În apărarea sa inculpatul R.N. a mai susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și față de împrejurarea că suspendarea exercitării dreptului de a conduce nu era de competența sa ci a șefului poliției rutiere a județului. Această apărare nu poate fi primită deoarece potrivit atribuțiilor de serviciu, inculpații erau obligați să constate și să sancționeze contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice.

Or, este evident că aplicarea de către șeful ierarhic a sancțiunii constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce nu mai era posibilă în condițiile în care inculpații nu și-au îndeplinit atribuția de a constata contravențiile care atrag această sancțiune. Față de considerentele arătate se constată că în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților, faptele săvârșite de aceștia fiind corect încadrate juridic, astfel încât solicitările acestora în sensul de a fi achitați în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită sau în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) întrucât fapta de luare de mită nu a fost săvârșită de inculpatul M.M., apar ca neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Cu privire la susținerea inculpaților referitoare la împrejurarea că ordonanța din 27 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, prin care s-a dispus cu titlu provizoriu, înregistrarea convorbirilor purtate, în mediul ambiental de investigatorul sub acoperire B.A. cu inculpații, nu a fost confirmată de Curtea de Apel Galați, cererea fiind respinsă ca tardivă prin încheierea din 3 decembrie 2008, se constată că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că infracțiunea de luare de mită săvârșită la data de 28 noiembrie 2008 (ultimul act material al acestei infracțiuni) chiar în ipoteza înlăturării acestei probe, este dovedită prin celelalte mijloace de probă obținute în cursul procesului penal cu respectarea prevederilor legale, probe care se coroborează cu declarațiile date de inculpați.

Apărarea inculpatului R.N. în sensul că investigatorii sub acoperire l-au provocat să săvârșească infracțiunea de luare de mită prin întrebuințarea de promisiuni și rugăminți insistente urmează a fi înlăturată întrucât investigatorii sub acoperire au fost folosiți dat fiind că existau indicii privind predispoziția inculpatului de a pretinde și de a primi diferite sume de bani pentru a nu lua măsurile legale în cazul constatării unor contravenții privind circulația pe drumurile publice. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– Serviciul Teritorial Galați și de inculpații R.N. și M.M. împotriva sentinței penale nr. 51/ F din 26 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați și de inculpații R.N. și M.M. împotriva sentinței penale nr. 51/ F din 26 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2009.