ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3398/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3398/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 51/ F din 26 martie 2009, Curtea de Apel Galați, secția
penală, a condamnat pe inculpatul M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare
de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 6 și 7
alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o
pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,
lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A condamnat pe inculpatul R.N. pentru
săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C.
pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și la
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat
inculpaților M.M. și R.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c C. pen.
Conform art. 86
1
și art.
71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării
pedepselor principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpaților M.M. și
R.N., pe durata termenului de încercare, de 6 ani, stabilit în baza art. 86
2
C. pen.
A stabilit ca organ de supraveghere
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Conform art. 86
3
alin.
(1) lit. a) – d) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare
inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)
să se prezinte, la
datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Vrancea;
b) să anunțe, în prealabil, orice
schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește
8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate
mijloacele lor de existență.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția
inculpaților asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen. privind revocarea
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Conform dispozițiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc.
pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților M.M. și R.N. de sub
puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 7/U din 29 noiembrie 2008, și
respectiv 8/U din 29 noiembrie 2008, emise de Curtea de Apel Galați, dacă nu
sunt arestați în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din
pedepsele aplicate inculpaților M.M. și R.N. durata reținerii și arestării
preventive, începând cu data de 29 noiembrie 2008 și până la data punerii
efective în libertate.
Conform dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 19 din Legea
nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul
R.N.,
în folosul statului a sumei de 1000 RON, consemnată la CEC Bank conform
recipisei nr. 601412/1 din 11 decembrie 2008 (fila 293 dosar urmărire penală).
În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat
inculpații M.M. și R.N. la plata sumelor de câte 5.500 lei fiecare, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în
fapt următoarele:
La
data de 3 noiembrie 2008, Biroul Anticorupție pentru județul Vrancea, din
cadrul D.G.A. s-a sesizat din oficiu despre faptul că agenții de poliție R.N.
și C.S., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vrancea, Serviciul
Poliției Rutiere, au pretins și primesc diferite sume de bani pentru a nu lua
măsurile legale în cazul constatării unor infracțiuni sau contravenții
privitoare la circulația pe drumurile publice.
Astfel,
la data de 16 octombrie 2009, cei doi agenți de poliție au primit de la un
ofițer testator din cadrul D.G.A., ce se deplasa cu autoturismul pe
DN2 - E85, suma de 400 lei, pentru a nu-l
sancționa contravențional pentru faptul că
depășise viteza legală pe
tronsonul de drum supravegheată cu aparatura din dotare.
Întrucât
existau indicii că au fost săvârșite și că urmează să fie săvârșite infracțiuni
de corupție prevăzute în Legea nr. 78/2000, procurorii au dispus autorizarea
folosirii unor investigatori sub acoperire. în urma efectuării activităților
dispuse, s-au stabilit următoarele:
La
data de 18 noiembrie 2008, în jurul orelor 12
35
, investigatorul sub
acoperire
I.C., în timp de circula pe DN2,
a fost oprit de către inculpatul R.
N., agent șef de poliție, care
executa serviciul cu autoturismul din dotare, în zona stației de distribuie a
carburanților L., situată la 13 km de municipiul Râmnicu Sărat. Cu acea ocazie,
inculpatul i-a precizat că a circulat cu viteză peste limita legală admisă,
fapt înregistrat de aparatul radar.
Inculpatul i-a comunicat, în continuare, că pentru
abaterea săvârșită sancțiunea constă în suspendarea permisului de conducere și
plata unei amenzi în sumă de 1.000
lei.
Î
n timp ce completa un proces-verbal de
contravenție, inculpatul i-a adresat
investigatorului întrebări
privitoare la proveniența mașinii, a ocupației pe care o are, a destinației și
scopului pentru care efectuează deplasarea. Investigatorul i-a
comunicat că mașina este a unei persoane de sex
feminin din Constanța, că lucrează pentru anumite persoane care se ocupă cu
împrumuturi de bani și că se deplasează la
Bacău, în interesul
persoanelor la care este angajat.
Atunci
inculpatul R.N. l-a întrebat cum rămâne cu „afacerea", fapt ce l-a
determinat pe investigator să-i spună că este dispus la orice, dar fără să-i
suspende permisul de conducere. Inculpatul l-a întrebat ce să-i ia: „banii,
carnetul, viața sau mustața", investigatorul afirmând că: „banii și barba,
întrucât nu are mustață".
Inculpatul
i-a spus că nu-i va suspenda permisul de conducere, dar îi va aplica
un avertisment și „maximul amenzii",
punându-l să semneze un proces-verbal, fără a
vedea ce este menționat în acesta, deoarece zona respectivă a fost
acoperită de către
inculpat cu chitanțier.
În continuare, inculpatul i-a restituit documentele,
cerându-i să pună banii în
certificatul de înmatriculare. Investigatorul sub acoperire
a mers la autoturismul său, unde a pus în interiorul certificatului de
înmatriculare suma de 500 lei, după care s-a întors în locul unde se afla
inculpatul și i-a înmânat certificatul de înmatriculare.
Inculpatul
a luat certificatul de înmatriculare, a scos suma menționată și a pus-o pe
scaunul pe care îl ocupa, sub piciorul stâng, după care i-a restituit
documentul.
Este
de menționat faptul că deși inculpatul a întocmit procesul-verbal de
contravenție, prin care i-a aplicat investigatorului sancțiunea cu
avertisment pentru că a condus autoturismul fără
a folosi luminile de întâlnire, nu i-a
înmânat niciun exemplar al
acestuia (proces-verbal de contravenție; proces verbal întocmit de
investigator, filele 7-74; proces-verbal de redare a declarației
investigatorului, filele 75-78).
Relevante
în acest sens sunt și discuțiile purtate între inculpatul R.N. și
investigatorul sub acoperire I.C. (proces-verbal - fila 68 dosar urmărire
penală).
La
data de 19 noiembrie 2008, în jurul orelor 12
02
, în timp ce se
deplasa cu autoturismul pe DN2, dinspre Râmnicu Sărat spre Focșani,
investigatorul sub acoperire P.A. a fost oprit de inculpatul R.N., care efectua
serviciul cu autoturismul din dotare, în zona popasului turistic B., situat la
aproximativ 2 km de ieșirea din localitatea Dumbrăveni spre localitatea
Popești, jud. Vrancea.
Inculpatul
i-a solicitat documentele de identitate și certificatul de înmatriculare al
autoturismului. Totodată, i-a adus la cunoștință faptul că a fost înregistrat
de aparatul radar în timp de circula cu viteza de 108 km/h într-o zonă în care
maximul era de 50 km/h. De asemenea, i-a precizat că sancțiunea în acest caz
constă în suspendarea permisului de conducere, precum și amendă în cuantum de
1.080 lei.
Investigatorul
l-a rugat să nu-i rețină permisul de conducere, deoarece folosește foarte mult
autoturismul în activitățile pe care le desfășoară.
Inculpatul
R.N. l-a întrebat cu ce se ocupă, investigatorul răspunzându-i că deține o
firmă de amenajări exterioare. De asemenea, inculpatul i-a solicitat să-i
prezinte atât asigurarea obligatorie a autoturismului, cât și dovada plății taxei
de drum. I-a răspuns că nu le are la el, dar că acestea există și sunt la
firmă.
Investigatorul l-a întrebat pe inculpat cum să procedeze, iar acesta i-a
spus că va trebui să-i ia 5,5 milioane lei ROL și carnetul, în afară de suma de
1.800.000 lei amendă pentru că nu are actele la el. Totodată, inculpatul i-a
comunicat că pentru plata pe loc a amenzii este necesară suma de 750 lei,
investigatorul răspunzându-i că are la el doar 500 lei RON. Atunci, inculpatul
l-a întrebat cât ar pierde dacă i s-ar reține permisul de conducere pentru 3
luni, afirmând că această pierdere ar fi de aproximativ 2.100 lei RON, care
reprezintă salariul unui șofer, precum și 700 lei amendă, rezultând astfel suma
totală de 2.800 lei RON. După acest calcul a fost întrebat ce afaceri ar putea
face împreună, investigatorul răspunzându-i că are la el numai 500 lei.
Inculpatul
i-a dat certificatul de înmatriculare, moment în care investigatorul
s-a deplasat la autoturismul său, unde a pus în
interior suma de 500 lei. S-a întors la
autovehiculul poliției și i-a
înmânat inculpatului R.N. certificatul de înmatriculare în care se afla suma de
500 lei. Acesta a luat banii și i-a înapoiat
documentele
de identitate și certificatul de înmatriculare, fără a încheia proces-verbal
de
contravenție.
Investigatorul i-a mulțumit și și-a continuat deplasarea.
Este de menționat faptul că în autoturismul de
poliție se mai afla, pe scaunul șoferului, un alt polițist, cu gradul
profesional de subinspector de poliție, identificat
ulterior în persoana făptuitorului
P.S.
Pe întreg parcursul dialogului cu inculpatul R.N.,
subinspectorul de
poliție P.S. prin a fost prezent, participând la dialog cu câteva
intervenții scurte.
Investigatorul i-a rugat pe ambii polițiști să treacă cu vederea
contravenția pe care a comis-o, subliniind faptul că peste două săptămâni este
ziua lui de naștere.
Subinspectorul de
poliție a verificat datele din cartea de identitate și i-a spus că nu va
mai
putea să bea șpriț, dacă îi vor lua permisul de conducere.
În momentul în care investigatorul a înmânat certificatul de
înmatriculare cu
suma de 500 lei,
inculpatului R.N., acesta a scos banii cu mâna stângă, i-a
băgat sub
piciorul stâng, iar cu mâna dreaptă i-a restituit actele.
În momentul în care investigatorul a fost oprit și pe toată durata
discuției pe care a avut-o cu cei doi polițiști nicio altă mașină nu a fost
oprită de către aceștia pentru verificări (proces-verbal întocmit de
investigator, fila 85; proces-verbal de redare a declarației investigatorului,
filele 86-89).
Relevante în acest sens sunt discuțiile purtate între inculpatul R.N.,
făptuitorul P.S. și investigatorul sub acoperire
P.A.
La data de 28 noiembrie 2008, orele 19
20
,
investigatorul sub acoperire Ș.M.,
în timp ce circula dinspre Focșani
spre Adjud, după intrarea în localitatea Mărășești,
jud. Vrancea, a fost oprit în trafic
de către inculpatul R.N., care i-a solicitat documentul de identitate, permisul
de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului. Investigatorul
i-a precizat faptul că se grăbește să ajungă acasă, la
Sibiu. În acel moment, inculpatul l-a întrebat cine este proprietarul
autovehiculului,
investigatorul răspunzând-i că aparține unei prietene.
Inculpatul i-a precizat că va fi nevoit să îi suspende permisul de
conducere,
întrucât a fost surprins de
aparatul radar circulând cu viteza de 104 km/h în localitate,
unde
limita maximă admisă era de 50 km/h. De asemenea, i-a adus la cunoștință că a
încălcat marcajul cu
linie
continuă
de pe drumul european.
Pentru abaterile săvârșite, inculpatul R.N. i-a comunicat că
sancțiunea constă în amendă în cuantum de 540 lei
în 48 de ore sau 1.080 lei peste 48
de ore, precum și suspendarea
permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile. Investigatorul i-a răspuns
că nu dorește să îi fie suspendat permisul de conducere, întrucât vine perioada
sărbătorilor de iarnă și nu vrea să aibă probleme.
Inculpatul l-a întrebat cu ce se ocupă și i-a
specificat că are o pensiune în zona
Dumbrava din Sibiu, pe care a construit-o împreună cu
soacra sa.
În momentul în care s-a deplasat la autovehiculul de poliție,
investigatorul a observat că pe locul șoferului se mai afla un polițist,
identificat ulterior ca fiind inspectorul principal de poliție M.M., pe care l-a
salutat, acesta răspunzându-i cu „bună seara" la salut. Ofițerul de
poliție a asistat la discuția pe care a purtat-o investigatorul cu agentul șef
R.N., fără a interveni.
În
contextul discuției, inculpatul R.N. l-a întrebat dacă vine Moș Crăciun,
investigatorul afirmând că da, atât Moș Crăciun, cât și Moș Nicolae.
Următoarea întrebare a fost dacă să îi ia banii
de amendă sau permisul de conducere,
investigatorul afirmând că banii de
amendă.
În
acel moment, inculpatul R.N. i-a dat certificatul de înmatriculare,
precizându-i să-i pună înăuntru. Investigatorul s-a deplasat la autoturismul
său, unde a introdus în interiorul certificatului de înmatriculare suma de 500
lei.
A
revenit la autovehiculul de poliție, iar inculpatul R.N. l-a întrebat dacă i-a
găsit, el răspunzându-i afirmativ, moment în care i-a înmânat certificatul de
înmatriculare, în care se afla suma de 500 lei. Inculpatul a luat suma de bani
cu
mâna stângă din interiorul
certificatului de înmatriculare și a pus-o între schimbătorul
de viteză
și piciorul său stâng. Ulterior, inculpatul i-a restituit investigatorului
certificatul și l-a lăsat să își continue călătoria, fără a-i întocmi
proces-verbal de constatare a contravenției.
Este
de menționat faptul că, în timpul în care investigatorul se afla la
autoturismul cu care călătorea, pentru a introduce suma de bani în certificatul
de înmatriculare, lângă autovehicul de poliție a oprit un alt autoturism, din
care a coborât o persoană care s-a recomandat a fi R.E., fost profesor, și care
i-a rugat pe polițiști să-i transmită salutări unui anume C.
Discuția
purtată a fost înregistrată cu mijloace audio-video, în condiții de
luminozitate redusă pe timp de noapte și zgomot de fond intens.
Este de menționat că suma de bani care i-a fost
înmânată inculpatului R.
N. era compusă din 5 bancnote a câte 100 lei fiecare, fiind
marcate cu mențiunea „MITĂ" cu o carioca fluorescentă. Inculpatul M.M. a
asistat la înmânarea banilor marcați de către investigator inculpatului R.N.,
dar și la luarea acestora de către colegul său R.N.
La data de 28 noiembrie 2008, orele 19
30
,
investigatorul sub acoperire B.A., în
timp ce circula dinspre Focșani spre Adjud, după
intrarea în localitatea Mărășești, jud.Vrancea, a fost oprit în trafic de
inculpatul R.N.
Investigatorul
l-a întrebat dacă a fost oprit pentru radar, înmânându-i permisul de conducere,
moment în care inculpatul a afirmat că are mare curaj să îi dea permisul de
conducere, deoarece a fost înregistrat circulând cu viteza de 110 km/h în
localitate. Investigatorul i-a spus că a crezut că se află în afara
localității, moment în care inculpatul R.N. i-a indicat locul de unde este
poziționat un indicator de limitare a vitezei la 50 km/h. Totodată i-a precizat
că sancțiunea constă în aplicarea unei amenzi contravenționale în valoare de
1.080 lei și suspendarea permisului de conducere până în luna aprilie a anului
viitor. Investigatorul i-a precizat că se deplasează la Suceava, de unde are de
luat niște bani pentru un văr.
Atunci
inculpatul i-a reamintit că amenda este de 1.080 lei în 48 de ore și de 2.160
lei
după 48 de ore.
De
asemenea, inculpatul i-a schițat un calcul sumar, materializat în parte pe
ultima copertă interioară a carnetului de procese-verbale de contravenție, cât
ar pierde dacă i-ar suspenda permisul de conducere pentru patru luni, reieșind
că ar pierde câte 10 milioane lei vechi lunar pentru a plăti un șofer și încă
10 milioane cuantumul amenzii, adică 50 milioane, „ca să iasă calculul",
fapt pentru care să le dea lor pe loc jumătate din această sumă, adică 25
milioane de lei. Este de menționat
că în
autoturism, pe scaunul șoferului, se afla încă un polițist îmbrăcat cu o haină
reflectorizantă, identificat ulterior în persoana inspectorului principal de
poliție M.
M. din cadrul Serviciului Poliției Rutiere Vrancea.
Investigatorul i-a comunicat că are la el doar suma de 500 lei, iar
inculpatul R.N. i-a răspuns că din acești bani nu își poate plăti nici amenda.
În continuare, inculpatul R.N. i-a transmis că este om de afaceri și că îi va
arăta el cât o să piardă dacă îi va suspenda
permisul de conducere. Investigatorul l-a întrebat încă o dată dacă 500 lei
sunt suficienți pentru a nu-i suspenda permisul de
conducere, inculpatul
R.N. întrebându-l dacă a mai avut permisul
suspendat
și în cazul în care nu l-a mai avut suspendat i se va întâmpla acest lucru în
seara
respectivă, moment în care a început completarea unui proces-verbal de
contravenție, iar colegul său, inculpatul M.M. a făcut niște însemnări pe
colțul din dreapta sus al unei dovezi de reținere
a permisului de conducere. Mai mult,
inculpatul R.N. i-a transmis să
meargă la autoturism și să-i aducă asigurarea obligatorie de răspundere civilă
auto și rovigneta, pentru că în caz contrar îi va indisponibiliza autoturismul,
îi va ridica certificatul și plăcuțele de înmatriculare și îl va sigila până va
fi în măsură să prezinte aceste documente. Investigatorul a luat din autoturism
rovigneta pe care a prezentat-o agentului de poliție R.N., comunicându-i că
asigurarea de răspundere civilă auto nu o găsește, însă sigur mașina este
asigurată.
Investigatorul i-a comunicat inculpatului R.N. că are
asupra sa suma
de
1.500 lei. Fiind de acord cu această sumă, investigatorul a dat banii celor
doi,
menționând clar că suma este compusă
din 500 lei plus încă 1.000 lei, bani înmânați
personal inculpatului R.N.
Acesta
a luat cei 1.500 lei și i-a așezat între scaunele din față ale autoturismului
de poliție, după care i-a înmânat certificatul de înmatriculare și permisul de
conducere. Inculpații nu i-au înmânat nici un proces-verbal de contravenție și
nici investigatorul nu a semnat pe vreun act în acest sens.
Este de menționat faptul că 1.000 lei din suma de 1.500 lei înmânată
inculpatului R.N. provenea din banii personali ai investigatorului sub
acoperire B.A., iar restul de 500 lei au fost marcați cu o carioca specială
fluorescentă cu mențiunea „MITĂ".
Pe tot parcursul discuției pe care a avut-o
investigatorul cu inculpatul R.
N., inculpatul M.M. a fost de față și nu a părăsit niciun
moment autoturismul poliției, nu era într-o stare avansată de oboseală și nici
nu dormea pe scaun, fiind atent la cele discutate.
Cei doi nu au părăsit mașina pe timpul discuției cu investigatorul. Nu a
mai fost de față nicio altă persoană și nicio altă mașină nu a mai fost oprită
pentru verificări.
Așa cum s-a mai arătat, suma de bani pe care i-a dat-o investigatorul
inculpatului R.N. a fost luată de aceasta și pusă
în partea stângă a sa, în
apropierea schimbătorului de viteză, în
prezența inculpatului M.M. (proces-verbal întocmit de investigator, filele
116-117
dosar urmărire penală; proces-verbal
de redare a declarației investigatorului, filele 118-121 dosar urmărire
penală).
Imediat, după ce investigatorul sub acoperire B.A. a plecat, inculpații
au fost prinși în flagrant delict.
Împotriva hotărârii mai sus menționată au declarat recursuri
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul
Teritorial Galați și inculpații.
În recursul său, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați a apreciat soluția
instanței de fond ca netemeinică referitor la greșita individualizare judiciară
a pedepselor aplicate celor doi inculpați și a modalității de executare, cu
consecința aplicării necorespunzătoare a prevederilor art. 350 alin. (3) lit.
b) C. proc. pen.
În final s-a solicitat admiterea recursului, casarea
hotărârii atacate, iar în rejudecare pronunțarea unei hotărâri temeinice,
printr-o justă individualizare a pedepselor aplicate și a modalității de
executare și aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 350 C. proc. pen.
Inculpatul R.N. prin apărător a reiterat excepția
nelegalității sesizării instanței, excepție invocată în fața instanței de fond.
În susținerea excepției a arătat că investigatorii sub
acoperire au fost folosiți nelegal și abuziv cu încălcarea dispozițiilor legale
în materie, probele obținute prin folosirea acestora fiind de asemenea
nelegale.
A mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra
acestei excepții și că investigatorii sub acoperire au fost folosiți pentru a-l
determina pe inculpat să săvârșească infracțiunea de luare de mită.
Același inculpat a solicitat în temeiul cazurilor de casare
prevăzute de art. 385
9
pct. 12, 14 și 17
1
C. proc. pen.,
admiterea recursului pentru motivele detaliate în scris în memoriul depus la
dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 385
15
pct. 2 lit. b)
C. proc. pen. a solicitat achitarea sa în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C.
proc. pen. cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. întrucât pe de o
parte nu există intenția de a primi sume de bani în scopul neîndeplinirii
atribuțiilor de serviciu, iar pe de altă parte a apreciat că lipsește o
condiție esențială a laturii obiective a infracțiunii în sensul că nu
inculpatul era persoana în măsură să exercite atribuția de serviciu vizată de
persoanele ce au oferit sumele de bani respective – ci șeful SPR Vrancea,
situație față de care se consideră că acceptarea de către inculpat a unor sume
de bani în schimbul nesuspendării permisului de conducere nu poate constitui
infracțiunea de luare de mită.
În baza cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat, în situația în care instanța va
aprecia că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost
trimis în judecată, reducerea cuantumului pedepsei până spre minimul special de
3 luni și schimbarea modalității de executare a acesteia din suspendarea sub
supraveghere în suspendarea executării pedepsei prevăzută de art. 81-82 C. pen.
Inculpatul M.M. a pus, de asemenea, concluzii de admitere a
recursului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18
C. proc. pen., respectiv grava eroare de fapt săvârșită de instanța de fond,
apărătorul acestuia dezvoltând oral motivele de casare formulate în scris în
memoriul depus la dosar.
În susținerea recursului apărătorul a arătat că înregistrarea
convorbirilor purtate de investigatorul sub acoperire B.A. cu inculpații în
ziua de 28 noiembrie 2008 (pct. 4 din situația de fapt) este nelegală, întrucât
ordonanța din 27 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nu
a fost confirmată de Curtea de Apel Galați, cererea fiind respinsă ca tardivă
prin încheierea din 3 decembrie 2008.
Același apărător a mai arătat că toate mijloacele de probă
obținute până la începutul urmăririi penale (29 noiembrie 2008) sunt nelegale
printre acestea fiind și procesul verbal de prindere în flagrant, precum și
procesul verbal încheiat de investigatorii sub acoperire Ș.M. și B.A.
S-a apreciat că probele mai sus menționate sunt nelegale
întrucât au fost obținute în faza actelor premergătoare, fază în care nu se pot
administra probe și nu au fost consemnate într-un proces-verbal.
Recursurile declarate de parchet și inculpați sunt nefondate
urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul parchetului
referitor la
individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, se constată că
instanța de fond a aplicat pedepse corect individualizate atât din punct de
vedere al cuantumului cât și din punct de vedere al modalității de executare a
acestora, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și
anume limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator, natura și
gravitatea faptelor, importanța relațiilor sociale lezate – vizând încrederea
pe care cetățenii trebuie să o aibă în instituțiile statului chemate să vegheze
la aplicarea legii, așa cum este cazul poliției, caracterul continuat al
activității infracționale, cuantumul sumelor primite cu titlul de mită, precum
și circumstanțele personale ale inculpaților (ofițer de poliție și respectiv
agent de poliție în cadrul I.P.J. Vrancea – Serviciul Poliției Rutiere, ambii
având studii superioare, fără antecedente penale, ambii fiind căsătoriți și
având în întreținere minori).
În ceea ce privește individualizarea modalității de
executare a pedepselor, având în vedere circumstanțele personale ale
inculpaților arătate mai sus, corect s-a apreciat că aceștia pot fi reintegrați
social și reeducați chiar și fără executarea pedepselor în regim privativ de
libertate.
Pentru considerentele mai sus arătate Curtea, va respinge ca
nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D.N.A.
Cu privire la recursurile declarate de inculpați
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate
și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385
6
alin. (3) C.
proc. pen., Curtea constată de asemenea că acestea sunt nefondate.
Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. infracțiunea de luare de
mită constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect pretinde ori
primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor
astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini
ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu
sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Alin. (2) al aceluiași articol prevede o condiție agravantă
în sensul că pedeapsa se majorează dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost
săvârșită de un funcționar cu atribuții de control.
Prin expresia „atribuții de control” al cărui conținut nu este
explicat în C. pen., trebuie înțeleasă, potrivit sensului acceptat al unor
cuvinte uzuale, o activitate complexă de verificare și analiză a unor situații
sau sectoare în vederea urmăririi evoluției acestora și care se desfășoară
pentru moment sau periodic în baza unor sarcini și atribuții concrete,
menționate expres în fișa postului sau în lege.
În drept, faptele inculpatului M.M. întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2)
C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului R.N. întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în
referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
Reținerea în sarcina inculpatului M.M. a formei agravate a
infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. este
determinată de împrejurarea că, în calitatea sa de ofițer de schimb acesta avea
atribuții de control asupra agenților de poliție rutieră.
În cazul ambilor inculpați s-au reținut și dispozițiile art.
6 și 7 din Legea nr. 78/2000 deoarece aceștia aveau atribuții de constatare și
sancționare a contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice.
La infracțiunea de luare de mită, elementul material se
poate realiza prin acțiune sau inacțiune. Acțiunea constă în pretinderea sau
primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului, ori în
acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacțiunea constă în
nerespingerea de către funcționar a unei asemenea promisiuni.
În speța de față, elementul material al infracțiunii de
luare de mită s-a realizat prin una din modalitățile alternative de săvârșire a
acestei infracțiuni și anume „primirea” de bani sau foloase necuvenite de către
inculpați.
Inculpatul R.N. a declarat în cursul procesului, că nu a
solicitat niciunuia dintre cei patru conducători auto vreo sumă de bani și că
rugămințile insistente ale acestora, precum și faptul că nu avea dovezi
temeinice pentru probarea contravențiilor, l-au determinat să nu aplice
sancțiunile cuvenite.
În declarațiile date inculpatul M.M. a susținut că datorită
oboselii, posibil a ațipit în timp ce stătea pe bancheta stânga-față (bancheta
șoferului) din autoturismul poliției, astfel că nu cunoaște proveniența sumelor
de bani găsite cu prilejul flagrantului. Cu privire la suma de 500 lei găsită
în buzunarul său, inculpatul a declarat că își amintește doar că i-a fost dată
de inculpatul R.N., dar nu știe în ce scop.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este dovedită
de întregul material probator administrat în cursul cercetării judecătorești și
în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de prindere în flagrant,
planșele fotografice, înregistrările audio-video și procesele verbale de
transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental de investigatorii sub
acoperire cu inculpatul R.N. precum și declarațiile investigatorilor sub
acoperire I.C., P.A., Ș.M. și B.A., audiați ca martori, aceste probe
coroborându-se în parte cu declarațiile date de inculpați.
În declarațiile date, investigatorii sub acoperire au
relatat despre împrejurările în care au fost opriți în trafic de către
inculpatul R.N. – care (la data de 28 noiembrie 2008) era însoțit de inculpatul
M.M. – context în care au dat inculpaților sume de bani pentru ca aceștia să nu
le aplice sancțiuni pentru contravențiile săvârșite.
Au mai fost audiați în calitate de martori F.D., șeful
Serviciului Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. Vrancea și C.A., comisar în
cadrul aceluiași serviciu, care au dat detalii cu privire la atribuțiile celor
doi inculpați și cu privire la împrejurările în care inculpatul M.M. a fost de
serviciu în ziua de 28 noiembrie 2008.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul M.M.
în calitate de inspector principal de poliție a îndeplinit în ziua de 28
noiembrie 2008 atribuțiile ofițerului de schimb, având competența privind
repartizarea agenților de poliție rutieră în posturi, instruirea, coordonarea
și verificarea activității acestora, putând totodată să efectueze personal,
singur sau alături de agenții de poliție rutieră activități de constatare și
sancționare a încălcării normelor privind circulația pe drumurile publice.
Din probele administrate rezultă că cel care i-a oprit în
trafic pe investigatorii sub acoperire Ș.M. și B.A. este inculpatul R.N. care a
și „negociat” cu aceștia posibilitatea de a scăpa nesancționați contravențional
în schimbul plății unei sume de bani.
La data de 28 noiembrie 2008 „negocierile” dintre
conducătorii auto și inculpatul R.N. s-au purtat în timp ce inculpatul M.M. se
afla așezat pe bancheta șoferului, fiind de față la discuțiile purtate și la
primirea de către celălalt inculpat a sumelor de bani de la conducătorii auto.
Mai mult, inculpatul M.M. a preluat de la inculpatul R.N. suma
de 500 lei, primită de la investigatorul sub acoperire Ș.M., sumă găsită asupra
sa la efectuarea flagrantului.
Așa fiind, se constată că cei doi inculpați au acționat de
comun acord, urmând să profite împreună de sumele de bani astfel dobândite. De
altfel, inculpatul M.M. fiind de față putea în orice moment să-l oprească pe
inculpatul R.N. din activitatea infracțională în virtutea atribuțiilor de
coordonare și de control pe care le deținea.
Afirmațiile inculpatului M.M., în sensul că datorită stării
de oboseală a adormit și nu a conștientizat faptele săvârșite de inculpatul R.N.
nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză; mai mult, sunt
contrazise de declarația martorului R.E.
În apărarea sa inculpatul R.N. a mai susținut că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și față de
împrejurarea că suspendarea exercitării dreptului de a conduce nu era de
competența sa ci a șefului poliției rutiere a județului. Această apărare nu
poate fi primită deoarece potrivit atribuțiilor de serviciu, inculpații erau
obligați să constate și să sancționeze contravențiile la regimul circulației pe
drumurile publice. Or, este evident că aplicarea de către șeful ierarhic a
sancțiunii constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce nu mai
era posibilă în condițiile în care inculpații nu și-au îndeplinit atribuția de
a constata contravențiile care atrag această sancțiune.
Față de considerentele arătate se constată că în mod corect
instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților, faptele săvârșite de aceștia
fiind corect încadrate juridic, astfel încât solicitările acestora în sensul de
a fi achitați în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.
10 lit. d) C. proc. pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele
constitutive ale infracțiunii de luare de mită sau în temeiul dispozițiilor
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) întrucât fapta de luare de
mită nu a fost săvârșită de inculpatul M.M., apar ca neîntemeiate, urmând a fi
respinse.
Cu privire la susținerea inculpaților referitoare la
împrejurarea că ordonanța din 27 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă
Tribunalul Vrancea, prin care s-a dispus cu titlu provizoriu, înregistrarea
convorbirilor purtate, în mediul ambiental de investigatorul sub acoperire B.A.
cu inculpații, nu a fost confirmată de Curtea de Apel Galați, cererea fiind
respinsă ca tardivă prin încheierea din 3 decembrie 2008, se constată că în mod
corect a reținut instanța de fond faptul că infracțiunea de luare de mită
săvârșită la data de 28 noiembrie 2008 (ultimul act material al acestei
infracțiuni) chiar în ipoteza înlăturării acestei probe, este dovedită prin
celelalte mijloace de probă obținute în cursul procesului penal cu respectarea
prevederilor legale, probe care se coroborează cu declarațiile date de
inculpați.
Apărarea inculpatului R.N. în sensul că investigatorii sub
acoperire l-au provocat să săvârșească infracțiunea de luare de mită prin
întrebuințarea de promisiuni și rugăminți insistente urmează a fi înlăturată
întrucât investigatorii sub acoperire au fost folosiți dat fiind că existau
indicii privind predispoziția inculpatului de a pretinde și de a primi diferite
sume de bani pentru a nu lua măsurile legale în cazul constatării unor
contravenții privind circulația pe drumurile publice.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul
dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge,
ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galați și de inculpații
R.N. și M.M. împotriva
sentinței penale nr. 51/ F din 26 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția
penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi
obligați la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.
– Serviciul Teritorial Galați și de inculpații R.N. și M.M. împotriva sentinței
penale nr. 51/ F din 26 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurenții inculpați la plata
sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
23 octombrie 2009.