ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3004/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3004/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București sub nr. 38790/3/2006 reclamanta SC T.E. SRL a chemat în

judecată pe pârâții R.L., R.R.L., Z.B. și P.P., solicitând

instanței să dispună:

- obligarea pârâților să

ne asigure de urgență reintegrarea în imobilul, închiriat de

către reclamantă în baza contractelor de închiriere din 4 decembrie 2003

și 7 septembrie 2004, situat în orașul Pantelimon, județul Ilfov,

și asigurarea unei folosințe corespunzătoare, în conformitate cu

prevederile contractuale,

- obligarea pârâților să

achite suma de 360.000 ron cu titlu de daune, ca urmare a prejudiciului cauzat

prin distrugerea lucrărilor de construcții și amenajarea

bunurilor și dotărilor din interiorul și exteriorul imobilului

situat in Pantelimon, județul Ilfov,

- obligarea la plata sumei de

255.000 ron, cu titlu de daune si care reprezintă contravaloarea

prejudiciului pe care l-au cauzat ca urmare a lipsei de folosința asupra

imobilului închiriat, prejudiciu calculat începând cu luna februarie 2005 si

pana în septembrie 2006, rezultat din cauza neasigurării alimentării

imobilului cu energie electrică de pe data de 7 februarie 2005,

nepermiterea accesului în imobil începând cu data de 13 aprilie 2005 și

până în prezent, distrugerea materialelor, lucrarilor bunurilor și

dotărilor efectuate, motive din cauza cărora societatea

reclamantă nu și-a putut desfășura activitatea nici la

sediul social, nici la punctul de lucru de la aceasta adresa începând cu data

de 7 februarie 2005 și până în prezent,

- obligarea pârâților sa achite

suma de 34.029 ron, care reprezintă contravaloarea T.V.A. pe care trebuia

dedus ca urmare a investițiilor realizate Ia acest imobil si pe care nu-l

mai putem recupera din cauza distrugerii investiției,suma ce rezultă

din documentele justificative și procesul verbal din 25 martie 2005

încheiat de către A.N.A.F., D.G.I.F.F.,

- obligarea pârâților de a

restitui echipamentul compus din Espresor si Mașina de măcinat cafea

care a fost luata in custodie de către societatea reclamantă de la SC

P.C.P. SRL si care ne solicita in prezent restituirea,

- obligarea paraților si la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința comercială nr.

11231 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția

comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta SC T.E. SRL Pantelimon, în contradictoriu cu pârâții R.L.,

R.R.L., Z.B. și P.P.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut că reintegrarea reclamantei în imobilul

închiriat nu poate fi dispusă, întrucât durata contractului din 4

decembrie 2003 a expirat la data sesizării instanței, iar contractul

din 7 septembrie 2004 a fost desființat prin sentința civilă nr.

1746/2006, pronunțată de Judecătoria Buftea.

În ceea ce privește cererea

reclamantei privind plata contravalorii bunurilor distruse, instanța a

reținut că din probele administrate nu rezultă că

pârâții au distrus sau sustras bunurile.Ca urmare nu a fost admisă nici

plata sumei de 34.029 lei reprezentând daune pentru nerestituirea T.V.A.

privind investițiile făcute. Cererea de restituire a expresorului

și a mașinii de măcinat cafea a fost respinsă, având în

vedere că din probele administrate nu rezultă că pârâții au

luat bunurile indicate de reclamant.

Prin decizia comercială nr. 449

din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, a

fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC T.E. SRL împotriva

sentinței comerciale nr. 11231 din 27 octombrie 2008 pronunțată

de Tribunalul București.

În motivarea deciziei, instanța

de apel a reținut că reintegrarea în spațiu nu poate fi

dispusă în condițiile în care prin hotărâri irevocabile s-a

constatat rezilierea contractelor de închiriere din 4 decembrie 2003 și 7

septembrie 2004, cu consecința evacuării din spațiu a

reclamantei apelantă.

Criticile vizând expertizele

efectuate în cauză, au fost respinse de instanța de apel, câtă

vreme expertul a răspuns la obiectivele încuviințate de

instanță, iar expertul contabil, nu a putut identifica faptic

lucrările de construcții indicate de reclamantă. Împrejurarea

că la dosar au fost depuse documentele de achiziție a unor materiale de

construcții nu conduce la concluzia că acestea ar fi fost folosite la

lucrările menționate de reclamantă.

Din probatoriul administrat nu

rezultă că bunurile mobile indicate au fost distruse de pârâți

iar bunurile imobile nu au fost identificate în concret, ci doar ipotetic.

În ceea ce privește plata sumei

de 34.029 lei reprezentând daune pentru neîncasarea restituirii de T.V.A.,

instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada

realizării vreunei investiții care să justifice restituirea T.V.A.

și în ce cuantum.

Împotriva deciziei comerciale nr. 449

din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București a

formulat recurs, reclamanta SC T.E. SRL Pantelimon, prin care se solicită admiterea

recursului, modificarea hotărârilor pronunțate, iar pe fond admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de apel,

întemeiate formal pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

arată că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea

vizând proba cu expertiza pentru identificarea faptică a bunurilor mobile

aflate în posesia intimaților pârâți.

În mod greșit, instanța de

apel a respins proba cu expertiza tehnică în construcții, expertize

contabile și de evaluare a bunurilor mobile, întrucât instanța de

fond a reținut o stare de fapt eronată prin administrarea

incompletă a unor probe.

Expertiza contabilă, a avut ca

obiectiv, verificarea actelor contabile, dar expertul nu a răspuns la

capătul de cerere vizând efectuarea calculului profitului nerealizat pe

baza planului de afaceri.

Expertul tehnic, P.D. a constatat

nereal „inexistența pe teren a lucrărilor menționate de

reclamantă” întrucât identificarea și evaluarea, trebuia

făcută în raport de documentele anexate la dosar.

În ceea ce privește expertiza

de evaluare a bunurilor mobile, expertul desemnat a făcut o evaluare

ipotetică dar evaluarea trebuia făcută în concret la locul

depozitării bunurilor aflate în posesia pârâților.

În consecință, ambele

instanțe au avut în vedere un probatoriu incomplet, fapt ce a produs o

vătămare în sensul dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., dearece reclamanta a fost privată de dreptul de a dovedi prejudiciul

suferit.

În mod greșit instanța de

apel nu a admis motivul de apel vizând obligarea pârâților la

despăgubiri cu privire la contravaloarea lucrărilor de

construcții, a bunurilor și datorilor din interiorul imobilului,

bunuri distruse de pârâți.

Distrugerea bunurilor de către

pârâți, a fost reținută în sentința comercială nr. 2590

din 1 iunie 2005 iar în cauza nr. 373/2005 pârâții au recunoscut

distrugerea bunurilor prin răspunsurile la interogatoriul administrat.

Contrar constatărilor

instanțelor anterioare, din probele administrate, rezultă că intimații

pârâți au cauzat un prejudiciu semnificativ care este cert și

nereparat, fiind îndeplinite condițiile pentru a obține reperarea

acestuia, pârâții fiind răspunzători atât pentru prejudiciul efectiv

cât și a beneficiului nerealizat ca urmare a faptei ilicite.

Greșit a fost respins motivul de

apel vizând plata sumei de 34.029 lei reprezentând daune pentru neîncasarea T.V.A.,

fără să se țină cont că T.V.A. se restituie doar

în cazul îndeplinirii de către solicitant a următoarelor

condiții: realizarea investiției, depunerea documentelor și

confirmarea investițiilor în urma verificării pe teren.

Deși, investiția a fost

realizată și documentele există, constatarea pe teren nu mai

poate fi făcută de către autoritățile fiscale în

condițiile în care bunurile au fost distruse de pârâți.

Intimații pârâți au

formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea

recursului ca nefondat întrucât susținerile reclamantei recurate nu au un

suport probator.

Analizând decizia recurată în

raport de criticile formulate și temeiul de drept indicat, se

constată că recursul este nefondat.

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenta

reclamantă, vizează două ipoteze: hotărârea atacată

este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, dar

recurenta evocând acest motiv, critică probatoriul administrat în

cauză și situația de fapt reținută de

instanță, aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii

recurate și nu nelegalitatea.

Schimbarea situației de fapt stabilită

în cauză nu se mai poate produce în instanța de recurs, iar

reaprecierea probelor administrate de instanțele de fond nu mai este

posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.,

prevăzut de O.U.G. nr. 138/2000 iar ipoteza reglementată în art. 304 pct.

10 C. proc. civ. a fost și ea înlăturată prin pct. 49 din Legea nr.

219/2005.

Este indiscutabil că

reintegrarea în spațiul ce a făcut obiectul contractelor de

închiriere din 4 decembrie 2003 și 7 septembrie 2004, nu putea fi

dispusă de instanță, în condițiile în care contractele au

fost reziliate, cu consecința evacuării din spațiu a

reclamantei.

Nu se poate susține o

vătămare în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

așa cum arată recurenta, întrucât în cauză probatoriul a fost administrat

cu respectarea dispozițiilor art. 167 și art. 201 C. proc. civ.

Susținerea recurentei, în

sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra probatoriului

solicitat la data de 4 noiembrie 2009 este eronată, în condițiile în

care proba cu expertiza a fost solicitată în ședința

publică din data de 21 octombrie 2009, probă asupra căreia

instanța s-a pronunțat la aceiași dată fapt ce rezultă

din încheierea de ședință.

Instanța de apel a analizat în

limitele cererii de apel, conform art. 294 C. proc. civ. criticile formulate

vizând probatoriul administrat în cauză.

În condițiile în care expertul în

construcții nu a putut identifica faptic lucrările precizate de

recurentul reclamant, în mod corect instanța de apel nu a admis motivul de

apel prin care a fost criticată expertiza menționată. Chiar

recurenta reclamantă arată în motivele de recurs că nu a putut

beneficia de restituirea T.V.A. pentru investiția efectuată întrucât

nu a mai fost în măsură să facă dovada faptică a

investițiri. Din probatoriul administrat în cauză în condițiile art.

1169 C. civ., instanțele de fond nu au putut reține existența

bunurilor și nici faptul că bunurile au fost distruse de pârâți.

În cauză, au fost efectuate

trei expertize, respectiv: expertiza pentru evaluarea lucrărilor efectuate

în imobil, expertiza contabilă pentru stabilirea profitului nerealizat

și expertiza de evaluare a bunurilor mobile cu privire la care se

susține că au fost distruse sau însușite de intimații

pârâți.

Întreg probatoriul administrat

respectiv interogatoriu, acte și cele trei expertize efectuate în

cauză, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale iar

instanța de apel a verificat hotărârea instanței de fond în

limitele cererii de apel, constatând că în mod corect au fost administrate

toate probele de către prima instanță.

Nemulțumirea recurentei nu

vizează nelegalitatea hotărârii recurate, dorind de fapt reaprecierea

probelor și schimbarea situației de fapt, aspecte de netemeinicie

care nu pot fi încadrate în niciuna din situațiile prevăzute de art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, respinge recursul formulat de

reclamanta SC T.E. SRL Pantelimon împotriva deciziei comerciale nr. 449 din 4

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC T.E. SRL Pantelimon împotriva deciziei comerciale nr.

449 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.