ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3004/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 38790/3/2006 reclamanta SC T.E. SRL a chemat în judecată pe pârâții R.L., R.R.L., Z.B.

și P.P., solicitând instanței să dispună: - obligarea pârâților să ne asigure de urgență reintegrarea în imobilul, închiriat de către reclamantă în baza contractelor de închiriere din 4 decembrie 2003 și 7 septembrie 2004, situat în orașul Pantelimon, județul Ilfov, și asigurarea unei folosințe corespunzătoare, în conformitate cu prevederile contractuale, - obligarea pârâților să achite suma de 360.000 ron cu titlu de daune, ca urmare a prejudiciului cauzat prin distrugerea lucrărilor de construcții și amenajarea bunurilor și dotărilor din interiorul și exteriorul imobilului situat in Pantelimon, județul Ilfov, - obligarea la plata sumei de 255.000 ron, cu titlu de daune si care reprezintă contravaloarea prejudiciului pe care l-au cauzat ca urmare a lipsei de folosința asupra imobilului închiriat, prejudiciu calculat începând cu luna februarie 2005 si pana în septembrie 2006, rezultat din cauza neasigurării alimentării imobilului cu energie electrică de pe data de 7 februarie 2005, nepermiterea accesului în imobil începând cu data de 13 aprilie 2005 și până în prezent, distrugerea materialelor, lucrarilor bunurilor și dotărilor efectuate, motive din cauza cărora societatea reclamantă nu și-a putut desfășura activitatea nici la sediul social, nici la punctul de lucru de la aceasta adresa începând cu data de 7 februarie 2005 și până în prezent,

- obligarea pârâților sa achite suma de 34.029 ron, care reprezintă contravaloarea T.V.A. pe care trebuia dedus ca urmare a investițiilor realizate Ia acest imobil si pe care nu-l mai putem recupera din cauza distrugerii investiției,suma ce rezultă din documentele justificative și procesul verbal din 25 martie 2005 încheiat de către A.N.A.F., D.G.I.F.F., - obligarea pârâților de a restitui echipamentul compus din Espresor si Mașina de măcinat cafea care a fost luata in custodie de către societatea reclamantă de la SC P.C.P. SRL si care ne solicita in prezent restituirea, - obligarea paraților si la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința comercială nr. 11231 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC T.E.

SRL Pantelimon, în contradictoriu cu pârâții R.L., R.R.L., Z.B. și P.P. În motivarea sentinței, instanța a reținut că reintegrarea reclamantei în imobilul închiriat nu poate fi dispusă, întrucât durata contractului din 4 decembrie 2003 a expirat la data sesizării instanței, iar contractul din 7 septembrie 2004 a fost desființat prin sentința civilă nr. 1746/2006, pronunțată de Judecătoria Buftea. În ceea ce privește cererea reclamantei privind plata contravalorii bunurilor distruse, instanța a reținut că din probele administrate nu rezultă că pârâții au distrus sau sustras bunurile.Ca urmare nu a fost admisă nici plata sumei de 34.029 lei reprezentând daune pentru nerestituirea T.V.A. privind investițiile făcute.

Cererea de restituire a expresorului și a mașinii de măcinat cafea a fost respinsă, având în vedere că din probele administrate nu rezultă că pârâții au luat bunurile indicate de reclamant. Prin decizia comercială nr. 449 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC T.E. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 11231 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că reintegrarea în spațiu nu poate fi dispusă în condițiile în care prin hotărâri irevocabile s-a constatat rezilierea contractelor de închiriere din 4 decembrie 2003 și 7 septembrie 2004, cu consecința evacuării din spațiu a reclamantei apelantă.

Criticile vizând expertizele efectuate în cauză, au fost respinse de instanța de apel, câtă vreme expertul a răspuns la obiectivele încuviințate de instanță, iar expertul contabil, nu a putut identifica faptic lucrările de construcții indicate de reclamantă. Împrejurarea că la dosar au fost depuse documentele de achiziție a unor materiale de construcții nu conduce la concluzia că acestea ar fi fost folosite la lucrările menționate de reclamantă. Din probatoriul administrat nu rezultă că bunurile mobile indicate au fost distruse de pârâți iar bunurile imobile nu au fost identificate în concret, ci doar ipotetic. În ceea ce privește plata sumei de 34.029 lei reprezentând daune pentru neîncasarea restituirii de T.V.A., instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada realizării vreunei investiții care să justifice restituirea T.V.A.

și în ce cuantum. Împotriva deciziei comerciale nr. 449 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs, reclamanta SC T.E. SRL Pantelimon, prin care se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de apel, întemeiate formal pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea vizând proba cu expertiza pentru identificarea faptică a bunurilor mobile aflate în posesia intimaților pârâți. În mod greșit, instanța de apel a respins proba cu expertiza tehnică în construcții, expertize contabile și de evaluare a bunurilor mobile, întrucât instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată prin administrarea incompletă a unor probe.

Expertiza contabilă, a avut ca obiectiv, verificarea actelor contabile, dar expertul nu a răspuns la capătul de cerere vizând efectuarea calculului profitului nerealizat pe baza planului de afaceri. Expertul tehnic, P.D. a constatat nereal „inexistența pe teren a lucrărilor menționate de reclamantă” întrucât identificarea și evaluarea, trebuia făcută în raport de documentele anexate la dosar. În ceea ce privește expertiza de evaluare a bunurilor mobile, expertul desemnat a făcut o evaluare ipotetică dar evaluarea trebuia făcută în concret la locul depozitării bunurilor aflate în posesia pârâților. În consecință, ambele instanțe au avut în vedere un probatoriu incomplet, fapt ce a produs o vătămare în sensul dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., dearece reclamanta a fost privată de dreptul de a dovedi prejudiciul suferit. În mod greșit instanța de apel nu a admis motivul de apel vizând obligarea pârâților la despăgubiri cu privire la contravaloarea lucrărilor de construcții, a bunurilor și datorilor din interiorul imobilului, bunuri distruse de pârâți. Distrugerea bunurilor de către pârâți, a fost reținută în sentința comercială nr. 2590 din 1 iunie 2005 iar în cauza nr. 373/2005 pârâții au recunoscut distrugerea bunurilor prin răspunsurile la interogatoriul administrat. Contrar constatărilor instanțelor anterioare, din probele administrate, rezultă că intimații pârâți au cauzat un prejudiciu semnificativ care este cert și nereparat, fiind îndeplinite condițiile pentru a obține reperarea acestuia, pârâții fiind răspunzători atât pentru prejudiciul efectiv cât și a beneficiului nerealizat ca urmare a faptei ilicite.

Greșit a fost respins motivul de apel vizând plata sumei de 34.029 lei reprezentând daune pentru neîncasarea T.V.A., fără să se țină cont că T.V.A. se restituie doar în cazul îndeplinirii de către solicitant a următoarelor condiții: realizarea investiției, depunerea documentelor și confirmarea investițiilor în urma verificării pe teren. Deși, investiția a fost realizată și documentele există, constatarea pe teren nu mai poate fi făcută de către autoritățile fiscale în condițiile în care bunurile au fost distruse de pârâți. Intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat întrucât susținerile reclamantei recurate nu au un suport probator.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept indicat, se constată că recursul este nefondat. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenta reclamantă, vizează două ipoteze: hotărârea atacată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, dar recurenta evocând acest motiv, critică probatoriul administrat în cauză și situația de fapt reținută de instanță, aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii recurate și nu nelegalitatea. Schimbarea situației de fapt stabilită în cauză nu se mai poate produce în instanța de recurs, iar reaprecierea probelor administrate de instanțele de fond nu mai este posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ., prevăzut de O.U.G. nr. 138/2000 iar ipoteza reglementată în art. 304 pct. 10 C. proc. civ. a fost și ea înlăturată prin pct. 49 din Legea nr. 219/2005. Este indiscutabil că reintegrarea în spațiul ce a făcut obiectul contractelor de închiriere din 4 decembrie 2003 și 7 septembrie 2004, nu putea fi dispusă de instanță, în condițiile în care contractele au fost reziliate, cu consecința evacuării din spațiu a reclamantei. Nu se poate susține o vătămare în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., așa cum arată recurenta, întrucât în cauză probatoriul a fost administrat cu respectarea dispozițiilor art. 167 și art. 201 C. proc. civ.

Susținerea recurentei, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra probatoriului solicitat la data de 4 noiembrie 2009 este eronată, în condițiile în care proba cu expertiza a fost solicitată în ședința publică din data de 21 octombrie 2009, probă asupra căreia instanța s-a pronunțat la aceiași dată fapt ce rezultă din încheierea de ședință. Instanța de apel a analizat în limitele cererii de apel, conform art. 294 C. proc. civ. criticile formulate vizând probatoriul administrat în cauză. În condițiile în care expertul în construcții nu a putut identifica faptic lucrările precizate de recurentul reclamant, în mod corect instanța de apel nu a admis motivul de apel prin care a fost criticată expertiza menționată.

Chiar recurenta reclamantă arată în motivele de recurs că nu a putut beneficia de restituirea T.V.A. pentru investiția efectuată întrucât nu a mai fost în măsură să facă dovada faptică a investițiri. Din probatoriul administrat în cauză în condițiile art. 1169 C. civ., instanțele de fond nu au putut reține existența bunurilor și nici faptul că bunurile au fost distruse de pârâți. În cauză, au fost efectuate trei expertize, respectiv: expertiza pentru evaluarea lucrărilor efectuate în imobil, expertiza contabilă pentru stabilirea profitului nerealizat și expertiza de evaluare a bunurilor mobile cu privire la care se susține că au fost distruse sau însușite de intimații pârâți.

Întreg probatoriul administrat respectiv interogatoriu, acte și cele trei expertize efectuate în cauză, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale iar instanța de apel a verificat hotărârea instanței de fond în limitele cererii de apel, constatând că în mod corect au fost administrate toate probele de către prima instanță. Nemulțumirea recurentei nu vizează nelegalitatea hotărârii recurate, dorind de fapt reaprecierea probelor și schimbarea situației de fapt, aspecte de netemeinicie care nu pot fi încadrate în niciuna din situațiile prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, respinge recursul formulat de reclamanta SC T.E.

SRL Pantelimon împotriva deciziei comerciale nr. 449 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.E. SRL Pantelimon împotriva deciziei comerciale nr. 449 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.