ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1223/2010

Asupra cererii de revizuire civil de

față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 3 noiembrie 2008 S.I. și S.P.

au solicitat în contradictoriu cu intimatul B.I. revizuirea deciziei civile nr.

1356/2008-R din 2 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

civilă mixtă, acesta fiind contrară cu sentința civilă nr. 72/2007 a

Judecătoriei Marghita.

În motivarea cererii revizuenții au

arătat că între cele două hotărâri în discuție, sentința nr. 72/2007 și decizia

nr. 1375/2008-R din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea există o vădită

contradicție, deoarece pe de-o parte, se respinge acțiunea în constarea

uzucapiunii, iar pe de altă parte se admite această uzucapiune pentru suprafața

de 215 mp teren.

Sentința civilă nr. 72/2007, rămasă

definitivă prin decizia nr. 480/A din 21 mai 2007 a Tribunalului Bihor, avea autoritate de lucru judecat față de cererea reconvențională formulată

în dosarul civil nr. 58/255/2007, unde curtea de apel a admis recursul prin

decizia nr. 1356/2008-R.

La momentul pronunțării sentinței de fond

nr. 1038 din 9 octombrie 2007 a Judecătoriei Marghita, sentința nr. 72/2007

devenise definitivă prin anularea apelului conform deciziei nr. 480 din 21 mai 2007 a Tribunalului Bihor.

În atare situație, revizuenții au

susținut, că în mod corect Judecătoria Marghita a reținut autoritatea de lucru

judecat, fundamentată pe identitate de părți, obiect și cauză.

Ca atare problema dedusă judecății de

către pârâtul – reclamant B.I. nu mai putea fi repusă în discuție în cadrul

unei cereri reconvenționale, fiind incidente prevederile art. 1201 C. civ.

A mai arătat că în mod greșit, curtea de

apel, a reținut că obiectul cererii principale a fost uzucapiunea bazată pe

dispozițiile art. 27-28 din Decretul-lege nr. 115/1938 și nu s-a pronunțat cu

privire la autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 4983/1974 a

Judecătoriei Oradea, secția civilă mixtă, deși această excepție a fost invocată

de B.I. și respinsă prin încheierea din 19 iunie 2007.

Pentru considerentele mai sus expuse

revizuienții au solicitat admiterea cererii și anularea deciziei nr. 1356/2008-R

din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Cererea de revizuire este nefondată.

Prin sentința civilă nr. 1038/2007

pronunțată de Judecătoria Marghita, a fost admisă acțiunea formulată de S.I.,

în contradictoriu cu pârâtul B.I., având ca obiect grănițuire și revendicare.

Prin încheierea din 19 iunie 2007 s-a

admis excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantul – pârât S.I.

în privința cererii reconvenținale formulate de B.I.; a fost stabilită linia de

hotar între imobilul proprietatea reclamantului – pârât S.I., identificat cu

nr.topo 287/2 Varviz (561 mp) și nr.topo 287/3 Varviz (1770 mp) în natură, casă

și curte în intravilan înscrise în CF 280- Varviz și imobilul proprietatea

pârâtului B.I. identificat cu nr.topo 287/1 Varviz (1187 mp) în natură casă și curte

în intravilan înscrise în C.F. 348- Varviz pe linia cadastrală notată cu

literele A-B, de ing. ec. S.D. S-a constatat că între linia cadastrală și linia

de folosință dintre cele două proprietăți este o diferență de 215 mp, notată cu

linia a-b-c-B-A-a, trasată cu linie roșie, folosită de B.I.; a fost obligat

pârâtul B.I. să lase reclamantului S.I. în deplină proprietate și posesie

suprafața de 215 mp, pe care a dobândit-o conform titlului de proprietate nr. 926/1997.

Împotriva acestei hotărâri și a

încheierii din 19 iunie 2007, a declarat apel, pârâtul B.I., solicitând

instanței anularea încheierii prin care a fost admisă excepția autorității de

lucru judecată invocată de reclamant, constatând că a dobândit dreptul de

proprietate asupra suprafeței de 215 mp, prin uzucapiune și să se stabilească

linia de hotar conform folosinței îndelungate și nu pe linia cadastrală.

Prin decizia civilă nr. 145A din 25

februarie 2008, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul introdus de B.I.,

reținându-se în considerente, că prima instanță corect a apreciat asupra

primului capăt de cerere privind autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce privește al doilea capăt de

cerere s-a reținut că în mod corect a fost respinsă excepția autorității de

lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 4983/1974 a Judecătoriei Oradea,

deoarece apelantul nu a înțeles să pună în executare această hotărâre timp de

10 ani, conform art. 405 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs B.I. reiterând aceleași critici ca și în apel.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia nr. 1356/2008-R din 20 octombrie 2008 a admis recursul declarat de B.I., a modificat în întregime decizia civilă nr. 145/A din 25

februarie 2008 a Tribunalului Bihor; a admis apelul declarat de B.I. împotriva sentinței

civile nr. 1038 din 9 octombrie 2007 a Judecătoriei Marghita pe care a

schimbat-o în parte; a admis cererea reconvențională formulată de B.I. și în

parte acțiunea principală; a respins excepția autorității de lucru judecat

invocată de S.I.; a constatat că reclamantul - reconvențional a dobândit

dreptul de proprietate asupra a 31 mp din nr. top 287/2 și de 184 mp din nr.top

287/3- total 215 mp înscris în C.F. 280 Varviz, cu titlu de uzucapiune și a

dispus intabularea acestui drept.

A schimbat varianta de stabilire a liniei

de hotar, conform folosinței faptice, constatate de expert S.D.; a înlăturat

dispoziția prin care s-a constatat că există diferența de teren între linia

cadastrală și cea faptică și cea de obligare a pârâtului B.I. de a-i lasă în

deplină proprietate 215 mp teren.

Pentru a decide astfel, curtea de apel, a

reținut, în esență, că între părți s-au purtat de-a lungul anilor, mai multe

litigii, că situația juridică a imobilelor a mai fost analizată de instanțele

judecătorești în dosarul nr. 8882/1973 al Judecătoriei Oradea, care prin

sentința civilă nr. 4983 din 24 septembrie 1974, în contradictoriu cu

antecesorii recurentului a constatat că media dintre aceste imobile și cel cu

nr.top 287/1 a rămas neschimbată de peste 32 de ani, astfel că antecesorii

acestuia au dobândit fâșia de teren folosită în plus potrivit dreptului

cutumiar maghiar, linia de hotar fiind stabilită conform folosinței faptice.

Din cuprinsul aceleiași sentințe a

rezultat că a operat în favoarea recurentului uzucapiunea, astfel încât în mod

greșit s-a reținut că această hotărâre și-a pierdut puterea executorie conform

art. 405 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ., câtă vreme a operat o executare de

bunăvoie a acesteia nefiind nevoie de aducerea la îndeplinire pe cale de

executare silită.

Prin sentința civilă nr. 72 din 22

ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Marghita a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu

pârâții având ca obiect acțiune în constatarea dreptului de proprietate și

rectificare carte funciară.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii reglementate de

art. 27- 28 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

se poate cere revizuirea în cazul în care există hotărâri desăvârșite

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate.

În acest caz de revizuire se pune

problema încălcării autorității de lucru judecat de către instanța care a

pronunțat ultima hotărâre, care urmează să fie desființată pe această cale,

fără să se examineze pe fond, care din cele două hotărâri potrivnice este

greșită.

Posibilitatea de a cere revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri, este condiționată de împrejurarea ca în cadrul celui

de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea primei hotărâri, sau dacă

s-a invocat, instanța să fi omis a se pronunța asupra excepției respective.

În speță, instanța a soluționat excepția

respingând-o și desființând hotărârea, astfel încât anularea hotărârii nu se

mai poate face pe calea revizuirii.

Ca părți căzute în pretenții potrivit

art. 274 C. proc. civ., revizuienții vor fi obligați să plătească intimatului –

pârât B.I. suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată

de revizuienții S.I. și S.P. împotriva deciziei civile nr. 1356 din 2 octombrie

2008 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe revizuienți la plata sumei de

900 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul B.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie

2010.